În a doua zi de festival, parcă tot orașul s-a mai liniștit după haosul primei zile, care vine mereu cu multă adrenalină, transpirație și alergătură dintr-o parte în alta a Craiovei. Dar poate sună puțin ipocrit din partea mea să spun asta, pentru că vă scriu acum cu o cafea în față, în timp ceContinue reading „Un jurnal foarte puțin obiectiv de la Festivalul Shakespeare: Ziua 2”
„Tata avea un cuțit baban cu care mă proteja”. Not your regular Thursday night quote, right? Era joi seară și, sincer, tot ce voiam era să uit de viața mea cea de toate zilele și să intru în a altcuiva. Nimic extraordinar, doar un mecanism de supraviețuire de bază: dacă nu poți să-ți rezolvi problemele,Continue reading „Autopsia unei seri de joi când nu știam că am nevoie de teatru”
Mă întorc la Craiova cu fiecare ocazie pe care o prind. Uneori pentru oameni, alteori pentru atmosferă, iar de data asta pentru Festivalul Shakespeare, care reușește în fiecare an să transforme orașul într-un mix de teatru, haos frumos și foarte multă energie. Așa că mi-am luat rapid bilet, m-am urcat în primul tren Sibiu –Continue reading „Un jurnal foarte puțin obiectiv de la Festivalul Shakespeare: Ziua 1”
A venit și primăvara – nu chiar ieri, dar acum pot să o spun cu siguranța șubelor depozitate în fundul dulapului. Și cu asta în minte m-am gândit că nu e un moment mai bun să îți adaugi un sound nou în playlist decât acum: când îți faci curățenia de primăvară, îți faci pașii prinContinue reading „5 artiști de adăugat în playlist. Colecția de primăvară-vară”
Dacă auzi o idee absurdă de destule ori, din destule locuri, ușor-ușor nu mai pare absurdă și se transformă în realitate cotidiană. Poate pentru că au trecut mulți ani din 1972 când a fost lansat Pong și pentru că ceea ce au fost odinioară două linii care se mișcă și un pixel amărât au crescutContinue reading „Ridicolul sublim: cum se strecoară absurditatea în jocuri video”
Știu că orice postare pe Internet despre concerte trebuie să înceapă cu o exagerare de tipul ,,Oprește-te din scrollat! Am văzut peste o mie de concerte așa că fii atent la mine”, dar cred că persoanele care încep cu asta fie te mint, fie pun la socoteală fiecare om beat sau treaz care a cântatContinue reading „Sfaturi pentru concerte de la cineva care nu știe să stea acasă”
Cred, de fapt, că o să îmi placă ,,Urmează stația Piața Unirii; corespondență cu magistralele 1 și 3”, zice vocea, în timp ce eu mă pregăteam psihic ca să sch… – wait a second – nu schimb la Unirii. E duminică, e seară și nu mă duc la facultate. Duminică seara e cu mers laContinue reading „Ce faci când omul pe care îl iubești vede viața altfel?”
Dacă ai stat vreodată pe iarbă în mijlocul unui parc și ai simțit că respiri altfel, că lucrurile par mai lente și mai puțin urgente, știința are o explicație pentru asta. Iar urbanismul și arhitectura au, în teorie, și câteva soluții. Trăim în orașe unde betonul, asfaltul și sticla domină câmpul vizual al majorității oamenilorContinue reading „De ce te simți mai bine în parc decât la corporație”
N-am visat niciodată la rochia de mireasă. Și nu pentru că mi-ar fi greu să mă imaginez purtând una (deși, ca să fiu sinceră, întregul context cu care vine la pachet e destul de greu de digerat când ești din generația noastră, adică din generația care a decis că nu mai vrea să moștenească înContinue reading „Am voie să port rochia aia albă când vreau eu?”
„Laser, frate!” Există o reclamă pentru televizoare Teletech, cred, făcută de Bogdan Naumovici pentru Altex undeva prin 2005-2006, în care doi tipi încearcă să-și povestească unul altuia filmul Star Wars. Unul explică, celălalt nu prinde nimic. „Ăla mic de respiră greu era tac-su!”. „Dar de ce-s răi?” „Păi… sunt răi, frate.” Mesajul era simplu: dacăContinue reading „MAY THE 4TH BE WITH YOU”
Feminism, rock și PCR În perioada comunistă, rock-ul era privit cu suspiciune, o formă de occidentalism, de revoltă împotriva regimului. Totul a pornit de la febra indusă de filmul Tinerii (The Young Ones) (1961), care a marcat o generație. În sine, filmul nu era unul extraordinar, dar ceea ce îi aducea o oarecare autenticitate înContinue reading „Revoltă, piele și ruj roșu: deceniile rock-ului la feminin”
Dacă ieși într-o seară pe străzile din New York, te plimbi prin Le Marais în Paris sau ajungi la o petrecere techno dintr-o hală bucureșteană, e aproape imposibil să nu te lovești vizual de ele. O pereche de încălțări care îți taie privirea, dar și piciorul, în două, lăsând degetul mare izolat de restul celorlalte;Continue reading „De la salahori niponi la fashion week: Cum te convinge moda să dai un salariu pe o pereche de Tabi”
La o simplă căutare pe dexonline.ro, termenul de PACE este descris ca stare de bună înțelegere între popoare, situație în care nu există conflicte armate sau războaie între state, popoare, populații. A doua explicație prezintă termenul ca un acord al părților beligerante asupra încetării războiului, tratat de încheiere a unui conflict armat și nu înContinue reading „„Pacea eternă” – între frică și libertate, un spectacol care te pune la încercare”
Jack White este jumătate din trupa The White Stripes, membru al trupelor The Raconteurs și The Dead Weather, fondator al casei de discuri Third Man Records și deținător a 12 Grammy-uri. Sau mai simplu, e băiatul ăla care a scris Seven Nation Army, aia cu tă tă ră ră ră răă. He said, she saidContinue reading „Fanul are întotdeauna dreptate”
Acum cam o lună, dacă bine îmi aduc aminte, pătrățica mea de Internet a fost mai mult sau mai puțin bombardată de postări și articole cum că Keanu Reeves vine în România, lucru care m-a făcut să mă întreb, cât timp eram în lungul drum spre casă, (shout out to Vlad Dobrescu și Norzeatic) „hmm…Continue reading „John Wick are contract la Cluj”
Cred că multora ne place, de la o distanță sigură, să vedem o bătaie bună. N-am crescut uitându-mă la wrestling sau MMA, dar l-am văzut des pe Jackie Chan, am fost campioană locală la Mortal Kombat și încă mă întreb dacă Bruce Lee îl poate bate pe Van Damme. Normal că mi-au strălucit ochii cândContinue reading „Sifu și plăcerea de a o lua pe coajă”
Mereu mi-am dorit să fiu oprită pe stradă de un micro sau macro influencer care să îmi vâre un microfon în față și să mă întrebe ce ascult în căști și eu să răspund cel mai amuzant lucru posibil. Ceva care să apară într-un reel și să genereze comentarii de genul „unde-i mai găsiți șiContinue reading „Cel mai greu lucru din muzică e să-ți dai un nume: de la King Gizzard la Scuzerambeat”
JAZZx tocmai a anunțat line-up-ul final și cele 5 zile de festival (1-5 Iulie) arată deja ca un motiv serios pentru un trip la Timișoara. De la spoken word la micul dejun până la scena nocturnă la 3 dimineața, festivalul ăsta are un fel de a cuprinde orașul și de a-l ține în priză câtevaContinue reading „Vara asta, ascultăm JAZZx”