Uneori simt nevoia să fac o pauză de la filme. Conflicte, dileme, decizii complicate, toate astea pot să aștepte câteodată. Și totuși, tot mă uit la filme. Doar că acum mă uit altfel: cu ochii pe estetică. Cromatica hipnotizantă, lumina care emoționează, umbrele care par că au propria lor viață. Estetica unui film devine unContinue reading „Filme pe care să le urmaresti (și) pentru estetica vizuală”
„Main character energy” înseamnă să trăiești ca și cum camera te urmărește constant, invizibilă, dar perfect sincronizată cu emoțiile tale. Ca și cum fiecare replică ar merita subtitrare, fiecare moment de tăcere ar trebui interpretată fiindcă e un simbol acolo, iar ploaia ar începe exact în momentul în care ai nevoie de un cadru dramaticContinue reading „Main Character Energy: viața ta are coloana sonoră?”
Uneori, când privești un film de Wes Anderson, ai senzația stranie că privești o vitrină. Nu într-un sens superficial, ci în sensul în care fiecare obiect este așezat cu o precizie aproape obsesivă. Simetria, culorile, cadrele perfect perpendiculare – toate par să-și instaureze temelia pe o dominație reală, a unei ordini secrete de dezvăluire aContinue reading „Universul lui Wes Anderson”
Vizionarea filmului Cowboy Bebop în cinematograf pare aproape ironică. Este un film despre distanța emoțională, proiectat pe un ecran imens, înconjurat de zeci de oameni, coloana sonoră umplând camera, planete întregi întinzându-se pe ecran, și totuși, esența sa este liniștea. Nu absența sunetului, ci liniștea inconfortabilă dintre oameni. Pe de o parte, așa cum măContinue reading „Cowboy Bebop, alteritate sau distanță.”
Nu toate filmele se lasă povestite ușor după ce se termină. Unele nu ne rămân în minte ca o succesiune clară de evenimente, ci mai degrabă ca o atmosferă sau o senzație greu de pus în cuvinte. Există, totuși, tendința de a privi cinemaul ca pe ceva ce trebuie descifrat. De a căuta sensuri ascunseContinue reading „Cinéma du Look și estetica unei stări”
Cu picioarele bine ancorate și o grimasă tipică, tipa trage o rafală sănătoasă în poligonul înnorat. Patul mitralieriei, un RPD sovietic cât ea de mare, i se sprijină sub umăr, iar încărcătorul rotund îi împinge ritmat în pântecul sferic și bombat, ca al unui tractorist cu ascită. E gravidă, are atitudine de smardoi și ăstaContinue reading „Lecții despre chestii cu One Battle After Another”
Cred că o să vedem din ce în ce mai des artiști care vor ține morțiș să ne spună că nu au folosit inteligența artificială în arta lor. Am văzut-o pe Rosalia, care și-a numit ultimul album, Lux, drept o creație exclusiv umană și o vedem și acum la Gorillaz. The Mountain, the Moon CaveContinue reading „Gorillaz, cu creionul pe hârtie”
Statueta aurită a „Unchiului Oscar” tronează în imaginarul colectiv drept Everestul absolut al cinematografiei. În realitate? Premiile Academiei nu recompensează neapărat excelența artistică, ci capacitatea exorbitantă a unui producător de a cumpăra atenția. Pentru un cineast independent, intrarea în această arenă e mult mai dificilă. 1. Anatomia Haos și Lobby Academia Americană de Film (AMPAS)Continue reading „Oscarul: mirajul meritocrației și mascarada financiară”
Cred că Wuthering Heights, regizat de Emerald Fennell, a trecut de mult de granițele cinematografiei, devenind mai degrabă un simptom clinic al societății noastre. De ce? În ultimii ani, într-o derivă bizară începută post-Barbie, Margot Robbie a fost paradoxal etichetată ca fiind „mai puțin Barbie” decât era odinioară. Fenomenul Robbie se sprijină pe roluri intensContinue reading „Barbie allover again”
Dar n-a fost dintotdeauna așa. Lidia (Imogen Poots) apare fragmentat. Nu din dorința regizorală de a fi „artsy”, ci pentru că ea însăși este un ciob. Contextul este simplu și brutal: o copilărie marcată de abuz. Mintea ei a fost anexată, modelată, dirijată. Corpul, disciplinat, forțat, împins dincolo de limite prin antrenamentele de înot. TheContinue reading „Mintea ei, corpul lor”
Mâine apare „Gipsy Queen” în cinematografe. Am fost la o proiecție specială unde a vorbit și actrița Alina Șerban, care interpretează rolul principal în film, și acum că citești asta, întrebarea ta, probabil, e dacă merită sau nu să mergi să vezi filmul. Sunt aici să te lămuresc. Esențialul: regia Hüseyin Tabak, lansarea aContinue reading „Mâine apare „Gipsy Queen” în cinematografe”
Am mințit. A Knight of the Seven Kingdoms este, cel puțin cum se anunță după primul sezon, chiar mai bun decât Game of Thrones. Da, am zis-o, onorată instanță, și nu am de gând să-mi retrag vorbele! În calitate de om care s-a uitat de două ori la întreg Game of Thrones (cu tot cuContinue reading „Game of Thrones is back, baby!”
Flori, fete, filme sau…băieți… Sau poate doar filme bune…și băieți, până la urmă e Dragobetele și Dragobetele sărută fetele. Am putea spune că este un Valentine’s Day românesc, poate puțin din topor. Și poate tocmai de aceea nu rezonăm neapărat cu perfecțiunea evident artificială a comediilor romantice de la Hollywood. Iată lista noastră de filmeContinue reading „La ce filme ne uităm de Dragobete?”
În primul rând, dacă nu te-ai uitat la primul sezon, oprește-te din scrollat, dă like și share la postare, apoi întoarce-te pentru a vedea dacă merită să îl privești și pe al doilea. Mi-a plăcut primul sezon atât de tare, că am început să număr zilele până când cel de-al doilea va apărea. Tocmai ceContinue reading „The Artful Dodger sezonul 2: cireașa de pe tort sau ciorbă reîncălzită?”
Am să încep prin a spune că serialul ăsta este perfect pentru a-ți testa partenerul. Nu cred că e vreo persoană homofobă pe lumea asta în stare să treacă de primele două episoade. Bine, acum n-am să vin să spun că povestea este extraordinară, ceva nemaivăzut, ci cred că este mai degrabă genul de povesteContinue reading „Heated Rivalry este despre normalitate (și mult sex)”
Cel mai probabil că da, indiferent dacă o să îți placă sau nu adaptarea ei. Și ar trebui să o faci și tu.Chiar dacă primele recenzii apărute în urma premierelor din SUA și Marea Britanie sunt majoritar negative, este incontestabil că noua adaptare a romanului lui Emily Brontë, La răscruce de vânturi, a beneficiat deContinue reading „Wuthering Heights – ștrasuri și erotica?”
Există filme pe care intri pregătit să le respingi și, pe nesimțite, ajungi să le acorzi mai multă răbdare decât meritau. De la început e limpede că povestea e mai puțin despre putere, în sensul ăla grandios de distrugător, cu tentă mitologică, pe care trailerul îl tot flutură, și mai mult despre un copil rămasContinue reading „Patchwork?”
Am un scepticism vechi față de seriale, unul care nu vine din snobism sau dintr-o poziționare ostentativ critică, ci dintr-o oboseală acumulată în timp. Multe dintre ele par turnate din același aliaj fragil: o narațiune care își sprijină întreaga greutate pe un singur personaj central, în jurul căruia gravitează siluete schematic desenate, menite să-l valideze,Continue reading „Înainte, dar pe loc”