Atitudine
Fără artă, lumea ar fi doar o schiță neterminată
Niște pensule murdare și ciufulite zac pe masă. Își așteaptă rândul să fie folosite, una câte una. Ele tac, dar ce rămâne în urma lor, spune o poveste întreagă. Sunt personaje principale în camera asta mică, ușor sobră, însă cu un aer cald și primitor. Pereții sunt plini de lucrări – de pânze înghesuite ceContinue reading
Cum să nu rămâi niciodată fără net
Te-ai trezit vreodată în mijlocul orașului, orientându-te cu Google Maps sau verificând linkul pentru un meeting online, doar ca să vezi că nu ai suficiente date sau că nu te poți baza pe conexiunea de internet? Într-o lume care e suntem tot mai conectați, tot workflowul nostru zilnic depinde de Internet. Lipsa lui nu eContinue reading
Tu cine ești când te vezi singur?
Gânduri și gânduri. O fugă de singurătate e pretutindeni în jurul meu. De fiecare dată când primesc în diferite contexte întrebarea „Cine te va însoți?” și răspunsul meu e „Nimeni. Merg singură.”, apare o mirare pe fața multora din familia mea. Mirare urmată, bineînțeles, de clasicele întrebări: „Singură?? Dar n-ai găsit pe nimeni să vinăContinue reading
În București în căutare de povești
Majoritatea oamenilor când pleacă dintr-un oraș mic pur și simplu se mută pentru că locul nu le mai oferă nimic. Mulți spun, exagerând, poate, că îl urăsc sau că se plictisesc prea tare, că au nevoie de o schimbare. Iubeam orașul meu micuț, unde am crescut și m-am dezvoltat, locșorul unde aveam familia care măContinue reading
Tunsori pentru oameni timizi
Vai ce păr lung frumos, să nu cumva să-l tunzi prea mult! Luăm doar vârfurile, așa-i? Asta aud de când mă știu. Am crescut păstrând cu sfințenie regula de doar două degete din vârfuri. Și mă tund de două ori pe an. Primăvara asta am hotărât că nu e nimic sfânt, cu atât mai puținContinue reading
Nu alerg nici după autobuz - ce am căutat la un maraton?
Puțin context înainte de a vă descrie cum a fost să alerg (mă rog, mult spus alergat) la primul meu maraton. Niciodată nu le-am avut cu alergatul, la școală mai mereu fiind printre ultimii la proba de viteză. Într-o seară, m-am trezit pe grupul de anunțuri al clasei cu un mesaj din partea profului deContinue reading
Tulcea- orașul se schimbă, nostalgia rămâne
Stau pe ponton, uitându-mă la lacul „Ciuperca” . Am băgat mai devreme un wrap cu pui și momentan îmi beau cafeluța de după-amiază, căci îmi place să mă întrec cu somnul, să vedem care cedează mai repede. Apa are un miros abundent de alge. Sau cel puțin sper că de la asta vine mirosul. FântânaContinue reading
Mici dovezi de anti-departare
Ideea de apropiere poate avea diferite semnificații pentru fiecare dintre noi, dar eu mai înțeleg și vulnerabilitate, iubire, sau pur și simplu onestitate. Într-un context ca ăsta, la un festival care-și propune anti-departarea, ajung în Timișoara la Street Delivery, Gen cu un soi de emoție resimțită în stomac. Cum își propun oamenii ăștia să măContinue reading
Puterea sensibilității radicale
O mamă își alină puiul. „Da, e nasol, dar de asta exiști tu. Ca să faci o lume mai bună.” Mama mereu știe să zică ce trebuie. Când simt povara lumii prea grea pe umerii mei, când se resimte de parcă-s singura care o duce, asistând la una din multele nedreptăți din lume, parcă maiContinue reading
Am fost, am văzut, mi-a plăcut - Street Delivery, Gen la Brașov
Locuiesc în Brașov cam de când am învățat să îi verbalizez mamei nevoia mea principală pe această lume, și anume aceea de a fi hrănită. În tot timpul petrecut aici, am observat cu ochiul liber o evoluție în spre bine a orașului, mai ales de când am început liceul – acum sunt într-a doisprezecea. SimtContinue reading
Text de Redacția Gen, Revistă
Crossroads: dialog interdisciplinar cu Floriama Cândea. Despre artă, biologie și tehnologie
Care a fost prima: arta, biologia sau tehnologia? Arta, accidental, cred – m-am hotărât foarte devreme că vreau să fiu artist. Am avut un parcurs tradițional: liceu de arte, facultate de arte. Nu pot să zic că a fost neapărat prima pasiune – a fost o decizie…urmată. Prima pasiune au fost filmele SF. Cred căContinue reading
Insula și fetișul pentru iubire
Știu, și eu simt un gol în mine de vreo două săptămâni. Tot am impresia că am ceva important de făcut luni, marți și miercuri de la 20:30, mă trezesc că nu-mi fac planuri că-s ocupată. Am niște cuvinte noi în vocabular de care nu-s tocmai mândră, iar ultima lună parcă am fost amnezică. AmContinue reading
Crossroads: interviu cu Maria Ghement, la granița dintre artă și arhitectură
Pentru că uneori nu poți (și nici nu trebuie) să alegi între două arome de înghețată atunci când în cornet (sau în pahar) e loc pentru amândouă…aceeași regulă se aplică și în cazul unor decizii puțin mai importante. Precum planurile de carieră. Dăm astfel startul, pe final de vară, unei serii de interviuri cu oameniContinue reading
Wattpad este porno pentru femei și punct
Stai! Vrei să spui că șansele ca tipul cu care ies la date să fie mafia boss, maestru înnăscut în pat, GigaChad, cu vreun doctorat luat la o prestigioasă facultate tind spre zero? Să nu uităm să menționăm că în timpul liber face voluntariat la un adăpost de căței și te mai salvează de laContinue reading
Hai cu redacția la o expoziție de artă
În viață ne cam lovim de reguli, fie că ne place, fie că nu. Furculița în stânga, cuțitul în dreapta. Nu verbaliza asta, nu e contextul potrivit. Nu atinge lucrarea de artă. Până pe 29 august, expoziția TABLE et TABLEAU schimbă treaba asta și ne aduce pe toți la masă, cu mâinile dezlegate și sufleteleContinue reading
Să iubești înseamnă să percepi schimbarea celuilalt
Oricine spune că relațiile sunt ușoare, mai ales în adolescență, mănâncă rahat. Și vă asigur că nu este vorba despre cel turcesc. Nu vreau să insinuez că nu există relații idilice, în care comunicarea este la superlativ, iar partenerii se potrivesc precum shaorma de la Dristor cu un pahar rece de Ayran. Însă, adesea, într-oContinue reading
Text de Redacția Gen, Revistă
Când acasă e incert: între Dumnezeu și Metallica
De fiecare dată când merg acasă e din ce în ce mai ciudat. Aerul mai greu, eu mai plictisită. Conversațiile devin agresive, cu neînțelegeri și priviri tăioase. Răbdarea se scurtează, iar eu îmi iau poziția de observator. Văd tipare, tabieturi pe care nu le înțeleg, rigidități înfiripate în câteva luni de la ultima vizită. GropiContinue reading
CFR, elevi și neputință
O zi de vineri. Dar care zi de vineri? Ziua de vineri de dinaintea târgului de facultăți a UBB (Universitatea Babeș Bolyai). Un peron neîngrijit al gării Brașov, mai exact peronul numărul 6, ultima linie care face legătura între pământul plin de muritori și tărâmul tuturor posibilităților, universul nemaivăzutului, locul în care vezi cum porciiContinue reading