Author Archives: Sebastian Ștefan

În cadrul festivalului fArad, am avut șansa de a discuta cu Andra MacMasters despre documentarul său Viitor luminos, explorând poveștile și descoperirile din spatele filmului. Elias Chira: Ce v-a inspirat să faceți documentarul Viitorul Luminos? Andra MacMasters: A fost o situație în care documentarul ăsta a venit la mine. Nu l-am căutat eu efectiv m-amContinue reading „„M-am trezit cu patru casete VHS în brațe” – Interviu Andra MacMasters”

Am să încep acest articol prin a cita în mod clișeic o clasică în viață, și anume Andra Măruță la Românii au talent zicând: „Piele de găină!” Lux a reprezentat pentru mine primul album de la Rosalia pe care l-am ascultat integral și oh, boy, nu a dezamăgit a.b.s.o.l.u.t. d.e.l.o.c.  Până acum două săptămâni, RosaliaContinue reading „LUX sau cum Rosalia s-a întors la 180 de grade”

Poate sunt late to the party, dar Olivia Dean a făcut și face în continuare furori cu noul ei album, The Art of Loving, și pot să înțeleg de ce. N-a reinventat roata și nici nu spune lucruri care nu s-au mai spus, nu sunt beat-uri noi sau extraordinar de complexe, dar prin albumul ăstaContinue reading „Olivia Dean mă face să mă rebucur de latura mea emoțională”

Mold de David Madaș Mold nu e un scurtmetraj convențional, ci mai degrabă un experiment vizual poetic. David Madaș achiziționează diapozitive vechi de la un târg și le transformă într-un film care nu urmează o narațiune clasică, ci lasă imaginile și textele să te ghideze. E ca și cum ai răsfoi un album în careContinue reading „Filmele din competiția fARAD 2025”

Am avut privilegiul să pășesc în culisele fARAD și să descopăr oamenii care transformă festivalul într-o experiență care rǎmâne o amintire foarte plăcută. De la Corina Șuteu, cu mintea ei strategică și ochiul atent la fiecare detaliu cultural, la Elvira Lupșa, care jonglează cu agitația festivalului și o transformă în energie creativă, și până laContinue reading „Trei perspective despre cinema din inima fARAD”

E așa un contrast: o cocioabă în mijlocul blocurilor rânduri, rânduri, împestrițate în galben și portocaliu, și o grădină mare, neorganizată, unde cresc fructe, legume, flori și multe animale. Acolo trăiește ea, Natalia, personajul principal al documentarului Flowers of Ukraine, regizat de Adelina Borets, alături de cei doi foști soți ai săi. La cei 67Continue reading „The Tank Woman”

Un pic de context ca să înțelegi cum ajung deținuții actori Poate ai auzit de Festivalul Național de Teatru, acolo unde timp de câteva zile, actorii din teatrele din România au tot felul de reprezentații. Ei bine, după ce se termină Festivalul Național de Teatru, Administrația Națională a Penitenciarelor organizează Festivalul Multiart pentru Deținuți „DoinaContinue reading „Pe scena unde se joacă libertatea”

Mă uit pe geam la apusul ce trage de timp să mai rămână pe cer încă puțin. Dar se întunecă devreme și blocul de vis-a-vis se face negru. Apoi, din când în când, se aprinde câte un bec și se luminează câte o fereastră. Mă gândesc cum în spatele fiecărui geam trăiește cineva: un om,Continue reading „Orașul care nu doarme, gândește prea mult”

Un interviu cu Alexandru Zaharencu Fiecare dintre noi simte ceva diferit atunci când ascultă o piesă, iar percepția rămâne, în mare parte, subiectivă. Dar ce-ar fi dacă o piesă „tristă” ar fi tristă în mod obiectiv, pentru că așa a fost gândită de la început? Și nu mă refer la melodii cu versuri despre despărțiriContinue reading „Codul unei stări. Când emoția e orchestrată.”

Notă informativă: Acest articol este o ficțiune, la fel ca personajele întâlnite în noaptea imaginară de Halloween. 1. Cu dracu, într-o noapte ca oricare alta. 2. Cu un pirat pe uscat. 3. Cu Spiderman, la vizionare de apartamente cu pânză panoramică. 4. Cu vărul înfometat al Spidermanului. 5. Cu un iepure, DJ-ul pădurii. 6. CuContinue reading „Cu cine m-am întâlnit în noaptea de Halloween”

Proiectul fotografic “Smokked M(y)stakes” este o explorare a modului în care visăm, nu cu precizie, ci cu emoție. Aceste vise sunt definite de imagini neclare, ca niște cadre de film, momente fragmentate, personaje misterioase, și evidențiază modul în care subconștientul nostru transformă adevărul în ficțiune.

Știi momentul ăla când ajungi într-un oraș nou, cu o tonă de bagaje și cu speranța că o să-ți fie bine? E momentul când trebuie să lași în urmă tot ce ai trăit până atunci, toate obiceiurile bune sau mai puțin bune și toți oamenii cu care ai împărțit tot soiul de momente, fără săContinue reading „Gânduri de casă nouă”

În versiunea lungă a lui Villeneuve (1740), cunoscută și ca cea mai veche versiune, Bestia nu este deloc personajul negativ. Adevăratul antagonist este o zână geloasă (adesea numită Belladonna sau alte variante ale acestui arhetip) care îl blestemă din răzbunare. Această zână face în așa fel încât ea să fie cea care îl crește, ținându-iContinue reading „Imaginează-ți Frumoasa și Bestia slasher… poți?”

Acum ceva timp am participat la un dance battle la Cluj și încă mă gândesc la ce am văzut și simțit: mișcările libere ale dansatorilor, tensiunea pe care o creau între ei și emoțiile pe care ni le transmiteau nouă, celor din public. Dansez ori de câte ori apuc, prin casă, la petreceri, la concerte,Continue reading „Vreau să simt în dans ceea ce văd la ei și nu înțeleg încă.”

Intrasem în presă în studenție, la o redacție locală, și-mi plăcea să caut artiști să scriu despre ei. Reportajele nu erau cele mai strălucite, dar toate părțile erau fericite, eu, intervievații (sper), șeful, că aduceau un plus de culoare. Într-una dintre căutările astea, descoperisem Șaraimanic. Văzusem că fondatoarea proiectului, Larisa Perde, a absolvit aceeași facultateContinue reading „MÂINILE SUS LARISA PERDE ȘTIU CINE EȘTI DOAMNE AJUTĂ”

“Clipe care vin, ritmuri care bat, cuvinte care la următorul vers nu sunt niciodată la fel ca la prima notă muzicală.”  Acesta este un gând care mi-a trecut prin minte atunci când m-am întrebat de ce merg des să dansez și să ascult muzică în clubul meu preferat — eu și prietenii mei. Așa căContinue reading „De ce mă întorc mereu în același club.”

Nu mai e o temă nouă faptul că artiștii nu sunt sfinți. Dar doare când unul dintre cei pe care îi asculți scoate pe gură ceva rasist, homofob, misogin, xenofob și lista continuă sau când ies la iveală acțiuni complet inacceptabile. Se simte ca o despărțire: ai trăit cu muzica lui, și acum, brusc, totulContinue reading „Separăm muzica de artist? De când ascultăm muzica cu moralitate”

În spatele fiecărui festival de film stau nu doar filmele, ci și viziunile celor care le aleg. fARAD, dedicat documentarului, anul acesta, timp de 5 zile a reprezentat un spațiu de reflecție despre formă, conținut și sens. Doi dintre oamenii care dau contur identității sale artistice: Mihai Chirilov, consultant artistic, și Dimitris Kerkínos, curator alContinue reading „Obiectivitate prin subiectivitate: un dialog cu Mihai Chirilov și Dimitris Kerkínos”