Maria Galathea Sorici
Faza cu anorexia: între control, rușine și cultură pop
Mi-am pierdut patru ani fiind anorexică cu subtip bulimic (ăla scârbos). Pus în perspectivă, asta e aproape un sfert din totalul experienței mele de viață. Ce mă mănâncă? Interesul sporit acordat în ultimii ani în Pop Culture idealului fizic malnutrit, reminiscent standardelor absurde la care celebritățile (și deci femeile în general) erau ținute la începutulContinue reading
Casually
Ne întindem peste stepa violetă a uitării ne reîntâlnim mereu schimbați mereu aceeași aceleași verigi în lanțul trofic al societății Bucureștene de mijloc ești mereu cu cu o treaptă deasupra mea mereu cu un pas înainte Trișez spunându-ți c-am uitat cum te numești asta-mi permite, în jocul nostru de table să fur o mișcare îmiContinue reading
De ce îl caut pe Dumnezeu pe TikTok
Mă fascinează de ceva vreme mediul suprasaturat de stimuli în care trăim. Om fiind, e doar firesc să încerc să găsesc o filosofie prin prisma căreia să-mi ordonez experiența de viață. La polul opus acestei idei, este bine știut că suntem din ce în ce mai divizați ideologic, dată fiind natura fragmentară a „idolului” (însășiContinue reading
Gânduri despre reciclare
Și cerul, și poala caldă de sub mine au aceeași însemnătate Lalelele vor continua să înflorească, primăvara va mai veni pentru doi ani cel puțin după moartea mea pe pământul ăsta blestemat. Copiii vor continua să se nască iar sângele meu, pulverizat și risipit în mare sau lăsat să se prelingă în țărână asemeni lapteluiContinue reading
Text de Maria Galathea Sorici
Oricum
Oricum nu mai știu cât avem de trăit Oricum orice cauză identitară, orice cauză comunitară îmi e străină mie – orice încercare a sensului Cu două zile în urmă ți-am mărturisit că trăim o tragedie nedocumentată conform normelor clasice de scriere îmi asumam un rol de dumnezeu, de critic scrutător al acestui univers literar aflatContinue reading
“În calitate de artist, nu am cum să nu observ marile disfuncționalități din societatea în care trăiesc” – interviu cu David Seko
David Seko este un tânăr dramaturg, prozator și student la regie de film, originar din Timișoara. Activ în teatru încă din liceu, a scris și montat piese precum Divorț în familia Addams, Ora Londrei și Manole, fiind actualmente implicat în montarea piesei Copiii întunericului, o adaptare după Frații Karamazov, pregătită atât pentru România cât șiContinue reading
„M-a lovit destul de tare ideea asta că sfârșitul lumii vine și noi stăm aici, ne amăgim și încercăm să salvăm urșii panda, când cel mai bine ar fi să îl accelerăm” – Interviu cu dramaturgul Alex Gorghe
Fotograf: Bogdan Botaș Alex Gorghe face parte din noua generație de dramaturgi contemporani, fiind una din tinerele voci provocatoare ale teatrului politic din România. Piesele sale explorează teme tot mai relevante într-o societate aflată în accelerată schimbare, de la educația sexuală, la relațiile inegale de putere în câmpul muncii, la aparenta iminență a unui colapsContinue reading
Text de Maria Galathea Sorici
Horror Vacui, sau cum abandonul poate lua 505 de forme
sursă: instagram/papercuts.platform Nu ni se întâmplă prea des să vorbim despre abandon dimineața, la prima oră, în timp ce ne bem cafeluța. De asemenea, prea mulți dintre noi nici nu stăm treji în mijlocul nopții revoltându-ne împotriva abuzurilor petrecute în căminele spital din perioada comunistă. De cele mai multe ori, evităm să vorbim despre problemele,Continue reading
Subteran Interviu cu Irina Artenii și Cosmin Teodor Pană: „A uite bă, ce băiat deștept, ăsta știe să întrebe”
foto: YouTube/ Captură de ecran teaser „Subteran” „Subteran”, primul serial românesc original produs de Netflix, a fost lansat la data de 8 ianuarie 2025. Este un thriller, ceea ce îl face serial de gen – o latură mai puțin dezvoltată în cinematografia românească contemporană. Povestea explorează lumea interlopă a Bucureștiului, aducând în prim-plan teme precumContinue reading
Text de Maria Galathea Sorici
Despre tăcerea care a transformat ura în crimă
Foto: YouTube/ Captură de ecran trailer “Fotografii însângerate” Proaspăt ieșit și incredibil de relevant în contextul unei ascensiuni rapide a extremei dreapta pe scena politică Europeană, documentarul “Fotografii însângerate” în regia lui Copel Moscu este o piesă puternică pe care îndemn pe toată lumea, indiferent de înclinația pe care o prezintă pentru cunoașterea istoriei, săContinue reading
Text de Maria Galathea Sorici
Captura, un film căruia îi scapă mesajul
Foto: YouTube screenshot/ trailer Captura Debutul regizoral al lui Adi Voicu are o premisă puternică: o reconvertire a realității „capturată” prin prisma aparatului de filmat, aducând totodată lumină asupra corupției sistemului de justiție din România în condiții de revoltă publică. De aici se cam pierde treaba. Ideile principale care se învârt în jurul dublului sensContinue reading
Text de Maria Galathea Sorici
Ăla pe care îl tot resuscităm: lăsați-l fraților pe Ceaușescu să moară.
Duminica asta am avut neplăcerea de a viziona, în cadrul FNT, spectacolul Ultimele zile ale Elenei și ale lui Nicolae Ceaușescu, în dramaturgia Juliei Holewińska și regia lui Wojciech Faruga. Spectacolul pe cât de estetic, pe atât de superficial, a eșuat în a spune ceva nou cu privire la situația comunismului în România, care, dacăContinue reading
Text de Maria Galathea Sorici