Jurnal
Bullying - Mai mult decât cuvinte
Kuri, Kurva, porumb pe știulete, nebună și anormală, copil plângăcios – acestea au fost numele cu care m-au bombardat. Mi-au spus că bețele și pietrele rup oase, dar cuvintele nu dor. Cât de profund mințiseră prietenii mei. Nu a durut. A fost ca un roi necruțător de albine care atacă o margaretă nevinovată, smulgându-i petaleleContinue reading
Am început să mă transform în mama?
Mă trânteam pe canapea și zăceam acolo până seara, iar apoi mă pregăteam să ies cu prietenii mei, ignorând orice activitate din casă. Mama le făcea pe toate și de cele mai multe ori încheiam discuția cu „Dar ce e așa greu să faci tu asta? Nu am timp acum, fac mai târziu poate.” ȘiContinue reading
Amintirea unei copilării autentice
De fiecare dată când vine 1 iunie mă simt mândră că am crescut liberă, jucându-mă în spatele blocului, chiar și gonită fiind de vecini. Am avut norocul să cresc într-un oraș micuț și într-un cartier plin de copii și de mame care îi supravegheau stând la semințe cu vecinele și strigând „MAȘINAAAA!” când micuții erauContinue reading
Ia o pauză. Trage-ți sufletul.
[fabrica de porunci și acuzații din creierul meu] 1, 2… 1, 2… Hai, respiră. Trebuie să poți. Vezi că trebuie să-ți faci cumpărăturile. Biletul de tren nu l-ai luat. Deja nu mai sunt locuri. Grăbește-te! Între timp, vezi că nu te-ai pregătit de Paște. Orice minut e prețios. Fă-ți la minut programul, că dacă nu,Continue reading
De ce ești așa de obsedat de mine?
Paranoia mea a început acum doi ani, în faza mea dulce-amăruie de la șaisprezece ani. Într-o marți banală, pe coridoarele școlii, înainte de ora de engleză, colegii de clasă au început să șușotească, chicotind la urechea mea că el le spunea tuturor că mă iubește. Am râs. „O să-i treacă”, mi-am spus. Cât de multContinue reading
Compulsii și obsesii împletite cu tulburarea de personalitate borderline.
Povestea mea începe într-o zi de iunie. M-am născut într-o familie frumoasă, clasa de mijloc, nimic ieșit din comun. Cel mai basic scenariu posibil. Un copil normal, curios din cale afară. Până aici totul pare normal. Și așa este. Sub nicio circumstanță începutul vieții mele nu justifică ceea ce urma să se întâmple. Așa căContinue reading
Pe cine vezi când te uiți în oglindă?
Bună! Cine ești? Ai cinci ani și ești în parc. Tocmai ți-ai făcut un prieten nou răspunzând la o simplă întrebare cu propriul prenume. Nu stai să rumegi o astfel de întrebare. Pe bune acum, maximul de introspecție de care eram capabilă la vârsta aia era să-mi aduc aminte la ce desen animat m-am uitatContinue reading
Viața cu o tulburare de alimentație. Există vindecare?Acolo unde există voință, există o cale.
Am scris acest articol pentru a ajuta la conștientizarea realității oribile pe care o trăiesc oamenii care suferă de tulburări de alimentație. Există o șansă de recuperare? DA, există! La momentul realizării acestui articol am 15 ani și opt luni și aceasta este povestea mea despre cum am învins anorexia după doi ani de boală.Continue reading
Te iubesc mama, dar…
Iubirea, mai ales pentru un copil, ar trebui să fie necondiționată și constantă pentru a crea spațiul securizant necesar pentru dezvoltare. Pentru mine nu a fost așa sau nu a fost așa din amintirile pe care le am din copilărie. În toate amintirile mele există o constantă, din păcate nu iubirea, ci acel „dar”. EContinue reading
Tata nu știa câți ani am împlinit
Există dățile alea din an în care oamenii își mai amintesc să dea un semn. Nu sunt în măsură să zic nimic, căci în momentul de față știu maximum cinci zile ale anului pe care le asociez cu zilele unor persoane dragi mie. Și n-am doar cinci oameni de care mi-e drag. Dar trecând pesteContinue reading
Text de Alexia Rus
Povestea celor mai înghețate drumuri. De la călătoriile din Europa până în abisul Iakutskului
Cerul n-are margini, se contopește cu zăpada din jur și formează un orizont aproape infinit. Un peisaj alb, de parcă ai fi scăpat culoarea albă pe întreaga pânză; și doar apusul mai aduce câte o reflexie arămie, pătrunzătoare. Pare că ești niciunde, fără pas de om în jur, unde liniștea e atât de răsunătoare, încâtContinue reading
Text de Antonia Ivan
Din UK în Bulgaria - schimbarea care n-a fost să fie
„Kornelia… ești sigură că vrei să vii cu noi în Bulgaria?” „Da!” „Dar îți dai seama că Bulgaria este foarte diferită de Marea Britanie, nu?”, a continuat ea, încercând să explice starea economică a țării. Dar mie nu-mi păsa decât de vremea bună. Sincer, nici măcar nu știam unde este Bulgaria pe hartă. Cui nuContinue reading
Anul în care am decis să-mi transform dorințele în realitate, pe bune.
De câțiva ani, primele zile ale lunii ianuarie par să urmeze aceeași rețetă clasică: e perioada de înșiruire a dorințelor infinite, a creării de planuri mai mult sau mai puțin realiste, care mă fac la finalul anului să regret că nu le-am bifat pe toate de pe listă. Anul acesta am decis să-mi setez câtevaContinue reading
Text de Alice Constantinescu
25 de lucruri pe care vreau să le iau cu mine în 2025
2. abilitatea de a-mi exprima furia 3. băile cu apă fierbinte când sunt obosită 4. decorul camerei la care am muncit și voi munci, probabil, și în 2025 5. ramele cu poze de când eram mică 6. camera pe film și perspectiva mea fotografică – mă calmează 7. zilele de vară în care mă distramContinue reading
Pe tata nu l-am cunoscut niciodată
Pe tata nu l-am cunoscut niciodată în complexitatea lui. Îl știu superficial ca persoană, deși am locuit cu el în casă timp de 18 ani, după care m-am mutat la facultate. Eram fericită că o să scap de certurile din casă și că mă voi simți mai bine. Tata e un om trecut de 50.Continue reading
La taclale de Crăciun – Cu și despre tradiții internaționale
Nu mai știu exact anul, dar și acum țin minte cum în drum spre bunica mea, în Ajunul Crăciunul, m-am speriat așa de tare de cineva în costum de capră, încât aproape am căzut complet într-un boschet înzăpezit. Capra în cauză: vărul meu, care mai că se rostogolea pe jos de râs. Efectul: ferească săContinue reading
Text de Alexandra Borșan
O seară chill de Crăciun
Pășind pe drumul lung de pietriș din grădina bunicilor mei, am simțit nevoia să mă opresc și să admir câteva minute decorațiunile meșteșugărite de bunicul, care străluceau pe toată străduța. Felinarul aprins și jocul focului din șemineu, pe care îl vedeam deja de afară, m-au făcut să mă simt ca într-o pictură de Terry Redlin.Continue reading
Text de Alexia Rus
Dialoguri festive cu sinele
Eu pe canapeaua de acasă. Luminițele de Crăciun sunt la locul lor, unde au stat toată vara, ca lumină ambientală. Câteva lumânări festive aprinse. Recent, am învățat cultura asta a lumânărilor de Crăciun. Și îmi place mult. Sinele meu, față în față cu mine. E mai mic decât mine. Mă privește în ochi, ca unContinue reading
Text de Georgiana Negoiaș