Am un scepticism vechi față de seriale, unul care nu vine din snobism sau dintr-o poziționare ostentativ critică, ci dintr-o oboseală acumulată în timp. Multe dintre ele par turnate din același aliaj fragil: o narațiune care își sprijină întreaga greutate pe un singur personaj central, în jurul căruia gravitează siluete schematic desenate, menite să-l valideze,Continue reading „Înainte, dar pe loc”
Există oare artă inocentă? Niciun spectator nu poate interacționa cu arta fără să o transforme, iar fiecare revenire asupra aceleiași lucrări sau a aceleiași amintiri reînnoiește experiența, făcând-o simultan familiară și străină. Filmul Blue Moon se desfășoară într-o singură seară de deschidere a musicalului Oklahoma!, și totuși, timpul se comprimă și se dilată. Structura narativă,Continue reading „Who wants inoffensive art?”
Gândurile despre viitor nu-mi dau pace. Întotdeauna ele mă iau și mă atârnă de niște sfori, făcând să arăt de parcă aș fi marioneta lor. Mă transformă în ceva fără viață, într-un soi de statuie care nu poate trăi bucuria de a fi vie. De prea multe ori m-am criticat că nu știu să trăiescContinue reading „Azi e azi. Mâine nu poate fi definit”
Vreau să încep prin a spune că până acum vreo două săptămâni nu am avut niciodată măcar intenția de a mă uita la cele două filme apărute în ultimul an din universul Wicked. Însă, totul s-a schimbat atunci când poporul focului a pornit războiului. (elite ball knowledge dacă știi de unde este referința 😉 Dar,Continue reading „Dacă aveai poftă de o shaorma cu de toate, Wicked e filmul de care ai nevoie”
Una din trăsăturile bizare ale oamenilor e nevoia de senzații tari. Iar senzațiile tari vin în multe forme, după cum bine știm. În ziua de azi există o variație așa mare în vânătoarea de adrenalină încât fiecare dintre noi poate să își găsească propria patimă – de la plimbări cu mountain bike-ul în păduri plineContinue reading „F1: Formula ideală pentru un film bazat”
Generația Z a avut prilejul să fie contemporană cu multe filme care deja sunt considerate emblematice. Capodopere ale cinematografiei cum ar fi Blade Runner 2049, Once Upon A Time In Hollywood, Dune și, mai nou, Sinners, au căpătat aproape instant statut de cult classics datorită inovației și contribuțiilor aduse în cinematografie. Bine, poate și meme-urileContinue reading „Mărul stricat dintr-un bonsai perfect – Karate Kid: Legends”
Pentru nespecialiști, filmele românești abia ies din zona clișeelor cu planuri secvență, ciorbe mâncate în timp real și sunet prost. Și ies grație și unei avalanșe de filme comerciale care să străduiesc de zor să ajungă la Sfântul Graal al cinematografiei noastre – o comedie bună. Putem face drame hardcore, care să aibă pe posterContinue reading „Cravata galbenă – să nu ne mulțumim niciodată cu mai puțin decât perfecțiunea!”
În cadrul festivalului fArad, am avut șansa de a discuta cu Andra MacMasters despre documentarul său Viitor luminos, explorând poveștile și descoperirile din spatele filmului. Elias Chira: Ce v-a inspirat să faceți documentarul Viitorul Luminos? Andra MacMasters: A fost o situație în care documentarul ăsta a venit la mine. Nu l-am căutat eu efectiv m-amContinue reading „„M-am trezit cu patru casete VHS în brațe” – Interviu Andra MacMasters”
Mold de David Madaș Mold nu e un scurtmetraj convențional, ci mai degrabă un experiment vizual poetic. David Madaș achiziționează diapozitive vechi de la un târg și le transformă într-un film care nu urmează o narațiune clasică, ci lasă imaginile și textele să te ghideze. E ca și cum ai răsfoi un album în careContinue reading „Filmele din competiția fARAD 2025”
Am avut privilegiul să pășesc în culisele fARAD și să descopăr oamenii care transformă festivalul într-o experiență care rǎmâne o amintire foarte plăcută. De la Corina Șuteu, cu mintea ei strategică și ochiul atent la fiecare detaliu cultural, la Elvira Lupșa, care jonglează cu agitația festivalului și o transformă în energie creativă, și până laContinue reading „Trei perspective despre cinema din inima fARAD”
E așa un contrast: o cocioabă în mijlocul blocurilor rânduri, rânduri, împestrițate în galben și portocaliu, și o grădină mare, neorganizată, unde cresc fructe, legume, flori și multe animale. Acolo trăiește ea, Natalia, personajul principal al documentarului Flowers of Ukraine, regizat de Adelina Borets, alături de cei doi foști soți ai săi. La cei 67Continue reading „The Tank Woman”
Proiectul fotografic “Smokked M(y)stakes” este o explorare a modului în care visăm, nu cu precizie, ci cu emoție. Aceste vise sunt definite de imagini neclare, ca niște cadre de film, momente fragmentate, personaje misterioase, și evidențiază modul în care subconștientul nostru transformă adevărul în ficțiune.
În versiunea lungă a lui Villeneuve (1740), cunoscută și ca cea mai veche versiune, Bestia nu este deloc personajul negativ. Adevăratul antagonist este o zână geloasă (adesea numită Belladonna sau alte variante ale acestui arhetip) care îl blestemă din răzbunare. Această zână face în așa fel încât ea să fie cea care îl crește, ținându-iContinue reading „Imaginează-ți Frumoasa și Bestia slasher… poți?”
În spatele fiecărui festival de film stau nu doar filmele, ci și viziunile celor care le aleg. fARAD, dedicat documentarului, anul acesta, timp de 5 zile a reprezentat un spațiu de reflecție despre formă, conținut și sens. Doi dintre oamenii care dau contur identității sale artistice: Mihai Chirilov, consultant artistic, și Dimitris Kerkínos, curator alContinue reading „Obiectivitate prin subiectivitate: un dialog cu Mihai Chirilov și Dimitris Kerkínos”
Anul acesta, Festivalul de Film fARAD a fost despre ceva transparent. De ce transparent? Pentru că e ceva fin, atât de ușor de neremarcat, atat de ușor de țesut în mințile oamenilor și care se prinde strâns – propaganda. Față de propaganda ca instrument sistemic, propaganda ca temă de festival a deschis multe conversații curajoaseContinue reading „Festivalul fARAD 2025 anti-propagandă: filme, tineri și dialog la Arad”
Tema din acest an a festivalului fARAD: Propaganda, le-a dat regizorilor tineri din competiția de scurtmetraj libertatea să o ia în toate direcțiile posibile. Unii și-au scotocit prin arhivele personale, alții au experimentat vizual, iar câțiva au mers direct spre emoții grele sau observații despre lumea din jur. Fiecare a găsit alt mod de aContinue reading „De la graffiti la capybara: ce spun tinerii regizori despre filmele lor?”
Mr. Nobody Against Putin, documentarul regizat de Pasha Talankin și David Borenstein, a fost parte din prima proiecție pentru liceeni, organizată de Festivalul de Film Documentar fARAD. Asta a însemnat o ocazie specială pentru că a oferit „early access” și a dat tinerilor ocazia să „stea cu filmul”, altfel. Mai îndeaproape, mai personal (și dureros).Continue reading „mân(dr)ie „
Nu știu pentru voi cum e, însă pentru mine filmele care au la bază un personaj pasionat (pardon, obsedat) de meseria lui/ei sunt precum nectarul de ambrozie pentru zeii greci. Ador să văd personaje care trec de limita umanului cu scopul de a-și atinge obiectivele, de a ajunge pe culmi ce nu au fost măcarContinue reading „Workaholic? Filmele astea-s pentru tine!”