Câte scriitoare din ziua de azi au o cameră doar a lor? Cu un birou trainic, poate cel mai scump de la IKEA, cu o fereastră prin care intră soarele dimineața și cu liniște deplină? Habar nu am. Ăsta e răspunsul sincer și nu mi-e rușine să zic că habar n-am. Ce știu cu certitudineContinue reading „A Room of One’s Own, varianta 2026”
Adela are 24 de ani și este, în primul rând, culturistă. Am întâlnit-o acum o lună și am crezut că este un mic magician: deodată apare un cântar, apoi apare un caiet bine folosit, șlefuit pe margini de la cât de mult a fost deschis. Dar nu era un caiet cu rețete de prăjituri. EraContinue reading „Cum adică să faci ca femeie sport de bărbați?”
Muzica, dopamina și generația care nu mai are răbdare să simtă Suntem o generație care are nevoie să simtă. Da, suntem o generație care tânjește constant după sentimente și are nevoie să simtă ceva. Într-o eră în care nimic nu ne mai mișcă și nimic nu ne mai dă dopamina ce să dureze mai multContinue reading „We Are Doomed and Scrolling”
Despre estetica lui Ivan Vîrîpaev, regizorul Mahamaya, s-a spus adesea că este un mix de Tarantino și Tarkovski. Asta poate însemna două lucruri – fie că nu mai e nevoie să citești mai jos și poți deschide tabul pentru cumpărat bilet, fie că ai o senzație de „what the…?”. Ambele variante sunt legitime. Dacă te-aiContinue reading „„Mahamaya” sau teatrul ca experiență”
Atunci când un film te lovește mai tare decât te așteptai, apare obsesia. După a zecea vizionare, privirea nu mai zăbovește asupra actorilor sau a mișcărilor de cameră, ci începe să penduleze prin stânga și prin dreapta, încercând să descifreze ceea ce a ratat anterior în căutarea unor noi răspunsuri. Începi să scotocești după detalii,Continue reading „Mesaje de pe zidurile filmelor”
Înainte de „Unde ieșim săptămâna asta în…?” să fie o postare de tip agenda săptămânii, acum aproximativ patruzeci de ani, era vorba preferată a tovarășului ăla puțin diliu de la facultate care nu mai putea să aștepte până vineri seara să vă decideți unde se iese la o clubăreală corectă sau la o libertate sinceră. Continue reading „Unde ieșeam săptămâna asta înainte de ‘89”
Vara lui 2016. Nu exista om care să nu joace Pokémon GO. A fost, probabil, ultimul mare fenomen global inocent înainte ca internetul să devină locul cinic și fragmentat pe care îl știm azi. Peste noapte, orașele s-au umplut de grupuri de oameni de toate vârstele, mergând hipnotizați pe străzi, cu telefoanele în mână șiContinue reading „Ai jucat Pokémon GO? Felicitări, ai făcut voluntariat pentru IA!”
În cinema, relația dintre un regizor și muza lui n-a fost niciodată o bifă în fișa postului. Şi totusi, uu existat cupluri care au ales să le trăiască în fața camerei, cu o intensitate care uneori i-a lăsat fără aer. Pentru acești oameni, platoul de filmare a fost, pe rând, sufragerie, dormitor și câmp deContinue reading „Relații muză-autor în cinematografie”
În cazul în care ești fan al universului Avatar (ăla cu elementele, nu cel cu oamenii albaștri), probabil ești la curent cu faptul că recent noul film ce avea să apară în octombrie a ajuns să fie leak-uit pe platforma X. Există câteva teorii în online despre motivul din spatele acestui leak, ceea mai recurentăContinue reading „Noul film Avatar Aang merită lansat în cinema”
Dacă n-ai văzut pe TikTok și Instagram traficul din București pe zăpada aia uriașă, cu Bad Bunny pe fundal, înseamnă că nu avem același For You page. Sau că nu trăim în aceeași lume, ceea ce, de fapt, e și mai interesant de discutat, dar nu e cazul acum. Eu una mi-am prăjit creierul iarnaContinue reading „My headphones vs. my view sau cum ne-a salvat Bad Bunny când ningea”
Anii 1970: Nașterea gigantului Dacă deceniul anterior a fost marcat de experimente și rebeliune, anii ’70 reprezintă momentul impactului total. Este decada în care se inventează blockbusterul Jaws (1975) și filmul eveniment Star Wars (1977), forțând Hollywood-ul să dezvolte un limbaj vizual universal. Studiourile au realizat că au nevoie de o estetică capabilă să funcționezeContinue reading „O scurtă istorie a posterelor de film”
Pentru generația care și-a petrecut adolescența în jurul anului 2016, perioada respectivă a însemnat un boom de expresivitate. De la penny board-uri turcoaz, la printuri cu galaxii pe orice, până la aplicații de genul Musical.ly și We Heart It, anul 2016 ne-a aruncat în conceptul de aesthetic, iar cel mai mare compliment posibil era săContinue reading „2016 nostalgia / ne mai place Coachella?”
O apariție care spune mai mult despre prezent decât despre trecut Record Store Day apare, la prima vedere, ca o celebrare a vinilului și a magazinelor de discuri, însă relevanța lui reală ține de contextul în care funcționează. Lansat în 2007, într-un moment în care distribuția digitală începea să redefinească industria muzicală, evenimentul a fostContinue reading „Record Store Day și revenirea la album”
Ascultă și dă mai departe Istoria Record Store Day începe în 2007 în SUA, într-o perioadă în care multe magazine independente de muzică erau în declin din cauza digitalizării, platformelor de streaming și a marilor lanțuri comerciale. Un grup de proprietari și angajați ai unor astfel de magazine a decis să riposteze printr-un eveniment careContinue reading „La ce să te aștepți de la Record Store Day 2026”
Înainte ca un film să devină o succesiune de cadre pe un ecran, el este o promisiune fixată pe un perete. Istoria posterului de film nu este doar o cronică a marketingului, ci o metamorfoză a modului în care colectivul învață să dorească o experiență. De la ilustrațiile artizanele ale secolului XIX, care încercau săContinue reading „O scurtă istorie a posterelor de film”
Acum câțiva ani eram printr-o librărie, nici nu mai știu exact de ce sau cum ajunsesem acolo, dar pot spune fără nicio urmă de exagerare că, în momentul în care am văzut Cartofi prăjiți pe raft (nu, din păcate nu era vorba de mâncare gratis și, chiar dacă ar fi fost, la ce prețuri știamContinue reading „Rock’n’Roll, Cartofi Prăjiți și Petale”
Un laborator care nu s-a închis niciodată De la primele experimente pe peliculă realizate într-un context cultural restrictiv până la instalațiile multimedia din prezent, Kinema Ikon rămâne unul dintre cele mai consistente și longevive proiecte de artă experimentală din România. Înființat în 1970 în Arad de esteticianul George Sabău, grupul a funcționat ca un spațiuContinue reading „Kinema Ikon și evoluția artei experimentale în România”
Ce faci joi seara, pe 16 aprilie? Dacă nu ai planuri, ieși puțin la plimbare prin Cluj și pornește spre strada Oașului 97, la NON Centru. Iar în timpul plimbării, gândește-te ce se poartă anul ăsta. Pantone zice să ne mutăm atenția spre Cloud Dancer… sau poate Plastic Dancer? Ce e, de fapt, în trendContinue reading „Ce se poartă anul ăsta? Rușinea O producție NON Centru”