Eram pe Spotify, luându-mi doza zilnică de dependență auditivă, când brusc, după ce s-a terminat o melodie, nu mai pot spune exact care era, dar sigur se încadra între ceva de la Lună Amară, Fergie și Alt-J, am început să aud niște beep-uri ca niște semnale de telegraf. Așa că, bineînțeles, ca orice persoană „normală”,Continue reading „Muzică pe modul incognito”
Există o întrebare pe care puțini și-o pun înainte să cumpere un bilet la teatru: cum se simte locul în care vei petrece seara? Nu spectacolul, distribuția sau regia, ci spațiul fizic în sine, cu zidurile, luminile, mirosul lui specific și felul în care aerul pare să aibă o textură aparte atunci când intri, oContinue reading „Înainte să se joace specatcolul, spațiul deja te joacă – 5 teatre cu personalitate”
Video: Instagram/ alexandrasipa Te uiți la colecția Vogue din bibliotecă, iei o revistă, și-ți treci degetele peste coperta lucioasă. Te simți nostalgic și paginile miros a parfum scump. Parcă îți amintești instant de povestea din spatele primului număr cumpărat. Vogue nu este doar o publicație oarecare. Este un altar unde se închină zeii culturii popContinue reading „„Sometimes I bought Vogue instead of dinner. I found it fed me more.” – Vogue vine în România”
Ye, cunoscut în trecut sub numele de Kanye West, este un personaj puțin spus controversat. Practic, nu a avut pauză din a face chestii dubioase în ultimii cinci ani, însă discuția este mult mai largă. A avut episoade maniacale pe Twitter în care a făcut remarci antisemite, a pierdut parteneriatul cu Adidas și i-au fostContinue reading „Ce să mai şi zicem despre Ye şi BULLY? Karina vs Alexandra”
Ecranul nu mai este un mozaic de pixeli, ci un spațiu hiper vizibil din care preluăm idei pe care le cântărim moral. Dezbaterea despre OnlyFans în noul sezon Euphoria și în Margo’s Got Money Troubles nu este, în fond, despre platforme digitale, ci despre eșecul nostru de a privi onest în abisul unei etici în careContinue reading „Only Fans și etica utilitaristă”
Pornind de la tot ce știm deja, sau, mai bine spus, de la tot ce credem că știm, despre arta lui Mark Rothko, apare, aproape inefabil, acel gând pe care sigur l-am avut măcar odată: „aș fi putut face și eu asta”. Niște dreptunghiuri vaste, cu margini difuze, în nuanțe saturate, nimic complicat, la oContinue reading „Dualitatea fascinantă a lui Mark Rothko”
România are o geografie arhitecturală mult mai interesantă decât o lasă impresia primei priviri. Pe lângă blocurile comuniste și palatele kitsch (cum ar fi Primăverii), există o serie de construcții care surprind prin ingeniozitate, prin context istoric absurd, prin amestecuri stilistice neintenționat spectaculoase sau prin faptul că există acolo unde nu te-ai fi așteptat săContinue reading „Câteva clădiri din România cu povești cel puțin stranii”
Scrollam pe TikTok într-o seară și For You-ul meu a fost invadat de fețe familiare. Scroll după scroll, au început să-mi apară cunoștințe sau persoane pe care le știam dintr-un cu totul alt context, mai exact teatru. „Colegi de breaslă”, cum se mai zice, destul de offbeat în domeniul artelor spectacolului, au și ei TikTok.Continue reading „Nu mai știu dacă mă uit la content sau la actorie”
Filmele lui Cristian Mungiu sunt, poate, în primul rând despre noi, despre ceea ce a rămas în urma comunismului și până în prezent-replici pe care, de cele mai multe ori le-ai auzit și în viața reală. Iar acest lucru a adus, inevitabil, și premii. Dar nu e vorba neapărat despre trofee aici (deși vitrina luiContinue reading „Filme despre noi- Umanitatea noului val”
Dacă privim exact cum are loc unificarea spațiului și a percepției, faptul că Henri Matisse își numește Capela Rozariului din Vence „his masterpiece” devine destul de ciudat. Nu pentru că era orgolios (artiștii își revendică adesea capodoperele), ci pentru că o face la 82 de ani, într-un moment în care istoria artei ar fi pregătită,Continue reading „Capela din Vence a lui Matisse sau cum devine modernismul locuibil”
M-am emoționat. Rău de tot, n-am să vă mint. După ce am plecat (cu inima grea) de la spectacolul Dincolo de uitare, în regia lui Cosmin Stănilă, mă gândeam, în drum spre casă, la toate lucrurile pe care nu mi le-a spus tata despre boala bunicii și prin ce a trecut, de fapt, în perioadaContinue reading „Cum trece timpul când… uiți.”
F1 tocmai a anunțat o linie de haine în colaborare cu Doni Nahmias. Colaborarea dintre Formula 1 și Nahmias apare într-un moment în care granițele dintre sport, modă și entertainment sunt deja estompate. Lansată în jurul Grand Prix-ului din Miami, colecția propune o garderobă tipică a unui tânăr (hanorace, tricouri, şepci) reinterpretată. După ce aContinue reading „Cu ce se îmbracă Hamilton la Miami?”
Conferința de presă a Festivalului Internațional de Teatru de la Sibiu n-a fost doar un update clasic cu „ce urmează în program”, ci mai degrabă un reminder că, în ciuda unui context politic și economic destul de apăsător, cultura încă refuză să stea pe pauză. Ținută de Constantin Chiriac, președinte al festivalului și director generalContinue reading „FITS 33: între „suflet”, spectacol global și rezistență culturală într-un context tensionat”
Arta te minte. Și nu e vorba că am descoperit eu brusc vreo combinație de culori sau o umbră pusă greșit pe pânză. Mă refer la minciunile înrămate în lemn de stejar ce te așteaptă în cele mai mari muzee ale lumii. La însăși esența capodoperelor în fața cărora te oprești reverențios și le admiriContinue reading „Cea mai lungă campanie de PR din istorie. Ce ne-a învățat arta clasică despre rolurile de gen”
Când mă gândesc la celebrul makeover montage și de ce e piesa de rezistență în orice film, fie că e comedie romantică sau comedie, răspunsul poate fi simplu: pentru că, evident, adaugă acel je ne sais quoi. Un răspuns deloc greșit la această întrebare este că ne place montajul în sine, dar mai exact, unContinue reading „De ce adorăm The Makeover Montage?”
Dacă te duci la un spectacol de Silviu Purcărete așteptându-te la o poveste clară, cu început, mijloc și final, ai greșit sala. Neasemuita poveste a lui Abul Hossein Yemenitul și a fugii lui în pustie nu e genul de spectacol care se lasă urmărit, ci mai degrabă unul care te înghite și apoi te scuipăContinue reading „Teatru ca vis care nu se explică: Purcărete și Abul Hossein”
Cam toate filmele lui David Lynch funcționează pe aceeași frecvență: ori simți că ai prins firul, ori doar te prefaci. Dar suprarealismul nu e doar decorul unor halucinații estetizate. Nu e doar sentimentul unor bad trips bine regizate. E mai degrabă senzația aia de emoție suspendată, ca o conversație care se rupe fix înainte săContinue reading „Dacă încă ai impresia că filmele lui Lynch sunt ciudate, atunci probabil că funcționează așa cum trebuie”
Dries Van Noten este un designer care a atras atenția publicului încă de la primele sale colecții făcute în facultate. A învățat de mic să înțeleagă materialele, culorile și felul în care hainele spun o poveste. Drumul lui a devenit şi mai clar când a început să colaboreze cu Antwerp Six, grupul de designeri careContinue reading „Dries Van Noten deschide ușile palatului din Veneția”