Author Archives: Sebastian Ștefan

Foto: flix.gr În notă spartă, aproape smintită către normele cinematografice, Lesvia, debutul regizoare Tzeli Hadjidimitriou, e o intrare brutală, dar senină în lumina bio-fotografică: un film despre trupuri, nu ca sexualitate, ci ca „ritmuri propri”. Deși totul e filtrat prin ochiul și sensibilitatea regizoarei, istoria nu îi aparține doar ei: arhiva e una vie, colectivă,Continue reading „Fetele lui Sappho din anotimpul cald în cel rece, privit la cald și la rece”

Kuri, Kurva, porumb pe știulete, nebună și anormală, copil plângăcios – acestea au fost numele cu care m-au bombardat. Mi-au spus că bețele și pietrele rup oase, dar cuvintele nu dor. Cât de profund mințiseră prietenii mei. Nu a durut. A fost ca un roi necruțător de albine care atacă o margaretă nevinovată, smulgându-i petaleleContinue reading „Bullying – Mai mult decât cuvinte”

Există un miros specific pe care îl degajă acele povești cu ambiție artificială și apatie narativă. Nu vorbim despre eșecul de box-office, ci despre acel damf de neglijență culturală, de rutină narativă, de copy-paste emoțional. Vara cinematografică: coregrafiile de bătăi numa’ bune de PRO TV. Dar nu doar mirosul în sine e problema, ci ceContinue reading „Vara miroase a transpirație: nu de la soare, ci de la filme”

Mă trânteam pe canapea și zăceam acolo până seara, iar apoi mă pregăteam să ies cu prietenii mei, ignorând orice activitate din casă. Mama le făcea pe toate și de cele mai multe ori încheiam discuția cu „Dar ce e așa greu să faci tu asta? Nu am timp acum, fac mai târziu poate.” ȘiContinue reading „Am început să mă transform în mama?”

Foto: YouTube / Captură de ecran trailer „House With No Address” Ai șters vreodată pozele fostului/fostei de pe Instagram (sau, dacă ai prins și alte vremuri, din albumele de pe facebook)? Ai șters contactul din telefon? I-ai aruncat lucrurile rămase prin casă după ultima vizită în care venise „să-și mai ia câte ceva, deși luaseContinue reading „„Casa fără adresă” – unfriend în realitate”

Foto: IMDB.com Taci, că ești rea,  Taci, că ești urâtă, Taci, că la învățătură ai fost bâtă, Taci, că ești leneșă și nesimțită, Puteți zice orice, că sunt obișnuită. (…) Vreau să fiu bună și eu, Să mi se zică: „Ce bună ești, fată !” Să fiu lăudată Măcar o dată. (Fata rea – AdaContinue reading „Cea mai dresată fată din țară”

Foto: Screenshot | IMDB După ce dau un mare tun în Chicago furând bani de la două clanuri mafiote rivale, gemenii Smokestack se întorc în provincie să organizeze un ultim bairam pe opulență maximă cu lăutari, femei și băutură înainte să fie copleșiți de forțe care îi depășesc. Sigur nu sunt români? Cam asta eContinue reading „Sinners ne amintește de ce consumăm artă”

Ți se întâmplă să ai o senzație de gol bruscă în suflet în timpul unei conversații? De parcă tot ce ți-ai dori în acele secunde este să vorbești sincer și fără ocolișuri despre ceea ce simți și să descoperi ce se află în interiorul persoanei cu care vorbești? Eu mă lovesc din ce în ceContinue reading „Stai bine pe biceps, triceps și …? Uite un mușchi pe care nu-l poți antrena la sală: empatia”

Foto: Youbute / Jacob Banks – Slow Up (Live at Roundhouse London) Pe Jacob Banks l-am descoperit dintr-un clip pe YouTube în care cânta Slow Up, cu un beanie negru în cap. După ce am ascultat acel live session obsesiv – doar asta aveam în căști – cumva m-am mutat la următoarea obsesie din aceaContinue reading „Jacob Banks: plâng, îmi suflu nasul… și-apoi dansez”

Foto: Screenshot IMDB În ultimii ani Hollywood-ul a adaptat pentru marile ecrane jocuri precum Mario, Sonic the Hedgehog sau Angry Birds, fiind doar o chestiune de timp până să avem un film despre cel mai vândut joc al tuturor timpurilor: Minecraft.  Simultan, e și cel mai iconic joc făcut în secolul nostru, iar asta complicăContinue reading „Filmul Minecraft: Blockbuster sau Brainrot?”

Foto: Centrul Cultural PLAI De cele mai multe ori când auzi un beat lent, un flow de cuvinte și un mesaj puternic, primul gând e „Ok, e rap.” Dar ce-ar fi dacă ți-aș zice că uneori nu e rap? E spoken word. Și de multe ori, nici nu ne prindem. Deci, ce e spoken word?Continue reading „Ăsta e rap sau spoken word?”

O mie de lei – atât mi-a cerut Ioana să îi împrumut ca să poată să facă un avort la un spital public. Asta nu includea transportul din satul ei până la cel mai apropiat oraș sau alte cheltuieli. După ce m-a întrebat, am ezitat un moment. Am realizat cât de privilegiată sunt față deContinue reading „Ai împrumuta o mie de lei pentru un avort ?”

Încearcă să spui că îți e dor de pandemie într-un grup de oameni. O să fii întâmpinat cu reacții diverse, de la „probabil și mie” la „a fost cea mai groaznică perioadă din viața mea, nu m-aș mai întoarce acolo nicioadată”. Sursa: Captură video / Trailer Hors Du Temps   Acum, sincer vorbind, nu cred căContinue reading „Oare ne e dor de pandemie? „

Pe 10 mai 2025, la Cinema Muzeul Țăranului Român, are loc cel de-al doilea double bill din programul  F-Sides Wildcards pentru tineri curatori la început de drum. Tema este „Tales of (m)otherhood”, iar selecția e făcută de Katia Hiver (stabilită la Londra, a colaborat cu BFI, Four Corners și British Urban Film Festival, găsindu-și satisfacțiaContinue reading „In every story of motherhood, there is one about otherhood.”

Foto credit: JAZZx Real talk: nu-i ușor să fii artist la început Fie vorba între noi, oricine a încercat să scoată o piesă pe lume știe feeling-ul ăla. Că ai făcut ceva sincer, raw, care sună exact cum te simți — și totuși… nu știi ce să faci cu acel ceva.Îl urci pe SoundCloud? ÎlContinue reading „Ce faci când simți că muzica ta nu pare să ajungă la nimeni?”

Pot. Pot. Pot. Am muncit, am muncit, am muncit. Mai am câțiva pași pânǎ în fața comisiei. Am fix 15 minute ca sǎ mă vând, să-i conving cǎ sunt mai bunǎ decât alte 4 fete. Oare sunt? Mă pregătesc de trei ani. Canto, balet, scrimǎ, dicție, mâncat, nemâncat, spectacole. În fiecare săptămânǎ, același program. TreiContinue reading „UNATC vis”

Foto: Captură de ecran @stevenjreese / TikTok Timpul în viață e limitat, iar a fi un cititor înseamnă și să accepți ideea că nu vei putea ajunge la cărțile pe care ai vrea să le citești. Cele mai sigure lucruri pe care le poți face sunt documentarea și planificarea pentru a găsi cărțile pe careContinue reading „Culoarea ta de cititor”

Paranoia mea a început acum doi ani, în faza mea dulce-amăruie de la șaisprezece ani. Într-o marți banală, pe coridoarele școlii, înainte de ora de engleză, colegii de clasă au început să șușotească, chicotind la urechea mea că el le spunea tuturor că mă iubește. Am râs. „O să-i treacă”, mi-am spus. Cât de multContinue reading „De ce ești așa de obsedat de mine?”