JAZZx tocmai a anunțat line-up-ul final și cele 5 zile de festival (1-5 Iulie) arată deja ca un motiv serios pentru un trip la Timișoara. De la spoken word la micul dejun până la scena nocturnă la 3 dimineața, festivalul ăsta are un fel de a cuprinde orașul și de a-l ține în priză câtevaContinue reading „Vara asta, ascultăm JAZZx”
Da, cuvântul cu ț. Să-l facem ț mare, mai bine. Cuvântul cu Ț. Nu e vreo traumă, dar fiecare pici a auzit la vremea lui replica cu luatul în sac atunci când a fost nevoie să stea locului. Așa ne linișteau părinții și parcă era amenințarea supremă. Eu, cel puțin, mă ascundeam. Dacă începeau aiContinue reading „Dacă nu faceți liniște, vin ț*****i și vă iau cu sacul”
Am auzit recent o conversație în liftul facultății mele despre cum scena de modă contemporană din România se rezumă la doi-trei designeri care fac haine cu care oricum nu te poți îmbrăca zi de zi, și mi-a dat de gândit. Probabil acest gând nu a trecut doar prin mintea celor trei fete cu care m-amContinue reading „Știți cum vă ziceau părinții când erați mici că aveți Mc acasă? Well darling, noi CHIAR avem designeri mișto acasă.”
Mă trezesc puțin mai târziu decât îmi propun. Îmi fac o cafea un pic mai tare decât e sănătos. Deschid telefonul și văd știrile: un reporter îl întreabă pe președinte dacă tocmai a sugerat că Iranul și-a bombardat propria școală și Vaticanul avertizează că Dumnezeu ar putea fi înlocuit de mașini. E prea mult, eContinue reading „Bine, mamă, da’ de ce e lumea ca o piesă de Vișniec?”
Moda există inerent în jurul nostru, sub diferite forme: tricoul iubitului cu care stai prin casă, maioul pe care îl iei repede de la mall, reviste, comentarii la postările artiştilor care au ajuns la MET Gala. Ne supără, ne vindecă, ne creează nişte emoții incomode de multe ori. Suntem înconjurați de ea, de asta amContinue reading „Cum ajung conceptele să devină ținute pe runway – o discuție cu Alexandra Șipa”
Nu e nevoie de backstory. Am așteptat destui ani lansarea acestui film and it’s finally here. Am și uitat la un moment dat; just to be mentioned, nu mi-am amintit datorită vâlvei care (nu) s-a făcut (sau poate n-am dat eu de aceasta). În mod clar nu stau până apare pe vreo platformă de streamingContinue reading „Michael Jackson nu e mort! E pe plajă, face sport”
Ironia „Creep” Cu toții am auzit Radiohead. Poate nu toată lumea a auzit de Radiohead, dar cu siguranță toată lumea a ascultat măcar pasiv piesa Creep de pe primul lor album. Printre alții, Prince, Alanis Morissette, Postmodern Jukebox Korn, Weezer, Damien Rice, Moby, the Pretenders, Kelly Clarkson, Olivia Rodrigo și și Jim Carrey au făcutContinue reading „Radiohead, dincolo de Creep (Partea întâi)”
Dacă ar fi să extragem un singur element care definește ADN-ul cultural românesc în prima zi de mai, acela ar fi micii cu muștar. Acel miros dens de fum, carne friptă și muștar LaMinut, care se ridică deasupra fiecărui petic de iarbă din țară, de la marginea pădurilor până în parcările dintre blocuri. Micul deContinue reading „Micul nu comentează geopolitică, el doar sfârâie – Expoziția GRILL.02 GLITCH. GLORY.”
Eram pe Spotify, luându-mi doza zilnică de dependență auditivă, când brusc, după ce s-a terminat o melodie, nu mai pot spune exact care era, dar sigur se încadra între ceva de la Lună Amară, Fergie și Alt-J, am început să aud niște beep-uri ca niște semnale de telegraf. Așa că, bineînțeles, ca orice persoană „normală”,Continue reading „Muzică pe modul incognito”
Există o întrebare pe care puțini și-o pun înainte să cumpere un bilet la teatru: cum se simte locul în care vei petrece seara? Nu spectacolul, distribuția sau regia, ci spațiul fizic în sine, cu zidurile, luminile, mirosul lui specific și felul în care aerul pare să aibă o textură aparte atunci când intri, oContinue reading „Înainte să se joace specatcolul, spațiul deja te joacă – 5 teatre cu personalitate”
Video: Instagram/ alexandrasipa Te uiți la colecția Vogue din bibliotecă, iei o revistă, și-ți treci degetele peste coperta lucioasă. Te simți nostalgic și paginile miros a parfum scump. Parcă îți amintești instant de povestea din spatele primului număr cumpărat. Vogue nu este doar o publicație oarecare. Este un altar unde se închină zeii culturii popContinue reading „„Sometimes I bought Vogue instead of dinner. I found it fed me more.” – Vogue vine în România”
Ecranul nu mai este un mozaic de pixeli, ci un spațiu hiper vizibil din care preluăm idei pe care le cântărim moral. Dezbaterea despre OnlyFans în noul sezon Euphoria și în Margo’s Got Money Troubles nu este, în fond, despre platforme digitale, ci despre eșecul nostru de a privi onest în abisul unei etici în careContinue reading „Only Fans și etica utilitaristă”
Pornind de la tot ce știm deja, sau, mai bine spus, de la tot ce credem că știm, despre arta lui Mark Rothko, apare, aproape inefabil, acel gând pe care sigur l-am avut măcar odată: „aș fi putut face și eu asta”. Niște dreptunghiuri vaste, cu margini difuze, în nuanțe saturate, nimic complicat, la oContinue reading „Dualitatea fascinantă a lui Mark Rothko”
România are o geografie arhitecturală mult mai interesantă decât o lasă impresia primei priviri. Pe lângă blocurile comuniste și palatele kitsch (cum ar fi Primăverii), există o serie de construcții care surprind prin ingeniozitate, prin context istoric absurd, prin amestecuri stilistice neintenționat spectaculoase sau prin faptul că există acolo unde nu te-ai fi așteptat săContinue reading „Câteva clădiri din România cu povești cel puțin stranii”
Scrollam pe TikTok într-o seară și For You-ul meu a fost invadat de fețe familiare. Scroll după scroll, au început să-mi apară cunoștințe sau persoane pe care le știam dintr-un cu totul alt context, mai exact teatru. „Colegi de breaslă”, cum se mai zice, destul de offbeat în domeniul artelor spectacolului, au și ei TikTok.Continue reading „Nu mai știu dacă mă uit la content sau la actorie”
Filmele lui Cristian Mungiu sunt, poate, în primul rând despre noi, despre ceea ce a rămas în urma comunismului și până în prezent-replici pe care, de cele mai multe ori le-ai auzit și în viața reală. Iar acest lucru a adus, inevitabil, și premii. Dar nu e vorba neapărat despre trofee aici (deși vitrina luiContinue reading „Filme despre noi- Umanitatea noului val”
Dacă privim exact cum are loc unificarea spațiului și a percepției, faptul că Henri Matisse își numește Capela Rozariului din Vence „his masterpiece” devine destul de ciudat. Nu pentru că era orgolios (artiștii își revendică adesea capodoperele), ci pentru că o face la 82 de ani, într-un moment în care istoria artei ar fi pregătită,Continue reading „Capela din Vence a lui Matisse sau cum devine modernismul locuibil”
M-am emoționat. Rău de tot, n-am să vă mint. După ce am plecat (cu inima grea) de la spectacolul Dincolo de uitare, în regia lui Cosmin Stănilă, mă gândeam, în drum spre casă, la toate lucrurile pe care nu mi le-a spus tata despre boala bunicii și prin ce a trecut, de fapt, în perioadaContinue reading „Cum trece timpul când… uiți.”