Pentru mulți dintre noi, perioada Sărbătorilor e grea, cu multă mâncare greu de digerat, întâlniri cu rudele care trebuie mulțumite, dar și cu conversații plăcute sau mai puțin plăcute. Dacă ești ca mine, îți propun un joc imaginar care m-a ajutat să trec prin aceste săptămâni: a lua ironic și într-un mod literal, acele vorbeContinue reading „Cum ar fi sa luăm totul la propriu în perioada Sărbătorilor?”
Există oare artă inocentă? Niciun spectator nu poate interacționa cu arta fără să o transforme, iar fiecare revenire asupra aceleiași lucrări sau a aceleiași amintiri reînnoiește experiența, făcând-o simultan familiară și străină. Filmul Blue Moon se desfășoară într-o singură seară de deschidere a musicalului Oklahoma!, și totuși, timpul se comprimă și se dilată. Structura narativă,Continue reading „Who wants inoffensive art?”
Ne apropiem de finalul anului și printre întrebările de „ce cadou vrei de Crăciun?”, „ce faci de revelion?” se strecoară și „cum arată statisticile tale muzicale?”. Da, au ajuns și anul ăsta wrapped-urile de final de an de la platformele de streaming. La final de an, platformele de streaming muzical, precum Spotify, Apple Music, TidalContinue reading „De ce nu-ți mai iese piesa aia din cap? De la wrapped la neuroștiință”
Crăciunul clasic şi clişeic despre care ni se spune suna aşa: ajungi acasă, acest loc plin de căldură, cu miros de cozonaci și scorțișoară, portocală şi, în cazul nostru, sarmale. Intri într-o lume calmă, pe care poate n-ai mai trăit-o de la sărbătoarea trecută sau pe care o trăiești în fiecare zi măcar un pic,Continue reading „Tristețea ne unește de Crăciun”
Vin sărbătorile. Și tot vin de ceva vreme, dar acum efectiv fierb. Și îți dai seama că vine Crăciunul, nu pentru că te uiți în calendar și vezi că suntem în decembrie, ci pentru că peste tot unde mergi fără căști pe urechi auzi doar muzică de Crăciun și peste tot unde te uiți eștiContinue reading „Steaua Sus Răsare, Mariah Carey și… jazz?”
Bunny e mort. Dar cine naiba e Bunny? Și de ce ne pasă că a murit? Pentru că mie una, să fiu sinceră, nu prea mi-a păsat… Dacă ar fi să reduc această carte la un singur cuvânt, acela sigur ar fi snobism. Dar acest snobism din roman trece printr-o transformare copleșitoare, are parte deContinue reading „„The Secret History” – când snobismul devine mortal”
Provin dintr-o generație care a crescut cu stigma față de jocuri şi oameni care se joacă. Auzeam constant lucruri de genul: „Gata cu joaca, hai fă lecții”, „Eşti prea mare să te joci”, „Ai x ani şi încă te joci?”. Tot ce pot să le zic acestor oameni, privind retrospectiv, este „Fuck off!”, am 27Continue reading „T.A.G. – tu ești!”
Gândurile despre viitor nu-mi dau pace. Întotdeauna ele mă iau și mă atârnă de niște sfori, făcând să arăt de parcă aș fi marioneta lor. Mă transformă în ceva fără viață, într-un soi de statuie care nu poate trăi bucuria de a fi vie. De prea multe ori m-am criticat că nu știu să trăiescContinue reading „Azi e azi. Mâine nu poate fi definit”
Vreau să încep prin a spune că până acum vreo două săptămâni nu am avut niciodată măcar intenția de a mă uita la cele două filme apărute în ultimul an din universul Wicked. Însă, totul s-a schimbat atunci când poporul focului a pornit războiului. (elite ball knowledge dacă știi de unde este referința 😉 Dar,Continue reading „Dacă aveai poftă de o shaorma cu de toate, Wicked e filmul de care ai nevoie”
Copiii reprezintă pentru mine un subiect recurent în perioada aia a lunii, când hormonii se răzvrătesc împotriva propriei mele existențe. De fiecare dată, mintea mea ajunge să se poticnească într-o gaură de vierme plină de retorici nesfârșite. Astfel, s-a născut acest articol, din gândul că alte fete au parte de aceste nesiguranțe și din nevoiaContinue reading „Ideea de a avea copii mă neliniștește teribil”
Proiectul documentar “Beginnings” sau “Începuturi”, mai bine zis, relatează povestea părinților mei, care au creat o nouă, mică fermă, într-un sat numit Drăgănești, chiar lângă Ploiești. Ferma își formează identitatea treptat, prin muncă zilnică și răbdare. Momentan, este chiar la început, aflată în anul doi de producție. Proiectul a fost realizat pe film alb-negru, peContinue reading „Beginnings”
Una din trăsăturile bizare ale oamenilor e nevoia de senzații tari. Iar senzațiile tari vin în multe forme, după cum bine știm. În ziua de azi există o variație așa mare în vânătoarea de adrenalină încât fiecare dintre noi poate să își găsească propria patimă – de la plimbări cu mountain bike-ul în păduri plineContinue reading „F1: Formula ideală pentru un film bazat”
Generația Z a avut prilejul să fie contemporană cu multe filme care deja sunt considerate emblematice. Capodopere ale cinematografiei cum ar fi Blade Runner 2049, Once Upon A Time In Hollywood, Dune și, mai nou, Sinners, au căpătat aproape instant statut de cult classics datorită inovației și contribuțiilor aduse în cinematografie. Bine, poate și meme-urileContinue reading „Mărul stricat dintr-un bonsai perfect – Karate Kid: Legends”
În cadrul festivalului fArad, am avut șansa de a discuta cu Andra MacMasters despre documentarul său Viitor luminos, explorând poveștile și descoperirile din spatele filmului. Elias Chira: Ce v-a inspirat să faceți documentarul Viitorul Luminos? Andra MacMasters: A fost o situație în care documentarul ăsta a venit la mine. Nu l-am căutat eu efectiv m-amContinue reading „„M-am trezit cu patru casete VHS în brațe” – Interviu Andra MacMasters”
Am să încep acest articol prin a cita în mod clișeic o clasică în viață, și anume Andra Măruță la Românii au talent zicând: „Piele de găină!” Lux a reprezentat pentru mine primul album de la Rosalia pe care l-am ascultat integral și oh, boy, nu a dezamăgit a.b.s.o.l.u.t. d.e.l.o.c. Până acum două săptămâni, RosaliaContinue reading „LUX sau cum Rosalia s-a întors la 180 de grade”
Poate sunt late to the party, dar Olivia Dean a făcut și face în continuare furori cu noul ei album, The Art of Loving, și pot să înțeleg de ce. N-a reinventat roata și nici nu spune lucruri care nu s-au mai spus, nu sunt beat-uri noi sau extraordinar de complexe, dar prin albumul ăstaContinue reading „Olivia Dean mă face să mă rebucur de latura mea emoțională”
Mold de David Madaș Mold nu e un scurtmetraj convențional, ci mai degrabă un experiment vizual poetic. David Madaș achiziționează diapozitive vechi de la un târg și le transformă într-un film care nu urmează o narațiune clasică, ci lasă imaginile și textele să te ghideze. E ca și cum ai răsfoi un album în careContinue reading „Filmele din competiția fARAD 2025”
Am avut privilegiul să pășesc în culisele fARAD și să descopăr oamenii care transformă festivalul într-o experiență care rǎmâne o amintire foarte plăcută. De la Corina Șuteu, cu mintea ei strategică și ochiul atent la fiecare detaliu cultural, la Elvira Lupșa, care jonglează cu agitația festivalului și o transformă în energie creativă, și până laContinue reading „Trei perspective despre cinema din inima fARAD”