Vreau să încep prin a spune că până acum vreo două săptămâni nu am avut niciodată măcar intenția de a mă uita la cele două filme apărute în ultimul an din universul Wicked. Însă, totul s-a schimbat atunci când poporul focului a pornit războiului. (elite ball knowledge dacă știi de unde este referința 😉 Dar, pe bune acum, până să se umple internetul de memes despre relația dubioasă dintre protagoniste afișată în spațiul public și despre schimbarea drastică de aspect pe care au suferit-o, nu am avut vreo intenție să urmăresc aceste filme. Văzusem trailer-ul pentru primul dintre ele și mi-a lăsat impresia că este un film dedicat celor cărora abia le cad dinții de lapte, un muzical de tip Disney Channel cu ceva mai mulți bani băgat în el. Și m-am înșelat, oarecum…
Pentru puțin context, Wicked are loc în universul Vrăjitorul din Oz, povestea aia cu omul de tinichea, Dorothy, leul fricos, sperietoarea de ciori și cărarea aia galbenă pe care e musai să o urmărești. Însă, filmul atinge doar tangențial povestea originală, în special la finalul celui de a doua părți. Protagonistele reprezintă un contrast simpăticuț, acestea fiind Elphaba (jucată de Cynthia Erivo) și Galinda (jucată de Ariana Grande, sau Cat Valentine pentru cei care se uitau la Victorious pe Nickelodeon prin 2012). Elphaba încă de la naștere a ieșit din tipare, din cauza pielii sale verzi, fapt ce i-a determinat pe ceilalți să o perceapă drept o anomalie a naturii, un fel de creatură monstruoasă. Galinda în schimb, vrea să pară această bomboană de fată, perfecțiunea întruchipată care este plăcută de toți.
Atunci când cele două ajung la universitatea Shiz, se cam lasă cu scântei, ajungând colege de cameră printr-o extorsiune a unui degajament. Însă, Elphaba, pe lângă culoarea neobișnuită a pielii, mai are o trăsătură extraordinară, și anume faptul că poate controla magia, de a face obiectele să zboare spre exemplu. Atunci când regatul Oz apar probleme cu privire la animalele vorbitoare, ea își dorește să le ajute și este dispusă să treacă prin pânzele albe pentru a restabili echilibrul dintre oameni și animale.
Sper că mi-a ieșit să nu vă dau prea multe spoilere, acum haideți să vorbim în mare despre cele două filme. Wicked este un film pur și simplu dezlânat, o shaorma cu de toate, doar că lipia are ceva găuri. Tot are gust că na, ingredientele sunt acolo, dar te chinui s-o mănânci, când muști dintr-o parte cade pe cealaltă, ați prins ideea. Împreună, cele 2 filme însumează cam 5 ore, ceea ce pare mult, însă la cât de densă este acțiunea, mai bine îl făceau serial din punctul meu de vedere, fiindcă au loc prea multe evenimente dintr-o dată și personajele ajung să fie schematice mai mult, de suprafață. Sincer, m-am simțit ca la un maraton când am urmărit filmele, de parcă ar fi fost făcute în mod special pentru o generație de tineri cu atenția prăjită de la TikTok…
În schimb, am să dau o bilă albă primului film pentru melodiile cântate. N-aveam idee că unele dintre melodii, precum Popular se regăsesc în acest film. Primul film chiar are melodii ritmate, pe care îți vine să le cânți la rândul tău. În schimb, al doilea… a cam dat-o în bară și din perspectiva asta, melodii sunt în film, dar nu cred că au ceea ce este nevoie pentru a ajunge să fie cântate în duș. Când vine vorba de coregrafii, aceeași discuție are loc. În primul film avem o mulțime de dansatori și de cadre care nu sunt doar un ecran verde amărât, în timp ce al doilea stă mai sărăcuț din punctul ăsta de vedere. Culorile sunt de asemenea mai fade în cel de al doilea film, nu că primul ar fi stat genial la capitolul ăsta, ceea ce mi se pare ironic din moment ce unul dintre personajele tale principale iese în evidență tocmai prin faptul că are pielea verde.
Actoria în schimb este în mare bună, mai ales Ariana Grande și Cynthia Erivo fac o treabă minunată în a juca cele două personaje aflate la extreme, problema e că oricât de talentat ai fi ca actor, dacă nu ai un scenariu care să te susțină, nu poți face prea multe. Michelle Yeoh (jucând-o pe Madam Morrible) și Jeff Goldblum în rolul lui Oz mi s-au părut în cel de al doilea film de parcă și ei erau plictisiți să joace într-un film atât de haotic.
După puțin research, am înțeles faptul că filmele ar avea drept sursă de inspirație musicalul Wicked, care este mult mai haotic decât cartea, ceea ce și explică de ce scenele adesea par rupte una de cealaltă. Iar unele personaje au o schimbare drastică de personalitate de la un film la altul, precum Boq (jucat de Ethan Slater) care în primul film film e un aiurit și jumătate, dar cu o inimă bună, doar ca în al doilea să ajungă să aibă o ură de nedescris față de Elphaba. Prințul Fiyero (jucat de Jonathan Bailey) în schimb este un personaj care are parte de o evoluție mai mult decât plăcută pe parcursul celor două filme, fiind un pion esențial în dinamica dintre Elphaba și Galinda. În schimb, machiajul pe care îl are la final, nu știu ce i-au făcut în editare, dar arată de parcă ar fi scos din filmul ăla cu pisici în care a jucat Taylor Swift prin 2019, atât de rău se vede.
Este interesantă în același timp și această încercare de rescriere a poveștii lui Dorothy. Mereu mi-au plăcut poveștile care încearcă să arate și punctul de vedere al antagonistului, precum Maleficent, să te convingă că și răul acela poate fi interpretat în funcție de ochii privitorului, că adevărul uneori poate sta ascuns sub mormane de nedreptate și injustiție. Păcat de felul în care regizorul Jon Chu a ales să pună în scenă această poveste, fiindcă ar fi avut mult potențial. Per total nu este un film execrabil care să te facă să vrei să-ți arunci clor în ochi după ce l-ai văzut, însă trebuie să faci abstracție de la multe incongruențe și lacune în timp ce-l privești. Melodiile, mai ales în primul film, sunt chiar faine, iar coregrafiile se vede că au fost făcute cu pasiune, la fel precum și cadrele (biblioteca arată divinisim) care nu au parte de un exces ridicol de efecte speciale, însă al doilea film ratează cu brio chiar și aceste detalii. Îmi place că filmul este unul divers, iar prima întâlnire dintre Galina și Elphaba ne arată că uneori bunătatea pe care vrem să o afișăm față de cei din jur este doar un strigăt după validare, un țipăt după atenția celor din jur.
Recomand Wicked dacă ai chef de un film fantasy ușor într-o duminică seara. Este un film simpăticuț, însă nu cred că cineva îl poate ridica pe meritate la rangul de capodoperă cinematografică. Sunt multe controverse în spatele său, precum cât de apropiate sunt Ariana Grande și Cynthia Erivo sunt în timpul interviurilor sau cu faptul că atât Ariana, cât și Ethan Slater au divorțat în timpul filmărilor primului film, ca mai apoi să ajungă împreună. Dar na, dacă Internetul nu ar fi fost plin de bârfe și meme cu privire la acest film, probabil că eu nu l-aș fi privit, iar tu nu ai mai fi citit această recenzie.
