Când ne-am propus, la Forum Apulum, acum trei ani și jumătate, să facem educație civică „altfel” pentru tineri, nu ne așteptam ca mai bine de o treime din timpul petrecut cu ei să fie de fapt absorbit de discuții personale, în care să ne deschidem sufletul unii către alții. Nu ne așteptam, cu siguranță, să dăm de atâtea drame, răni adânci, frustrări și greutăți în viețile celor din generația Z, cum le tot place adulților să îi eticheteze. De la distanță, după clișeele vremurilor, ei sunt niște tineri superficiali, veșnic cu ochiii în smartphone și cărora nu le pasă de nimic din ce se întâmplă în jur. Din apropiere, sunt suflete mult mai mature decât le e vârsta, copleșiți de informații aruncate peste ei, neglijați crunt de majoritatea adulților din viața lor și uneori pierduți prin lumea asta haotică.
Am căutat o cale prin care să îi ajutăm atât cât putem, să le dăm voce, dar să nu îi mințim despre greutatea de a te face auzit și, mai ales, să îi ajutăm să fie cea mai bună versiune a lor. Așa a apărut Gen, o revistă în care tinerii sunt focusul, iar mentorii și echipa Forum sunt aici doar pentru a-i ajuta, ghida și încuraja.
Proiectul era inițial gândit să aibă o redacție de 10-12 tineri, cu care să scoatem două numere tipărite ale revistei, de vreo 15-20 de pagini maxim, în limba română și franceză. Ce a ieșit a fost o redacție de peste 40 de tineri, cu o avalanșă de proiecte, un site pe care îl vom actualiza treptat și o revistă în toată regula ce se pregătește de tipar. Iar toate acestea sunt posibile pentru că tinerii au avut o super-echipă de mentori, care nu doar că i-au ghidat, ci le-au dedicat enorm de multe ore și le-au fost alături cât de mult au putut, devenind prieteni și parteneri de drum în această poveste. Iar cei care ne-au fost de la început alături în nebunia asta de proiect sunt prietenii de la Institutul Francez, cărora le mulțumim că au crezut în Gen încă de când era un gând timid.