Acum ceva timp am văzut The Drama (A24, 2026), filmul cu Zendaya și Robert Pattinson despre săptămâna dinaintea unei nunți care devine, pe nesimțite, un coșmar de intimitate și revelații. Actoria este fenomenală, dialogul este tăios, iar premisa este cu adevărat tulburătoare, dar ceea ce mi-a rămas, ceea ce nu mă lăsa să dorm dupăContinue reading „Arhitectura în spațiul cinematografic”
Trying My Best, diriga: Minunea și ultima notă. Denis Minunea de R.J. Palacio ne-a fost dată de diriga prin clasa a VII-a (memoria nu mă mai ajută exact), dar țin minte că a fost cadoul de 1 Iunie, cu înțelegerea că ultima notă din an nu va fi pe un test, ci pe un rezumatContinue reading „De noi vă luați că scriem prea lung, dar uitați ce citeam când eram mici”
Seara se lasă încet peste Cluj și înghite treptat contururile caselor, în timp ce străzile pulsează de pașii grăbiți ai oamenilor. Orașul pare că respiră altfel decât de obicei: mai dens, aproape ceremonial. Din când în când, câte o lumină galbenă cade oblic peste fațadele vechi și transformă, pentru o clipă, orașul într-un decor deContinue reading „Ce rămâne după zgomot: o noapte prin muzeele din Cluj și Sibiu”
Înainte să avem „high definition”, cloud sync și DirectX 12, jocurile video nu impresionau doar prin grafică, mecanică și gameplay. Era vorba și despre ce se auzea în boxele care captau orice semnal nedorit. Fie că te pregăteai să intri într-un meci cinstit de Counter 1.6, te pierdeai într-o pădure după o explorare haotică înContinue reading „Jocurile video mi-au rafinat gusturile muzicale fără consimțământ”
Există un moment clasic în orice sesiune de D&D: Dungeon Master-ul descrie o ușă încuiată, masivă, cu inscripții în ceva limbă veche. Jucătorul ridică mâna și întreabă: „Pot să dau foc clădirii?” DM-ul încearcă să nu crape de râs. Și răspunde: „Da, poți.” Asta e esența unui „digital playground”: libertatea de a face exact ceContinue reading „Esoteric Ebb, sau cum lumile digitale sunt terenuri de joacă”
Și când credeam că Drake și-a acceptat pierderea, a scos trei albume în aceeași seară. Foarte… Drake move. Pe numele său real Aubrey Drake Graham, este un rapper, cântăreț și actor canadian pe care poate îl cunoști de la melodiile „Way 2 Sexy”, „One Dance”, „God’s Plan” sau de la imensul scandal din 2024 cuContinue reading „N-am dormit, am ascultat toate 3 albumele lui Drake sau Drake is back, habibti 😏🫦”
Pentru mine, a treia zi de festival a venit și cu sentimentul că totul se termină mult prea repede. Chiar dacă Festivalul Shakespeare continua și după plecarea mea din Craiova, ultimele ore petrecute în oraș aveau deja energia aia de final de capitol. După trei zile de teatru, concerte și foarte puțin somn, Craiova păreaContinue reading „Un jurnal foarte puțin obiectiv de la Festivalul Shakespeare: Ziua 3”
În a doua zi de festival, parcă tot orașul s-a mai liniștit după haosul primei zile, care vine mereu cu multă adrenalină, transpirație și alergătură dintr-o parte în alta a Craiovei. Dar poate sună puțin ipocrit din partea mea să spun asta, pentru că vă scriu acum cu o cafea în față, în timp ceContinue reading „Un jurnal foarte puțin obiectiv de la Festivalul Shakespeare: Ziua 2”
„Tata avea un cuțit baban cu care mă proteja”. Not your regular Thursday night quote, right? Era joi seară și, sincer, tot ce voiam era să uit de viața mea cea de toate zilele și să intru în a altcuiva. Nimic extraordinar, doar un mecanism de supraviețuire de bază: dacă nu poți să-ți rezolvi problemele,Continue reading „Autopsia unei seri de joi când nu știam că am nevoie de teatru”
Mă întorc la Craiova cu fiecare ocazie pe care o prind. Uneori pentru oameni, alteori pentru atmosferă, iar de data asta pentru Festivalul Shakespeare, care reușește în fiecare an să transforme orașul într-un mix de teatru, haos frumos și foarte multă energie. Așa că mi-am luat rapid bilet, m-am urcat în primul tren Sibiu –Continue reading „Un jurnal foarte puțin obiectiv de la Festivalul Shakespeare: Ziua 1”
A venit și primăvara – nu chiar ieri, dar acum pot să o spun cu siguranța șubelor depozitate în fundul dulapului. Și cu asta în minte m-am gândit că nu e un moment mai bun să îți adaugi un sound nou în playlist decât acum: când îți faci curățenia de primăvară, îți faci pașii prinContinue reading „5 artiști de adăugat în playlist. Colecția de primăvară-vară”
Dacă auzi o idee absurdă de destule ori, din destule locuri, ușor-ușor nu mai pare absurdă și se transformă în realitate cotidiană. Poate pentru că au trecut mulți ani din 1972 când a fost lansat Pong și pentru că ceea ce au fost odinioară două linii care se mișcă și un pixel amărât au crescutContinue reading „Ridicolul sublim: cum se strecoară absurditatea în jocuri video”
Imaginează-ți că vrei să agăți într-o seară. Intri pe Grindr și în apropiere îți apare cel mai queer profil posibil, genul de profil care îți atrage atenția imediat. Apeși pe profilul respectiv și, random, începe să vorbească o voce, fără nici măcar să îți dai seama dacă vine din telefonul tău, al altcuiva sau purContinue reading „„Hi Grindr. It’s Motha.” Cum am ajuns să primim noul album al Madonnei printr-un match pe Grindr”
Știu că orice postare pe Internet despre concerte trebuie să înceapă cu o exagerare de tipul ,,Oprește-te din scrollat! Am văzut peste o mie de concerte așa că fii atent la mine”, dar cred că persoanele care încep cu asta fie te mint, fie pun la socoteală fiecare om beat sau treaz care a cântatContinue reading „Sfaturi pentru concerte de la cineva care nu știe să stea acasă”
Cred, de fapt, că o să îmi placă ,,Urmează stația Piața Unirii; corespondență cu magistralele 1 și 3”, zice vocea, în timp ce eu mă pregăteam psihic ca să sch… – wait a second – nu schimb la Unirii. E duminică, e seară și nu mă duc la facultate. Duminică seara e cu mers laContinue reading „Ce faci când omul pe care îl iubești vede viața altfel?”
Dacă ai stat vreodată pe iarbă în mijlocul unui parc și ai simțit că respiri altfel, că lucrurile par mai lente și mai puțin urgente, știința are o explicație pentru asta. Iar urbanismul și arhitectura au, în teorie, și câteva soluții. Trăim în orașe unde betonul, asfaltul și sticla domină câmpul vizual al majorității oamenilorContinue reading „De ce te simți mai bine în parc decât la corporație”
N-am visat niciodată la rochia de mireasă. Și nu pentru că mi-ar fi greu să mă imaginez purtând una (deși, ca să fiu sinceră, întregul context cu care vine la pachet e destul de greu de digerat când ești din generația noastră, adică din generația care a decis că nu mai vrea să moștenească înContinue reading „Am voie să port rochia aia albă când vreau eu?”
„Laser, frate!” Există o reclamă pentru televizoare Teletech, cred, făcută de Bogdan Naumovici pentru Altex undeva prin 2005-2006, în care doi tipi încearcă să-și povestească unul altuia filmul Star Wars. Unul explică, celălalt nu prinde nimic. „Ăla mic de respiră greu era tac-su!”. „Dar de ce-s răi?” „Păi… sunt răi, frate.” Mesajul era simplu: dacăContinue reading „MAY THE 4TH BE WITH YOU”