Trăim vremuri în care dezvoltarea personală e la modă, ceea ce este minunat. Ne dorim să evoluăm, să ne înțelegem mai bine și să ne depășim limitele. Totuși, în acest val de entuziasm, multe dintre citatele motivaționale consacrate au două fațete: sunt ambalate tare frumos, dar uneori par totuși lipsite de substanță. Le găsești pesteContinue reading „Optimismul de consum, ediția citate”
Se vorbește mult despre regăsire, despre echilibrul care e cheia unei vieți fericite, despre reconectare cu natura, cu sinele, cu „energiile” din jurul nostru. Ei bine, eu m-am întrebat de curând: „Unde m-am pierdut, de simt nevoia să mă regăsesc?”. Atunci mi-am găsit un răspuns singură. Poate nu ne-am pierdut niciodată cu adevărat. Poate doarContinue reading „Unde ne-am pierdut, de simțim nevoia să ne tot regăsim?”
Ne întindem peste stepa violetă a uitării ne reîntâlnim mereu schimbați mereu aceeași aceleași verigi în lanțul trofic al societății Bucureștene de mijloc ești mereu cu cu o treaptă deasupra mea mereu cu un pas înainte Trișez spunându-ți c-am uitat cum te numești asta-mi permite, în jocul nostru de table să fur o mișcare îmiContinue reading „Casually”
Germania, familie, declin. Un film care își propune să radiografieze disfuncționalitatea clasei superioare europene și ajunge să fie, paradoxal, o caricatură scăldată într-o solemnitate falsă. Jumătate dramă domestică executată pe pilot automat, jumătate alocuțiune pseudo-morală, noul film al lui Tom Tykwer constituie o hilară sinteză a clișeelor contemporane. Avem, așadar, o familie albă, bogată, foarteContinue reading „Albi, liberi și plini de bani”
Mă fascinează de ceva vreme mediul suprasaturat de stimuli în care trăim. Om fiind, e doar firesc să încerc să găsesc o filosofie prin prisma căreia să-mi ordonez experiența de viață. La polul opus acestei idei, este bine știut că suntem din ce în ce mai divizați ideologic, dată fiind natura fragmentară a „idolului” (însășiContinue reading „De ce îl caut pe Dumnezeu pe TikTok”
Foto: Instagram/ideoideis La cei aproape douăzeci și unu de ani ai mei, câteodată mă simt foarte bătrână. De când m-am născut eu, s-au întâmplat multe evenimente demne de menționat: s-au lansat Instagram, TikTok și Netflix, dar am prins și vremea când Yahoo Messenger era platforma principală de socializare. De asemenea, Rihanna n-a mai lansat oContinue reading „20 de ani de teatru tânăr: La mulți ani, Ideo Ideis!”
Și cerul, și poala caldă de sub mine au aceeași însemnătate Lalelele vor continua să înflorească, primăvara va mai veni pentru doi ani cel puțin după moartea mea pe pământul ăsta blestemat. Copiii vor continua să se nască iar sângele meu, pulverizat și risipit în mare sau lăsat să se prelingă în țărână asemeni lapteluiContinue reading „Gânduri despre reciclare”
Foto: George Grădinaru Padre, după numele de scenă, iar după numele real Alexandru Ciorbă, fost preot greco-catolic și acum DJ goth, nu este doar un artist, ci un om care a trecut printr-o transformare profundă. Alexandru a decis să renunțe la un loc în care nu se regăsea și să caute un altul. „Nu suntContinue reading „PADRE”
Oricum nu mai știu cât avem de trăit Oricum orice cauză identitară, orice cauză comunitară îmi e străină mie – orice încercare a sensului Cu două zile în urmă ți-am mărturisit că trăim o tragedie nedocumentată conform normelor clasice de scriere îmi asumam un rol de dumnezeu, de critic scrutător al acestui univers literar aflatContinue reading „Oricum”
Mi-a șters toți prietenii de pe Facebook, inclusiv o verișoară. El nu are prieteni, eu de ce să am? Pe atunci mi se părea normal. Puținele prietene pe care mai aveam voie să le văd îmi spuneau constant că nu mă mai recunosc. O formă de manipulare în fața căreia eram oarbă la 15 ani.Continue reading „Ce am învățat despre Dating, după (ce am încheiat) o relație toxică de 4 ani „
Să ne înțelegem de la început: 28 Years Later e o formă de cardio extinsă, o criză de panică, o alergare perpetuă în jurul cozii unui concept care a fost, cândva, interesant. Too late. Deja la al treilea titlu în serie, după 28 Days Later (2002) și 28 Weeks Later (2007), trilogia lui Danny BoyleContinue reading „spasme și sudoare digitală”
Suntem toți supărați pe sistemul educațional. „Jumătate din voi VĂ ROG DIN SUFLET pensionați-vă sau dați-vă demisia. Daune morale adaugate la burse, va rugăm”. Așa arată o parte din perspectiva unei eleve de liceu cu care am povestit despre sistemul educațional și, mai ales, despre relația dintre profesor și elev. De cealaltă parte, cadrele didacticeContinue reading „Ce ne dorim de la educație în era AI”
Uneori ne întâlnim cu acei oameni care trăiesc după vorba „fă rai din ce ai”. Dintre ei face parte și Alex, care s-a născut cu o dizabilitate, însă a reușit să o transforme în superputere. Dacă supereroii adesea zboară ca vântul și ca gândul, lăsând în urma lor doar capa fluturând, Alex atinge culmile celorContinue reading „CULMI NEVĂZUTE”
„Dreams” (Sex Love) face parte din trilogia regizorului norvegian Dag Johan Haugerud, alături de filmele „Sex” și „Love” explorează trei perspective distincte, dar complementare asupra a ceea ce înseamnă să fii vulnerabil, viu și în căutarea adevărului emoțional. Nu e vorba despre sex, iubire și vis în sensul lor uzual, ci despre modurile intime, aproapeContinue reading „Dream – Cum arată dragostea pentru tine?”
Recent, feed-ul meu de pe Instagram a fost infestat cu acest film animat și în calitate de fostă fană cu acest întreg univers k-pop, pot spune că am fost ușor curioasă să aflu despre ce este vorba. Ideea principală a filmului KPop Demon Hunters este următoarea: există o lume amenințată de forțe demonice care poateContinue reading „KPop Demon Hunters – un film drăguț sau o critică mascată?”
David Seko este un tânăr dramaturg, prozator și student la regie de film, originar din Timișoara. Activ în teatru încă din liceu, a scris și montat piese precum Divorț în familia Addams, Ora Londrei și Manole, fiind actualmente implicat în montarea piesei Copiii întunericului, o adaptare după Frații Karamazov, pregătită atât pentru România cât șiContinue reading „“În calitate de artist, nu am cum să nu observ marile disfuncționalități din societatea în care trăiesc” – interviu cu David Seko”
În vara lui 2025, o piesă cu un titlu jucăuș și un refren exploziv a cucerit planeta într-un timp record. „Dame Un Grrr”, semnată de Fantomel și Kate Linn, nu doar că a devenit hitul sezonului, dar a redefinit traseul unei piese de la studio la succes global. Lansată oficial după ce teaserul ei deveniseContinue reading „TikTok, noul radio: Gusturile se fac în social media – „Dame Un Grrr” e dovada”
Foto: flix.gr În notă spartă, aproape smintită către normele cinematografice, Lesvia, debutul regizoare Tzeli Hadjidimitriou, e o intrare brutală, dar senină în lumina bio-fotografică: un film despre trupuri, nu ca sexualitate, ci ca „ritmuri propri”. Deși totul e filtrat prin ochiul și sensibilitatea regizoarei, istoria nu îi aparține doar ei: arhiva e una vie, colectivă,Continue reading „Fetele lui Sappho din anotimpul cald în cel rece, privit la cald și la rece”