Jurnal
Viața cu o tulburare de alimentație. Există vindecare?Acolo unde există voință, există o cale.
Am scris acest articol pentru a ajuta la conștientizarea realității oribile pe care o trăiesc oamenii care suferă de tulburări de alimentație. Există o șansă de recuperare? DA, există! La momentul realizării acestui articol am 15 ani și opt luni și aceasta este povestea mea despre cum am învins anorexia după doi ani de boală.Continue reading
Te iubesc mama, dar…
Iubirea, mai ales pentru un copil, ar trebui să fie necondiționată și constantă pentru a crea spațiul securizant necesar pentru dezvoltare. Pentru mine nu a fost așa sau nu a fost așa din amintirile pe care le am din copilărie. În toate amintirile mele există o constantă, din păcate nu iubirea, ci acel „dar”. EContinue reading
Tata nu știa câți ani am împlinit
Există dățile alea din an în care oamenii își mai amintesc să dea un semn. Nu sunt în măsură să zic nimic, căci în momentul de față știu maximum cinci zile ale anului pe care le asociez cu zilele unor persoane dragi mie. Și n-am doar cinci oameni de care mi-e drag. Dar trecând pesteContinue reading
Text de Alexia Rus
Povestea celor mai înghețate drumuri. De la călătoriile din Europa până în abisul Iakutskului
Cerul n-are margini, se contopește cu zăpada din jur și formează un orizont aproape infinit. Un peisaj alb, de parcă ai fi scăpat culoarea albă pe întreaga pânză; și doar apusul mai aduce câte o reflexie arămie, pătrunzătoare. Pare că ești niciunde, fără pas de om în jur, unde liniștea e atât de răsunătoare, încâtContinue reading
Text de Antonia Ivan
Din UK în Bulgaria - schimbarea care n-a fost să fie
„Kornelia… ești sigură că vrei să vii cu noi în Bulgaria?” „Da!” „Dar îți dai seama că Bulgaria este foarte diferită de Marea Britanie, nu?”, a continuat ea, încercând să explice starea economică a țării. Dar mie nu-mi păsa decât de vremea bună. Sincer, nici măcar nu știam unde este Bulgaria pe hartă. Cui nuContinue reading
Anul în care am decis să-mi transform dorințele în realitate, pe bune.
De câțiva ani, primele zile ale lunii ianuarie par să urmeze aceeași rețetă clasică: e perioada de înșiruire a dorințelor infinite, a creării de planuri mai mult sau mai puțin realiste, care mă fac la finalul anului să regret că nu le-am bifat pe toate de pe listă. Anul acesta am decis să-mi setez câtevaContinue reading
Text de Alice Constantinescu
25 de lucruri pe care vreau să le iau cu mine în 2025
2. abilitatea de a-mi exprima furia 3. băile cu apă fierbinte când sunt obosită 4. decorul camerei la care am muncit și voi munci, probabil, și în 2025 5. ramele cu poze de când eram mică 6. camera pe film și perspectiva mea fotografică – mă calmează 7. zilele de vară în care mă distramContinue reading
Pe tata nu l-am cunoscut niciodată
Pe tata nu l-am cunoscut niciodată în complexitatea lui. Îl știu superficial ca persoană, deși am locuit cu el în casă timp de 18 ani, după care m-am mutat la facultate. Eram fericită că o să scap de certurile din casă și că mă voi simți mai bine. Tata e un om trecut de 50.Continue reading
La taclale de Crăciun – Cu și despre tradiții internaționale
Nu mai știu exact anul, dar și acum țin minte cum în drum spre bunica mea, în Ajunul Crăciunul, m-am speriat așa de tare de cineva în costum de capră, încât aproape am căzut complet într-un boschet înzăpezit. Capra în cauză: vărul meu, care mai că se rostogolea pe jos de râs. Efectul: ferească săContinue reading
Text de Alexandra Borșan
O seară chill de Crăciun
Pășind pe drumul lung de pietriș din grădina bunicilor mei, am simțit nevoia să mă opresc și să admir câteva minute decorațiunile meșteșugărite de bunicul, care străluceau pe toată străduța. Felinarul aprins și jocul focului din șemineu, pe care îl vedeam deja de afară, m-au făcut să mă simt ca într-o pictură de Terry Redlin.Continue reading
Text de Alexia Rus
Dialoguri festive cu sinele
Eu pe canapeaua de acasă. Luminițele de Crăciun sunt la locul lor, unde au stat toată vara, ca lumină ambientală. Câteva lumânări festive aprinse. Recent, am învățat cultura asta a lumânărilor de Crăciun. Și îmi place mult. Sinele meu, față în față cu mine. E mai mic decât mine. Mă privește în ochi, ca unContinue reading
Text de Georgiana Negoiaș
Țara pe care nu știam că o am
Pentru un copil crescut la bloc, în mijlocul orașului, timp de 20 de ani, muntele înseamnă libertate – aceeași libertate pe care o simt mulți copii atunci când merg în vacanțe la bunici, la țară. Nu știu dacă a fost bucurie sau necaz faptul că nu puteam spune că merg vara la țară, toamna laContinue reading
Cu prima iubire cum rămâne?
Un parc și frunze care cad. E înnorat afară și parcă simt că la mine în suflet izvorăște continuu o nostalgie. Câteodată mă și mir de unde vine în cantități așa de mari. Nu am reușit să aflu un răspuns pentru multe întrebări care îmi macină sufletul. Dar știu sigur că deocamdată nu pot săContinue reading
Au trecut lunile…
Să pleci în sfârșit de acasă, mai ales la facultate, poate părea adeseori cel mai bun lucru care ți se poate întâmpla (mai ales la cât de romantizat e lucrul ăsta în filmele americane). Să nu-ți mai stea ai tăi toată ziua pe cap, să vezi lumea, să ai parte de noi experiențe și foarteContinue reading
Absență și dor. Copiii care își așteaptă părinții și caută iubirea
M-am simțit abandonată. Un copil cu ochii mici și verzi privește în gol, își freacă degețelele până îi transpiră și îl imploră pe Dumnezeu să fie mai bun cu el, să-i lase părinții acasă, în brațele sale. Dar Dumnezeu nu m-a auzit și m-a ignorat total, iar lacrimile unei puștoaice de câțiva ani nu l-auContinue reading
20 de lucruri pe care le-am învățat înainte de 20 de ani
Gândindu-mă retrospectiv, atunci când eram mică, deşi ştiam matematică, nu mă pricepeam foarte bine la numere. Undeva pe la şapte ani, aveam impresia că vârsta de douăzeci de ani este cea de la care începi să „te pui pe picioare”, să „te aşezi la casa ta”, căci la treizeci eşti aproape mort (mă folosesc deContinue reading
Text de de Andreea Bichir
Conectată în rețea, absentă în realitate. Cum am devenit o fantomă în propria viață
M-am bucurat când am primit primul telefon. Am fost în extaz la primul laptop. Plângeam și îmi spărgeam telefoanele vechi doar ca să primesc unul nou. Primele scroll-uri le-am făcut pe la 12 ani, iar până atunci alergam desculță pe iarbă, îmi puneam flori în păr și trăiam în toată puterea cuvântului. Acum mulți dintreContinue reading
Visul unei zile de vară
Ziua primului solo trip. Am așteptat de mult timp să călătoresc singură și chiar mă bucur că am găsit curajul acum, la 20 de ani. Deși mulți mi-au zis „nu ești sănătoasă” sau „mai gândește-te o dată”, am reușit să o fac. Am mers cu jumătate de oră înainte în gară ca să mă asigurContinue reading