Author Archives: Sebastian Ștefan

În spatele fiecărui festival de film stau nu doar filmele, ci și viziunile celor care le aleg. fARAD, dedicat documentarului, anul acesta, timp de 5 zile a reprezentat un spațiu de reflecție despre formă, conținut și sens. Doi dintre oamenii care dau contur identității sale artistice: Mihai Chirilov, consultant artistic, și Dimitris Kerkínos, curator alContinue reading „Obiectivitate prin subiectivitate: un dialog cu Mihai Chirilov și Dimitris Kerkínos”

Anul acesta, Festivalul de Film fARAD a fost despre ceva transparent. De ce transparent? Pentru că e ceva fin, atât de ușor de neremarcat, atat de ușor de țesut în mințile oamenilor și care se prinde strâns – propaganda. Față de propaganda ca instrument sistemic, propaganda ca temă de festival a deschis multe conversații curajoaseContinue reading „Festivalul fARAD 2025 anti-propagandă: filme, tineri și dialog la Arad”

Tema din acest an a festivalului fARAD: Propaganda, le-a dat regizorilor tineri din competiția de scurtmetraj libertatea să o ia în toate direcțiile posibile. Unii și-au scotocit prin arhivele personale, alții au experimentat vizual, iar câțiva au mers direct spre emoții grele sau observații despre lumea din jur. Fiecare a găsit alt mod de aContinue reading „De la graffiti la capybara: ce spun tinerii regizori despre filmele lor?”

„i, Robot” se inspiră din filmul cu același nume și explorează teme legate de ce înseamnă să fii uman într-o lume care se schimbă continuu. Fotografiile sunt o meditație asupra timpului și memoriei, o căutare constantă a unui viitor care rămâne necunoscut și imprevizibil.

Pentru unii, muzica e divertisment. Pentru Dréa Yang, muzica este ritual, catharsis și oglindă. „Dréa este de la Andreea, iar Yang vine de la Yin-Yang, simbolizând echilibrul dintre cele două aspecte ale ființei mele. Consider că partea Yin este reprezentată de Dréa, iar Yang reflectă partea mea masculină, pe care încerc să o integrez înContinue reading „Dréa Yang: sunetul ca stare de spirit”

Mr. Nobody Against Putin, documentarul regizat de Pasha Talankin și David Borenstein, a fost parte din prima proiecție pentru liceeni, organizată de Festivalul de Film Documentar  fARAD. Asta a însemnat o ocazie specială pentru că a oferit „early access” și a dat tinerilor ocazia să „stea cu filmul”, altfel. Mai îndeaproape, mai personal (și dureros).Continue reading „mân(dr)ie „

Cel mai romantic lucru din ultima perioadă a fost când mi-am înlocuit florile de adio, primite de la job, cu florile de la fostul iubit. Un buchet roz, cu un singur trandafir oranj, pe care l-am luat la schimb din buchetul colegei, care a plecat și ea, dar la biroul din Bruxelles. Pe mine m-auContinue reading „Sunt liberă”

E ceva crud în felul în care filmul te face să empatizezi. Îi vezi pe tinerii români dansând pe străzi, salutând, îmbrățișând oameni din alte țări, crezând sincer în ideea de fraternitate. Și, în același timp, știi ce urmează: decembrie, frigul, gloanțele, strigătele din Piața Universității. Și uite cum o generație a fost învățată săContinue reading „Sclipici de stat”

Zilele trecute am început o nouă carte și am reușit să o termin destul de repede, fiind destul de scurtă și cursivă. Ușor neînțeleasă și confuză în primele rânduri, cartea ,,Pivnițele Vaticanului” de André Gide este o satiră centrată în jurul unei imense fraude, care își convinge victimele că Papa a fost reținut în pușcărieContinue reading „În pivnițele ipocriziei”

Pentru un număr mare de tineri, cinematografia a început la The Dark Knight (2008), Scott Pilgrim vs. the World (2010) sau Inglorious Basterds (2009). Adică pe finalul anilor 2000. E firesc.  Bunicii tăi au început cu Neamul Șoimăreștilor (1965), părinții tăi cu filme cu Bruce Lee pe casete VHS dublate caraghios de Irina Margareta Nistor,Continue reading „A fost odată…Robert Redford”

Cum au trecut anii de școală? Nu știu — mult prea rapid, dar uneori mai greu; frumos, dar și presărați uneori cu gânduri gri; acompaniați de joacă, dans și cântec, dar și încercați de ploi, frustrări și plânset. Dorul se ascunde în timpul anului și iese la început de septembrie dintr-un album de poze vechi,Continue reading „Timp, încotro mergi?”

Mi-am pierdut patru ani fiind anorexică cu subtip bulimic (ăla scârbos). Pus în perspectivă, asta e aproape un sfert din totalul experienței mele de viață. Ce mă mănâncă? Interesul sporit acordat în ultimii ani în Pop Culture idealului fizic malnutrit, reminiscent standardelor absurde la care celebritățile (și deci femeile în general) erau ținute la începutulContinue reading „Faza cu anorexia: între control, rușine și cultură pop”

Recent am dat peste o carte care m-a pus pe gânduri la început, judecând după titlul direct și simplu: ,,Un motan pe nume Bob”, dar 2-3 zile mai târziu am văzut-o din nou într-un anticariat și am decis că e un semn să o cumpăr. Spre surprinderea mea, am devenit mult mai atașată de povesteContinue reading „,,Găsește-ți o slujbă adevărată!””

Sursă foto: Arhivă personală – Eli Bădică. Eli Bădică are experiență de jurnalist cultural, organizator de evenimente și de redactor colaborator la multiple publicații precum Suplimentul de lectură, Bookaholic sau Arte și Meserii. Activează în prezent ca editoare pentru imprintul n’autor din cadrul Editurii Nemira, pe care îl și coordonează. Are studii de licență înContinue reading „Interviu cu Eli Bădică, coordonatoarea n’autor: „Mă îndrăgostesc de fiecare carte pe care o public.””

De câți influenceri e nevoie să faci un film bun? Filmul Mentorii nu ne răspunde la întrebarea asta. În schimb ne spune că dacă iei cele mai expirate personalități din spațiul românesc și îi pui să zică dume forțate într-un context narativ, o să iasă cel mai jalnic și inconfortabil lucru.  Avem o poveste careContinue reading „Mentorii, reclamele și influencerii”

Dacă îți plac romanele de ficțiune, se prea poate să te fi nimerit astăzi, mai ales dacă ești și un curios al istoriei. Am primit cartea ,,Secretul ciocârliei” cadou de ziua mea anul trecut de la prietena mea care m-a asigurat că îmi va plăcea maxim. Deși inițial am fost reticentă, am ajuns să oContinue reading „Secretul ciocârliei”

Programul ediției a 12-a reunește 11 documentare internaționale și românești care explorează mecanismele prin care propaganda modelează percepții și realități sociale: de la nazism și socialism până la capitalism, religie și media actuală. Printre titlurile selecționate: Revue (r. Serghei Loznitsa) The Kingmaker (r. Lauren Greenfield) Riefenstahl (r. Andres Veiel) Mr Nobody Against Putin (r. PavelContinue reading „fARAD #12 – PROPAGANDĂ pe ecran!”

Foto: Instagram/ @archive_readz Nu pot recomanda această carte, întrucât conținutul este deosebit de dur și de violent , fiind foarte ușor să afecteze emoțional orice persoană. Repet, nu recomand această carte nimănui. După patru luni în care am tras de mine să o termin, ieri am ajuns la finalul său și încă rumeg conținutul cărții.Continue reading „Despre trauma din „A Little Life””