Tag Archives: tineri

Când spunem „moștenire”, ne gândim adesea la apartamente, terenuri sau, în cel mai bun caz, la vreo rețetă secretă de cozonac din caietul îngălbenit de vreme al bunicii. Dar mai există o moștenire – invizibilă – care se strecoară în viețile noastre prin televizorul lăsat aprins pe fundal, prin mirosul cărții vechi din biblioteca deContinue reading „Casete piratate, carmin și vineri seara pe Diva: Moștenirea culturală pe care o purtăm fără să știm”

Ca orice fată romantică din fire, petrec mult mai mult timp decât ar fi normal la raionul cu haine și jucării de bebeluși. Can you blame me? Multe din hainele alea sunt prea drăguțe, așa mici și …moi. Mult mai moi decât multe din hainele pe care le văd în magazinele cu haine de adulți.Continue reading „De ce bebelușii poartă bumbac iar noi poliester?”

Bună dimineața la cafeluță, suflete dragi! Azi ne luăm viața foarte în serios și vorbim despre acele postări cu flori saturate până la durere, cafeluța suspect de lucioasă, contraste puternice și texte de genul: Bună dimineața! O zi frumoasă! ❤️ Cu atât mai mult, se apropie perioada Sărbătorilor Pascale, deci pregătește-te să fii bombardat cuContinue reading „Bună dimineața la cafeluță!”

Când spui cinematografia românească, gândul zboară imediat la cadre lungi, dialoguri minimaliste și drame sociale grele, o estetică ce a definit realismul dur post 2000. Această „școală a privirii” a impus un standard de onestitate brutală, dar, în timp, a creat și o anumită inerție formală. La 25 de ani de la Marfa și banii,Continue reading „Ritmul noului delir cinematografic românesc”

Mahmur, dezbrăcat, întins pe podea, în întuneric. Îți vorbesc creierul reptilian și sistemul limbic. Vor ca tu să continui pur și simplu să nu exiști, să rămâi în „întunericul primordial,” unde n-ai să auzi de fosta ta. Așa începe Disco Elysium.  Îți deschizi ochii și doare. Te ridici cu stângăcie și începi să analizezi halulContinue reading „Un joc despre cum rămâi întreg într-o lume fragmentată”

Stai să ghicesc, ai văzut că ajunge Chris Isaak la București pe 23 iunie, în turneul lui european și, te bate gândul să mergi la concert… dar, dacă e să fim sinceri, știi doar „Wicked Game” și refrenul ăla care îți sună ca un ecou de chitară într-un deșert la apus, acompaniat de o voceContinue reading „Am venit pentru “Wicked Game”, am plecat cu Chris Isaak”

E aproape imposibil să vezi câteva episoade din Sex and the City și să nu ajungi la discuția inevitabilă din orice grup de prietene: „Tu ești clar Miranda”, „Ba nu, eu sunt Carrie”. Serialul a devenit mai mult decât un show despre viața din Manhattan; a devenit un test informal de personalitate culturală, un felContinue reading „Choose your fighter: cele 4 arhetipuri din Sex and The City”

Există ceva reconfortant în modul în care Hollywood-ul alege să ne salveze de la pieire? În Project Hail Mary, regizat de Phil Lord și Chris Miller, apocalipsa nu e disperare, ci mai degrabă o problemă de matematică, rezolvată cu un marker și multă carismă. Filmul ne propune un soi de optimism incurabil, în care universul,Continue reading „Suntem singuri sau doar prea plini de noi?”

Martie 2026 a fost mult așteptat de majoritatea dintre noi. După ninsorile repetate, frigul și întunericul extins, primăvara s-a lăsat așteptată. Însă, odată cu venirea ei, ne-am dezmorțit trupurile. Iar Ana Coman a avut grijă să ne dezmorțească și sufletele cu noul ei album, „Reacții adverse”. Albumul a fost anunțat încă de anul trecut, fiindcăContinue reading „„Reacții adverse” sau cum ne-a dat Ana Coman emotional damage primăvara asta”

Codul Hays a apărut într-un climat social tensionat, în care morala publică devenise o preocupare majoră în Statele Unite. Totul a început cu un val de panică morală alimentat de o serie de scandaluri celebre care au șocat opinia publică, precum cazul Roscoe „Fatty” Arbuckle. Din acele momente a început să se degaje ideea căContinue reading „Codul Hays: Când cenzura era cel mai bun scenarist de la Hollywood”

Îmi tot răsună în minte întrebarea colegului meu de redacție, Sebastian, pe care îl citez: „Is it even theater at this point?”, făcând referire la teatrul online. M-am tot învârtit în jurul subiectului de când a venit propunerea de a scrie despre asta, din cauza reticenței față de digitalizarea teatrului în acest sens, de careContinue reading „„Is it even theater at this ponit?””

Într-o Americă obsedată de francize reciclate, universuri cinematografice care nu mai mor și popcorn la găleată industrială, un film despre spaima unui om într-un submarin ruginit, care navighează în întunericul înfricoșător al unui ocean de sânge, a reușit să facă ceva aproape imposibil: să aibă succes. Vorbesc despre Iron Lung, adaptarea cinematografică a jocului indieContinue reading „Iron Lung: Un film făcut de un YouTuber a dat clasă la box office”

Cred că singura frază despre umanitate universal valabilă și indiscutabil adevărată este că oamenii nu se pot pune 100% de acord în legătură cu nimic. Nu ești de acord? (Păi vezi?) Este atunci o binecuvântare faptul că trăim singuri în propria minte, în deplină ordine și liniște ca într-un listening room scump și antifonat. CâtContinue reading „Cum să fluieri ritmat în biserica construită chiar de tine”

Du du durururuuu rum (știu că ai citit cântând asta, odată ce ai auzit că e vorba de Fetițele Powerpuff). Sigur ai avut și tu în liceu un grup de fete pe care l-ai numit, într-un mod mai ironic sau mai cu drag, „Fetițele Powerpuff”. Dar te-ai gândit vreodată că în spatele acestui titlu potContinue reading „Tu care Fetiță Powerpuff ești? Blossom. sau Înflorirea. O producție NON Centru.”

Uneori simt nevoia să fac o pauză de la filme. Conflicte, dileme, decizii complicate, toate astea pot să aștepte câteodată. Și totuși, tot mă uit la filme. Doar că acum mă uit altfel: cu ochii pe estetică. Cromatica hipnotizantă, lumina care emoționează, umbrele care par că au propria lor viață. Estetica unui film devine unContinue reading „Filme pe care să le urmaresti (și) pentru estetica vizuală”

Există un obelisc alb de 25 de metri în Piața Revoluției din București și îl știți. Dacă nu îl știți ca Memorialul Renașterii, îl știți ca „cartoful în țeapă”. Sau ca „măslina-n scobitoare”, „circumcizia ratată”, „țeapa de 56 de miliarde”, „un creier pe băț”. Bucureștenii au fost, în privința asta, extraordinar de creativi. Lista poreclelorContinue reading „Dezbaterea cartofului în țeapă”

Primul sezon al serialului Fallout a avut un buget de aproximativ 153 de milioane de dolari. Pe scurt: Tulai, my God, măi! (Notă editorială: statistic, niciun cititor nu a văzut Animania.) Dar astăzi nu vom vorbi despre serial, care nu de mult și-a încheiat un al doilea sezon cam la fel de costisitor. Astăzi vorbimContinue reading „Fallout a prezis deja sfârșitul lumii”

„Main character energy” înseamnă să trăiești ca și cum camera te urmărește constant, invizibilă, dar perfect sincronizată cu emoțiile tale. Ca și cum fiecare replică ar merita subtitrare, fiecare moment de tăcere ar trebui interpretată fiindcă e un simbol acolo, iar ploaia ar începe exact în momentul în care ai nevoie de un cadru dramaticContinue reading „Main Character Energy: viața ta are coloana sonoră?”