Rosalia, Lux, 250. Lady Gaga, Harlequin, 159. Viță de Vie, Acustic, 139. Hozier, Unreal Unearth, 209. Tyler, the Creator, Chromakopia, 360. Lista e lungă, i-am putea îngroșa rândurile până poimâine. Numerele astea, or fi câte mii de albume s-au vândut? Cât cântărește albumul fizic în grame? Diametrul CD-ului? Deja sună ridicol. Din păcate (și spunContinue reading „Discul merge, portofelul plânge”
Am ajuns la ALEEA Studio dintr-o curiozitate pe care nu mi-o pot explica altfel decât prin faptul că, uneori, anumite lucruri și persoane pur și simplu își găsesc drumul spre tine. Văzusem o cămașă cu un guler dublu pe Instagram (genul de piesă care te face să te oprești din scroll și să te uițiContinue reading „Tu mergi pe ALEEA corectă?”
După un autobuz, un metrou, un troleibuz, niște mers pe jos și un scurt schimb de vorbe cu un paznic pentru a-mi primi brățara de acces, am ajuns, în sfârșit, în fața scenei. Care scenă? Cea din Control. De ce Control? Pentru că vinerea care tocmai a trecut mi-a oferit ocazia să revin la concerteContinue reading „Am găsit sensul vieții într-un moshpit de șapte oameni”
Înainte să fie stricat cuvântul AI Dacă întrebi pe cineva ce înseamnă AI în jocuri în 2024, îți va vorbi despre NPC-uri cu voce generată, texturi făcute cu Stable Diffusion și dialoguri produse de ChatGPT. Corect tehnic. Complet greșit ca poveste. Timp de douăzeci de ani, cel mai interesant AI aplicat de pe planetă nuContinue reading „Ce a făcut, de fapt, AI-ul în Jocuri”
„Avalanșa”, montat la Teatrul Național „Radu Stanca” Sibiu în regia Alice Kornitzer, este un spectacol care își construiește tensiunea mai mult din ideea fricii decât dintr-o articulare constantă a acesteia în plan scenic. Textul lui Tuncer Cücenoğlu propune o comunitate izolată, guvernată de teama unei avalanșe permanente, unde regulile devin treptat mecanisme de control social,Continue reading „Cel mai înfricoșător lucru din „Avalanșa” nu este avalanșa”
Când eram mici, parcul de joacă era tot universul. Toboganul din cartier, cel de beton turnat direct în pământ, lustruit de sute de pantaloni de trening, era Everestul tău personal. Leagănele cu lanțuri grele, groapa cu nisip unde era mereu o pisică leneșă, bara de care atârnai cu capul în jos până îți amorțeau picioarele,Continue reading „Mai știi cum era să stai în părculețul din fața blocului toată ziua? Hai să-ți amintesc eu”
Un bărbat intră la teatru într-o seară de vară. Poartă pantaloni scurți și șlapi. Se așază în sală și urmărește spectacolul. Nu vorbește, nu își verifică telefonul, nu îi deranjează pe cei din jur. Cu toate acestea, devine subiectul unei dezbateri aprinse după ce un alt spectator îl fotografiază și publică imaginea în mediul online,Continue reading „Când au devenit șlapii o dezbatere culturală?”
Cinematografia a funcționat, în cea mai mare parte a existenței sale, ca un cerc exclusivist al bărbaților, în care obiectivul camerei s-a comportat adesea ca un adolescent hipnotizat de proprii hormoni. De la planurile detaliu care fragmentează corpul feminin, până la scenariul care transformă actrița într-un simplu element de decor, ecranul a fost oglinda uneiContinue reading „Există „female gaze” într-o lume construită de bărbați?”
Am avut de atâtea ori conversația despre plăcerea de a citi, încât deja am răspunsul pregătit automat: „citesc ca să mă relaxez”. După care, evident, aleg o carte precum Refugiul meu, furtuna mea de Arundhati Roy, care mă răscolește complet, mă face să îmi pun o mie de întrebări și îmi dă de toate, numaiContinue reading „The hooker with a Booker”
Nu mai conta că nu știi versurile sau că încă nu stăpânești suficient de bine engleza. Nu mai conta că nu înțelegi mesajul profund al unei piese de club. Sau poate că nu-ți plăcea piesa ori genul muzical. Dar n-ai cum să nu fii nostalgic după televizorul cu tub, care scotea un sunet ciudat cândContinue reading „Nostalgie și câteva clipuri muzicale care ne-au marcat copilăria”
Acum ceva timp am văzut The Drama (A24, 2026), filmul cu Zendaya și Robert Pattinson despre săptămâna dinaintea unei nunți care devine, pe nesimțite, un coșmar de intimitate și revelații. Actoria este fenomenală, dialogul este tăios, iar premisa este cu adevărat tulburătoare, dar ceea ce mi-a rămas, ceea ce nu mă lăsa să dorm dupăContinue reading „Arhitectura în spațiul cinematografic”
Trying My Best, diriga: Minunea și ultima notă. Denis Minunea de R.J. Palacio ne-a fost dată de diriga prin clasa a VII-a (memoria nu mă mai ajută exact), dar țin minte că a fost cadoul de 1 Iunie, cu înțelegerea că ultima notă din an nu va fi pe un test, ci pe un rezumatContinue reading „De noi vă luați că scriem prea lung, dar uitați ce citeam când eram mici”
Seara se lasă încet peste Cluj și înghite treptat contururile caselor, în timp ce străzile pulsează de pașii grăbiți ai oamenilor. Orașul pare că respiră altfel decât de obicei: mai dens, aproape ceremonial. Din când în când, câte o lumină galbenă cade oblic peste fațadele vechi și transformă, pentru o clipă, orașul într-un decor deContinue reading „Ce rămâne după zgomot: o noapte prin muzeele din Cluj și Sibiu”
Înainte să avem „high definition”, cloud sync și DirectX 12, jocurile video nu impresionau doar prin grafică, mecanică și gameplay. Era vorba și despre ce se auzea în boxele care captau orice semnal nedorit. Fie că te pregăteai să intri într-un meci cinstit de Counter 1.6, te pierdeai într-o pădure după o explorare haotică înContinue reading „Jocurile video mi-au rafinat gusturile muzicale fără consimțământ”
Există un moment clasic în orice sesiune de D&D: Dungeon Master-ul descrie o ușă încuiată, masivă, cu inscripții în ceva limbă veche. Jucătorul ridică mâna și întreabă: „Pot să dau foc clădirii?” DM-ul încearcă să nu crape de râs. Și răspunde: „Da, poți.” Asta e esența unui „digital playground”: libertatea de a face exact ceContinue reading „Esoteric Ebb, sau cum lumile digitale sunt terenuri de joacă”
Și când credeam că Drake și-a acceptat pierderea, a scos trei albume în aceeași seară. Foarte… Drake move. Pe numele său real Aubrey Drake Graham, este un rapper, cântăreț și actor canadian pe care poate îl cunoști de la melodiile „Way 2 Sexy”, „One Dance”, „God’s Plan” sau de la imensul scandal din 2024 cuContinue reading „N-am dormit, am ascultat toate 3 albumele lui Drake sau Drake is back, habibti 😏🫦”
Pentru mine, a treia zi de festival a venit și cu sentimentul că totul se termină mult prea repede. Chiar dacă Festivalul Shakespeare continua și după plecarea mea din Craiova, ultimele ore petrecute în oraș aveau deja energia aia de final de capitol. După trei zile de teatru, concerte și foarte puțin somn, Craiova păreaContinue reading „Un jurnal foarte puțin obiectiv de la Festivalul Shakespeare: Ziua 3”
În a doua zi de festival, parcă tot orașul s-a mai liniștit după haosul primei zile, care vine mereu cu multă adrenalină, transpirație și alergătură dintr-o parte în alta a Craiovei. Dar poate sună puțin ipocrit din partea mea să spun asta, pentru că vă scriu acum cu o cafea în față, în timp ceContinue reading „Un jurnal foarte puțin obiectiv de la Festivalul Shakespeare: Ziua 2”