Prieteniile care contează in your 20s

Am eu o vorbă, că niciun iubit, partener, membru al familiei, nu te poate răni mai tare decât poate un prieten. Poate e și dramatismul vârstei, însă așa simt eu prieteniile acum.

La 20 și ceva de ani poți să ai mai multe grupuri de prieteni sau prieteni unici, genul ăla de prieteni cu care nu te vezi prea des, uneori și ani de zile, iar când vă auziți e ca și cum nu ați vorbit de 30 de minute, atât de legați sunteți. Îmi plac genul acesta de prieteni, și nu e vorba că nu pot să depun prea mult efort, ci mai degrabă la vârsta asta înțelegi că trebuie ușor-ușor să-ți mai faci și alte priorități. Adică da, tot ieși la cafele, la o seară de jocuri sau de club, dar cu cât crești, mi-am dat seama că se diminuează importanța lucrurilor de genul ăsta. Sau poate doar sunt bucurii temporare care să te mai facă să simți că trăiești, mai ales dacă ești preocupat de job sau studii. 

Unii oameni îmi spun că am prea mulți prieteni sau că aleg să mă leg de prea mulți oameni, emoțional vorbind. Cred că uneori doar se simte corect, și încerc să nu mă judec pentru asta. În anii aceștia întâlnești și oameni cu care știi că vei rămâne apropiat mult timp, fie că-i cunoști la cămin, în club, random pe stradă sau în tren. Farmecul pe care îl văd eu: niciodată nu știi cât vei rămâne în relație cu omul acela, dar după mine merită să investești timp într-un om cu care pur și simplu se simte corect să stai, să vă faceți amintiri împreună.

Prieteniile dintre fete

Da, există și prietenii cu oameni cu care te știi de ani buni, din copilărie sau adolescență. Ăsta e și cazul Teodorei și al Patriciei, prietenele acelea bune pe care când le vezi pe stradă, simți că au trăit împreună dintotdeauna, că au mereu un subiect intens de dezbătut și care știi că dacă te pui cu ele, te mănâncă de viu. 

Ele au fost în același liceu, știau de existența celeilalte, însă nu se înțelegeau super-bine pe vremea aceea. Chestie tipică de fete: obișnuiești să nu o suferi inițial pe tipa pe care o s-o iubești din tot sufletul tău la un moment dat. Sau nu, poți s-o urăști, dar asta e altă poveste.  

Când m-am găsit cu ele să vorbim pentru articol am ajuns în casa Teodorei înaintea Patriciei. Mi s-a confirmat că am ales fetele care trebuie în momentul în care Patricia a intrat pe ușă fără să bată și instant a început să-i povestească Teodorei ce i s-a întâmplat în acea zi. Superb să vezi asta.

Fetele noastre s-au apropiat anul trecut, când munca le-a scos din casă la o Cafeluțză Social Media unde să dezbată orele perfecte de postat, însă au ajuns să stea o zi întreagă împreună și să discute totul despre orașul din care vin și multe altele, numai despre muncă nu. 

„Voiam să fim adulți, dar să make it fun…”, a spus Patricia. Iar împreună, din instinct, au continuat: „…să make it fun exact ca în filme.”

Și s-a ajuns la mers în piață și ales de roșii, la plimbări cu mașina (dar dezghețat mașina mai întâi). 

„Ce stă la baza prieteniei noastre, cred că e vibe-ul acela de când erai mic și vedeai în filme ce poți să faci când crești, cu bani. Însă acum pot să fac multe, și pe foarte puțini bani cu Teodora.” 

Astfel, ghidate de dorința aceasta de a avea mai mult, plus faptul că se asemănau dorințele astea de ce ți-ai dori să faci cu banii tăi, au apărut chestiile girly. „Pentru că, ok, știm că la final de lună n-o să mergem să bem cafea de specialitate, dar mergem îmbrăcate elegant și ne simțim bine una cu cealaltă, pentru că nu ne judecăm.” 

A apărut foarte des ideea aceasta de a nu fi judecat, în conversația pe care am avut-o cu fetele, și chiar mă gândeam de unde vine. Și eu am dorința de a nu fi judecată, însă mi se pare aproape imposibil să nu se întâmple. 

Ce mi-au zis și ele, fetele, e că atunci când ești la liceu, și mai ales ca fată, simți o altfel de presiune – că trebuie să dovedești lucruri, să arăți într-un anumit fel, să te ferești sau să împrăștii bârfă de ochii lumii. Prietenele din povestea noastră reală de azi – Teodora și Patricia – s-au simțit și ele la fel în acea perioadă și, cine știe,  poate de aceea nu s-au găsit mai devreme. Un lucru e cert: acum au realizat că „femeile au nevoie de femei în viața lor”, cum spune Teodora. E un altfel de conexiune, o altă înțelegere a stadiului de deluluness, citire în tarot pentru mai multă speranță sau vrăji pentru orice, făcute nu chiar la mișto. Mai presus de toate, nu se judecă între ele, toate sentimentele lor sunt valide, dar mereu merită „lovite” cu adevăr, dacă e cazul. 

Le-am spus pe final să-și dea una alteia o poreclă. Patricia a spus așa pentru Teodora – „Creative housewife, pentru că femeia este o fântână nesecată de glume, lucrează în domeniul creativ, și in the best way este mămoasă. E prietena care te primește în casa ei, îți face supă când ești bolnav și știi că nu te judecă. A doua este Cosmo, pentru că este băutura ei preferată și când mergem să bem, își ia un cocktail și durează 3 ore să-l bea.” 

Teodora i-a dat Patriciei Spiced Negroni – „pentru că Patricia e hot și spicy și pentru că știu că atunci când fac o prostie sau sunt pe cale să fac o prostie, și îi cer o părere, it hits like hot sauce. E faza aia când auzi <<ți-o spun ca prietenă>> și atunci știi că e real. Negroni e gin, vermut și campari, adică exact ea în viața ei de business, personală și ea în prietenia noastră. Sunt 3 băuturi diferite care dau ceva super bun, pe care eu n-aș putea să-l beau niciodată, pentru că abia beau un Cosmo în 3 ore.”  

Chiar dacă nu e toată conversația lor aici, am simțit că pentru prima dată fetele și-au luat niște timp să reflecteze asupra a tot ce au trăit împreună. Aveau momente în care realizau lucruri despre care nu mai vorbiseră, și totul s-a simțit ca o mare retrospectivă în timpul căreia mai spuneau un aww sau se uitau admirativ una la alta sau le venea să se ia în brațe. 

Prieteniile dintre băieți

Vorbeam cândva cu un amic și mi-a zis o chestie foarte mișto, ca un soi de concluzie personală: băieții contează. 

Noi, fetele, când vorbim despre băieți, ajungem foarte des să spunem lucruri precum „ce-ai, fată, că ăștia nu vorbesc niciodată de sentimente, de-asta suntem noi mai bune, că ne susținem necondiționat. Ei nu fac așa.”

Eu țin să le contrazic mereu, pentru că am întâlnit băieți mai deschiși decât multe fete și mult mai empatici și iubitori. Adică da, nu spun că nu există stigmatul acesta că bărbații trebuie să fie puternici, să nu plângă, să nu-și arate emoțiile etc. Și cu toate că sigur există băieți care se identifică fix cu acest stereotip, eu cred că în cerculețul lor strâmt pot să se deschidă și să-și vorbească unii altora despre iubire, traume, visuri și ce-și doresc de la viață. 

Prietenia despre care urmează să vă vorbesc merită, de asemenea, apreciată, după părerea mea. Sunt 4 la număr acești BC Băieții: Paul, Ștefan, Marius și Ducu. Și poate o să râdeți, dar i-a unit un cont de Instagram cu numele ăsta. 

Când am ajuns la ei, m-a surprins faptul că de cum intri în bloc și în apartament, simți că trăiești în universul lor. Au până și semn la interfon, să nu care cumva să ajungi în altă parte. Incredibil.

În casă, era deschis pe YouTube un playlist cu muzică latino. Pe uși, semne cu fețele lor. În sufragerie, bean bags de care numai ei știu cum au făcut rost, becuri suplimentare aprinse doar ca să consume curent, și într-un colț o mașină de cusut. Vor să-și pună și un led cu bc.băieții pe perete (asta ca plan de viitor în acest bromance).

Nu locuiesc împreună toți, dar se simte ca și cum ar fi așa. Cred că e și pentru că stau suficient de aproape cât să se viziteze constant. Fiecare lucrează, deci în cursul săptămânii sunt ocupați, dar tot își fac timp să se găsească și să mai facă o nefăcută împreună. Nu vă mai spun ce lucrează, pentru că dacă aș începe cu Ștefan s-ar crede că tot articolul ăsta e despre el. Face și a făcut prea multe, și „ne așteptăm în 20 de ani să aflăm că e astronaut”, a spus unul dintre băieți când îmi enumera Ștefan toate joburile sau hobby-urile lui.

Tocmai pentru că lucrează pe timpul săptămânii, duminica este zi de făcut caserolele. Paul era foarte încântat că o să prind partea asta, pentru că sincer, era un număr prea mare de recipiente. Pe lângă cele din poză, din brațele lui Marius și de pe masă, mai erau în frigider și debara. 

Băieții s-au legat de la voluntariatul pe care l-au făcut împreună la cămin, pentru că Ducu avea frigider și știai că în perioada pandemiei n-aveai mâncare și nu puteai să ieși,  „dar îi ai pe băieții tăi să te aștepte când ești înfometat”, cum a spus Marius. 

De acolo au început excursiile pe munte și înființarea contului de Instagram care pare a fi dovada prieteniei lor. Ca o lege nescrisă e faptul că ei pleacă pe munte numai între ei. Da, poate să lipsească unul din BC Băieții, dar niciodată nu e cineva nou. 

„Prietenia asta nu funcționa dacă unul dintre noi stătea în Militari”, mi-au mai spus ei. Mi se pare foarte tare că și Teodora și Patricia aveau chestia asta – stau una lângă cealaltă – și pe finalul interviului mi-au spus că poate singura chestie care le-ar îndepărta ar putea fi dacă una dintre ele s-ar muta. Relații la distanță în București. 

Oricum, excursiile pe munte rămân emblematice. Băieții își rezervă toți în fiecare an perioada de 30 noiembrie – 1 decembrie pentru asta, iar ce se întâmplă mereu este că Ștefan face sandvișurile, fie că întinde cu mâna crema de brânză sau taie castraveții cu un cuțitaș de la jumbo. Ce am învățat de la ei e că, cu cât prețul cazărilor este mai mic, cu atât amintirile sunt mai multe. De notat. Și asta poate însemna sobe care dau prea multă căldură sau spălat cu servețele umede. 

Pe final în povestea băieților vă las cu un moment în care Ducu s-a descărcat și a spus despre băieții lui că „după ce că toată ziua trebuie să porți o mască, sa fii omul ăla de business, ajungi acasă la băieți unde poți să te descarci fără să fii judecat (…) Mie mi se pare că grupul ăsta al nostru e efectiv grupul ăla de care doar îți place să auzi ce au mai făcut, să vezi cum se mai distrează. Că noi facem lucruri minore pe care oamenii chiar le iau în considerare prin story-urile noastre. Dar băieții doar privesc viața obișnuită într-un mod mai bun.”

Știm sigur că băieții au multe de povestit. Și-au dat și ei porecle. Îl vedeți pe Paul care stă pe scaun, el e managerul grupului, pentru că are tot felul de inițiative și pentru că vine cu idei pentru contul de Instagram. Ducu (blugi albaștri) nu tace, dar face, pentru că, conform lui Marius, el „e foarte bun la a primi comenzi”, plus face foarte multe lucruri și el, pe lângă faptul că e actor și toată ziua e la repetiții. Ștefan (hanorac galben) e Johnny Sins, pentru că mai apare cu câte un nou job pe care îl face în același timp cu celelalte 3 sau un nou hobby. Marius (mijloc, îmbrăcat în negru) este Vibe și Foame – „vibe i-am zis eu într-un teambuilding, pentru că nu era neapărat extra, dar era extra frumos și dădea un vibe frumos”, a argumentat Stefan aici, iar Ducu a spus „El constant mănâncă și tot o să vină un moment din zi în care o să zică <<bă, frate, nu-mi vine să cred că iar îmi e foame>>”.

Prietenia dintre om și pisică

Da, poate poți s-o găsești pe stradă sau s-o primești. Sau doar o vezi și spui că vrei pisica asta să fie a ta. Cu toate că sună a relație toxică sau că vrei să-ți aparțină ceva foarte mult, prietenia dintre un animăluț și omul lui e mai mult decât atât. 

O mai știți pe Teodora. Ea o are pe Sophie de pe 27 iulie 2020 (atât de precis), o pisicuță pe care a simțit că o vrea să fie a ei când s-a găsit într-o conjunctură potrivită. A apărut în viața ei când avea nevoie de ea. Și poate nu e prietenia aia obișnuită, poate Teodora e mai mult mămică, dar cred că important e simplul fapt că s-au învățat una pe cealaltă atât de bine. Deci era ce trebuie.

„Este o relație în care amândouă ne oferim confort reciproc. It’s love. I find it above friendship. Adică da, s-ar putea să fiu nebună, dar simt că pisica asta mă iubește.”

Când am ajuns în casă Teodora a spus „Sophie, zi săru mâna”. Și Sofie chiar mi-a zis! M-am simțit bine primită și emoționată puțin.

Ce vă pot spune acum despre Sophie este că are niște skill-uri de storytelling foarte dezvoltate atunci când cere atenție. Nu e nimic întâmplător – se duce la ușă ca și cum ar vrea să iasă afară și miaună (deși ea nu iese niciodată din casă), ori îți aduce ceva cu care să se joace, sau doar se apropie timidă, chipurile, și își lipește capul de Teodora. 

Ele dorm împreună în absolut fiecare seară, Sophie stă lângă Teodora și când face baie în cadă, și i se așază în brațe când muncește. 

„La un moment dat, a avea această pisică mi-a dat un scop. Și m-a responsabilizat atât de mult, încât eu știu că am la ce să mă întorc acasă. E chestia noastră, ne avem una pe alta. Mă simt vinovată că nu mi-am făcut mereu suficient timp pentru ea.”

Am întrebat-o pe Teodora ce crede că i-ar spune pisicuța ei dacă ar putea vorbi. După ce s-a mai gândit, a povestit că dimineața, când ea se trezește la alarmă și Sophie ignoră orice sunet, Teodora are chef de iubire. Așa că începe s-o pupe pe Sophie și ea face fața aia de „du-te de aici, de ce m-ai trezit, eu nu trebuie să mă trezesc, că-s pisică”.

S-o aud pe Teodora vorbind despre pisica ei s-a simțit ca și cum și eu aș vrea un animăluț. Probabil un cățel, dar preferințele nu se judecă. Parcă voiam și eu ce au ele. Și asta mi se pare foarte special. 

Cam asta e și cu prieteniile deocamdată. Am ajuns la concluzia că eu și pentru genul acesta de conexiuni îmi place să trăiesc. Da, se găsesc mai greu, dar când știi că sunt acolo, și ai clickul ăla de confirmare, știi că ai face orice să le păstrezi. 

Materialul, care face parte dintr-o serie susținută de Xiaomi, își propune să înțeleagă și să surprindă Generația Z din mai multe perspective: ce prietenii au, ce citesc sau cum se raportează tinerii GenZ la sport, totul surprins prin lentila celei mai noi serii REDMI NOTE 13.

Camera Redmi Note 13  Pro de 200MP, de nivel flagship, este pur și simplu wow! Cu alte cuvinte, în fiecare cadru pe care l-am făcut, am cuprins mai mult decât o imagine – am spus o poveste. Munca de teren – atâtea și atâtea poze de făcut! – a fost susținută considerabil de rezistența îmbunătățită la stropire și praf și de încărcarea rapidă, grație încărcătorului Turbocharge 67W (inclus). Telefonul era mereu gata de acțiune! Și pentru că arta fotografică nu se rezumă doar la o fracțiune de secundă, celelalte caracteristici alte telefonului au fost esențiale în munca ulterioară de editare. Astfel, bateria mare, de 5000Ah ne-a permis să fim pregătiți mereu să captăm momentele potrivite. Ecranul generos, cu rezoluție FHD+ AMOLED și viteză mare (120Hz) amplifică experiența imersivă de vizionare. 

Pe scurt, grija noastră a fost creativitatea, să căutăm momentele inedite și să captăm acel vibe unic din orice situație, în timp ce partenerul nostru în acest proiect, smartphone-ul Redmi Note 13 Pro, și-a îndeplinit cu brio toată munca tehnică și a adus tehnologia ultra modernă de partea noastră.