N-am visat niciodată la rochia de mireasă. Și nu pentru că mi-ar fi greu să mă imaginez purtând una (deși, ca să fiu sinceră, întregul context cu care vine la pachet e destul de greu de digerat când ești din generația noastră, adică din generația care a decis că nu mai vrea să moștenească înContinue reading „Am voie să port rochia aia albă când vreau eu?”
„Laser, frate!” Există o reclamă pentru televizoare Teletech, cred, făcută de Bogdan Naumovici pentru Altex undeva prin 2005-2006, în care doi tipi încearcă să-și povestească unul altuia filmul Star Wars. Unul explică, celălalt nu prinde nimic. „Ăla mic de respiră greu era tac-su!”. „Dar de ce-s răi?” „Păi… sunt răi, frate.” Mesajul era simplu: dacăContinue reading „MAY THE 4TH BE WITH YOU”
Feminism, rock și PCR În perioada comunistă, rock-ul era privit cu suspiciune, o formă de occidentalism, de revoltă împotriva regimului. Totul a pornit de la febra indusă de filmul Tinerii (The Young Ones) (1961), care a marcat o generație. În sine, filmul nu era unul extraordinar, dar ceea ce îi aducea o oarecare autenticitate înContinue reading „Revoltă, piele și ruj roșu: deceniile rock-ului la feminin”
Dacă ieși într-o seară pe străzile din New York, te plimbi prin Le Marais în Paris sau ajungi la o petrecere techno dintr-o hală bucureșteană, e aproape imposibil să nu te lovești vizual de ele. O pereche de încălțări care îți taie privirea, dar și piciorul, în două, lăsând degetul mare izolat de restul celorlalte;Continue reading „De la salahori niponi la fashion week: Cum te convinge moda să dai un salariu pe o pereche de Tabi”
La o simplă căutare pe dexonline.ro, termenul de PACE este descris ca stare de bună înțelegere între popoare, situație în care nu există conflicte armate sau războaie între state, popoare, populații. A doua explicație prezintă termenul ca un acord al părților beligerante asupra încetării războiului, tratat de încheiere a unui conflict armat și nu înContinue reading „„Pacea eternă” – între frică și libertate, un spectacol care te pune la încercare”
Jack White este jumătate din trupa The White Stripes, membru al trupelor The Raconteurs și The Dead Weather, fondator al casei de discuri Third Man Records și deținător a 12 Grammy-uri. Sau mai simplu, e băiatul ăla care a scris Seven Nation Army, aia cu tă tă ră ră ră răă. He said, she saidContinue reading „Fanul are întotdeauna dreptate”
Acum cam o lună, dacă bine îmi aduc aminte, pătrățica mea de Internet a fost mai mult sau mai puțin bombardată de postări și articole cum că Keanu Reeves vine în România, lucru care m-a făcut să mă întreb, cât timp eram în lungul drum spre casă, (shout out to Vlad Dobrescu și Norzeatic) „hmm…Continue reading „John Wick are contract la Cluj”
Cred că multora ne place, de la o distanță sigură, să vedem o bătaie bună. N-am crescut uitându-mă la wrestling sau MMA, dar l-am văzut des pe Jackie Chan, am fost campioană locală la Mortal Kombat și încă mă întreb dacă Bruce Lee îl poate bate pe Van Damme. Normal că mi-au strălucit ochii cândContinue reading „Sifu și plăcerea de a o lua pe coajă”
Mereu mi-am dorit să fiu oprită pe stradă de un micro sau macro influencer care să îmi vâre un microfon în față și să mă întrebe ce ascult în căști și eu să răspund cel mai amuzant lucru posibil. Ceva care să apară într-un reel și să genereze comentarii de genul „unde-i mai găsiți șiContinue reading „Cel mai greu lucru din muzică e să-ți dai un nume: de la King Gizzard la Scuzerambeat”
JAZZx tocmai a anunțat line-up-ul final și cele 5 zile de festival (1-5 Iulie) arată deja ca un motiv serios pentru un trip la Timișoara. De la spoken word la micul dejun până la scena nocturnă la 3 dimineața, festivalul ăsta are un fel de a cuprinde orașul și de a-l ține în priză câtevaContinue reading „Vara asta, ascultăm JAZZx”
Da, cuvântul cu ț. Să-l facem ț mare, mai bine. Cuvântul cu Ț. Nu e vreo traumă, dar fiecare pici a auzit la vremea lui replica cu luatul în sac atunci când a fost nevoie să stea locului. Așa ne linișteau părinții și parcă era amenințarea supremă. Eu, cel puțin, mă ascundeam. Dacă începeau aiContinue reading „Dacă nu faceți liniște, vin ț*****i și vă iau cu sacul”
Am auzit recent o conversație în liftul facultății mele despre cum scena de modă contemporană din România se rezumă la doi-trei designeri care fac haine cu care oricum nu te poți îmbrăca zi de zi, și mi-a dat de gândit. Probabil acest gând nu a trecut doar prin mintea celor trei fete cu care m-amContinue reading „Știți cum vă ziceau părinții când erați mici că aveți Mc acasă? Well darling, noi CHIAR avem designeri mișto acasă.”
Mă trezesc puțin mai târziu decât îmi propun. Îmi fac o cafea un pic mai tare decât e sănătos. Deschid telefonul și văd știrile: un reporter îl întreabă pe președinte dacă tocmai a sugerat că Iranul și-a bombardat propria școală și Vaticanul avertizează că Dumnezeu ar putea fi înlocuit de mașini. E prea mult, eContinue reading „Bine, mamă, da’ de ce e lumea ca o piesă de Vișniec?”
Moda există inerent în jurul nostru, sub diferite forme: tricoul iubitului cu care stai prin casă, maioul pe care îl iei repede de la mall, reviste, comentarii la postările artiştilor care au ajuns la MET Gala. Ne supără, ne vindecă, ne creează nişte emoții incomode de multe ori. Suntem înconjurați de ea, de asta amContinue reading „Cum ajung conceptele să devină ținute pe runway – o discuție cu Alexandra Șipa”
Nu e nevoie de backstory. Am așteptat destui ani lansarea acestui film and it’s finally here. Am și uitat la un moment dat; just to be mentioned, nu mi-am amintit datorită vâlvei care (nu) s-a făcut (sau poate n-am dat eu de aceasta). În mod clar nu stau până apare pe vreo platformă de streamingContinue reading „Michael Jackson nu e mort! E pe plajă, face sport”
Ironia „Creep” Cu toții am auzit Radiohead. Poate nu toată lumea a auzit de Radiohead, dar cu siguranță toată lumea a ascultat măcar pasiv piesa Creep de pe primul lor album. Printre alții, Prince, Alanis Morissette, Postmodern Jukebox Korn, Weezer, Damien Rice, Moby, the Pretenders, Kelly Clarkson, Olivia Rodrigo și și Jim Carrey au făcutContinue reading „Radiohead, dincolo de Creep (Partea întâi)”
Eram pe Spotify, luându-mi doza zilnică de dependență auditivă, când brusc, după ce s-a terminat o melodie, nu mai pot spune exact care era, dar sigur se încadra între ceva de la Lună Amară, Fergie și Alt-J, am început să aud niște beep-uri ca niște semnale de telegraf. Așa că, bineînțeles, ca orice persoană „normală”,Continue reading „Muzică pe modul incognito”
Există o întrebare pe care puțini și-o pun înainte să cumpere un bilet la teatru: cum se simte locul în care vei petrece seara? Nu spectacolul, distribuția sau regia, ci spațiul fizic în sine, cu zidurile, luminile, mirosul lui specific și felul în care aerul pare să aibă o textură aparte atunci când intri, oContinue reading „Înainte să se joace specatcolul, spațiul deja te joacă – 5 teatre cu personalitate”