„We belong together” e ce voiam să aud de la Harry Styles când eram în clasa a cincea și, în loc să-mi ascult profesoara de biologie vorbind despre celule, visam că The Story of My Life mă va duce în Anglia și că Harry va fi prințul cool pe cal (sau pe bicicletă, dacă eContinue reading „Părăsim Harry’s House, plecăm în club”
Nu toate filmele se lasă povestite ușor după ce se termină. Unele nu ne rămân în minte ca o succesiune clară de evenimente, ci mai degrabă ca o atmosferă sau o senzație greu de pus în cuvinte. Există, totuși, tendința de a privi cinemaul ca pe ceva ce trebuie descifrat. De a căuta sensuri ascunseContinue reading „Cinéma du Look și estetica unei stări”
Depresia a ajuns un subiect pe care îl vezi „pe toate gardurile”. Pe mesele politicienilor, pe Reddit, în reels, în discuțiile cu prietenii, în discursurile generațiilor mai mari de pe Facebook, atunci când ne mai dau nouă, generației Z, câte o „trezire la realitate” (zic ei), în timp ce se cred medici și ne dauContinue reading „Ochi în ochi cu depresia”
Ai terminat facultatea sau ești în plin an doi. Sau tocmai ai aterizat în Cluj, București, Timișoara, Iași cu bagajele și câteva așteptări neclare. Și acum te lovești de o întrebare pe care nimeni nu ți-o pune direct, dar pe care o simți în fiecare dimineață când ieși pe ușă (sau cel puțin eu oContinue reading „Cartierul te face om, centrul te face orășean”
Oameni de toate vârstele, diferite chipuri și vieți se contopesc acolo, în subteran, într-o continuă mișcare. Ei nu sunt uniți prin conversație, ci prin absență, orientați spre eul lor interior, suspendați în timp și spațiu. Metroul devine o zonă de tranzit atât pentru corp, cât și pentru minte. În graba orelor de vârf, am observatContinue reading „I, Limbo Pilot”
Mulți cred că teatrul e doar divertisment. Sigur, momentele de relaxare și acea pauză de la viața de zi cu zi sunt exact ce trebuie pentru spectatorii fideli, iar pentru cei care n-au trecut încă pragul unei săli de teatru, aș zice că una sau două piese semnate de Caragiale, auzite prin școală, sunt probabilContinue reading „Dincolo de râs: spectacole care te provoacă să gândești”
Este destul de frecvent și la îndemână ca publicul să presupună că un narator își născocește pur și simplu poveștile. Totuși, în felul în care pictează Rose Wylie există un detaliu aproape paradoxal: nu pictează ceea ce vede, ci ceea ce își amintește că a văzut. Diferența pare mică, dar schimbă totul. Imaginea nu maiContinue reading „Cum pictează Rose Wylie din memorie?”
Toate zvonurile spun că se pregătește o colaborare de ochelari smart Prada x Meta. Adică un asistent AI care traduce live, face rezumate, îți arată conversațiile cu prietenii – totul într-o ramă de designer de mii de euro. Partea distopică? Plătești acești bani ca să ajungi protagonist într-un episod din Black Mirror, unde fiecare momentContinue reading „Ochelarii Prada x Meta care te bagă direct într-un episod din Black Mirror”
Tocmai ți-am enumerat că avem 8 albume de studio și că ne-am înființat în anul 1996 iar următoarea ta întrebare este câte decenii de muzică au Vița de Vie? Chiar dacă reformulăm puțin întrebarea (adică nu ne mai referim la ani, ci la un număr de trupe care vor cânta pe scenă) și mutăm acțiuneaContinue reading „Câte decenii de muzică au Vița de Vie?”
Începuturile unei scene noi Istoria muzicii electronice din România nu poate fi spusă fără să apară, la un moment dat, numele Șuie Paparude. Pentru mulți ascultători, formația reprezintă una dintre primele întâlniri cu muzica electronică produsă local, într-o perioadă în care scena muzicală românească era încă dominată de rock, pop sau dance comercial. AparițiaContinue reading „Șuie Paparude și nașterea scenei electronice din România”
DLSS 5 ar putea fi momentul în care industria de jocuri AAA își dă singură foc la valiză. Există o minciună pe care industria de jocuri mainstream o repetă de ceva vreme, obsesiv, ca pe o mantră corporatistă: mai mult realism înseamnă mai bine. Nu e doar greșită. E periculoasă. Haideți să vedem de ce.Continue reading „The Death of the 3D Artist”
Te-ai gândit și tu să te vopsești ca Alysa Liu în ultimele zile? Nu ești singura și pe bună dreptate, Alysa e un trendsetter. Prin coregrafia ei total diferită de ce te-ai aștepta la Jocurile Olimpice, melodiile alese, outfituri alt-grunge, părul în dungi și entuziasmul pe care îl are, ne-a amintit că regulile există caContinue reading „Alysa Liu – IT girl a patinajului artistic”
N-am înțeles niciodată hype-ul cu Brâncuși. Deși încercam să-mi dau seama de unde pornește atitudinea mea arbitrară, mi-am dat seama că nici nu mă prea chinuiam să-l înțeleg. Bine, vorbim aici de vârsta adolescenței, cine își pune probleme de reducerea ființei la calitatea ei primordială la vârsta aia? Recent a fost expoziția „După Brâncuși” laContinue reading „Ce rămâne după Brâncuși?”
Pentru început, trebuie să recunosc ceva ce s-ar putea să sune ciudat: nu îmi plac deloc SF-urile. Nu am văzut niciodată Star Wars sau Dune din același considerent, pentru că pur și simplu nu e genul meu de univers. Totuși, am ales să o citesc pentru că este peste tot pe Internet, fiind una dintreContinue reading „Proiectul Hail Mary, o surpriză foarte plăcută”
Peter Molyneux este un mincinos notoriu, sau cel puțin așa îl descriu mulți jucători și critici de-a lungul ilustrei sale cariere. Creatorul renumit al seriei Fable și al altor titluri de temelie precum Populous sau Black & White a devenit faimos nu doar pentru ideile sale îndrăznețe, ci și pentru promisiunile care adesea nu s-auContinue reading „Seria Fable: cum să minți gameri, cu bun simț”
Pe 19 martie ne vedem la Teatrul Stela Popescu! Gabriel Sandu revine în această lună cu o nouă reprezentație a spectacolului „Moarte la teatrul de revistă”. Eu l-am văzut pentru prima dată anul trecut, la Festivalul Internațional de Teatru de la Sibiu. A fost și primul spectacol pe care l-am văzut în ediția respectivă aContinue reading „„Moarte la teatrul de revistă”: când criza devine spectacol.”
Cu picioarele bine ancorate și o grimasă tipică, tipa trage o rafală sănătoasă în poligonul înnorat. Patul mitralieriei, un RPD sovietic cât ea de mare, i se sprijină sub umăr, iar încărcătorul rotund îi împinge ritmat în pântecul sferic și bombat, ca al unui tractorist cu ascită. E gravidă, are atitudine de smardoi și ăstaContinue reading „Lecții despre chestii cu One Battle After Another”
Cred că o să vedem din ce în ce mai des artiști care vor ține morțiș să ne spună că nu au folosit inteligența artificială în arta lor. Am văzut-o pe Rosalia, care și-a numit ultimul album, Lux, drept o creație exclusiv umană și o vedem și acum la Gorillaz. The Mountain, the Moon CaveContinue reading „Gorillaz, cu creionul pe hârtie”