Alexandra Avramescu
Dacă încă ai impresia că filmele lui Lynch sunt ciudate, atunci probabil că funcționează așa cum trebuie
Cam toate filmele lui David Lynch funcționează pe aceeași frecvență: ori simți că ai prins firul, ori doar te prefaci. Dar suprarealismul nu e doar decorul unor halucinații estetizate. Nu e doar sentimentul unor bad trips bine regizate. E mai degrabă senzația aia de emoție suspendată, ca o conversație care se rupe fix înainte săContinue reading
Text de Alexandra Avramescu
Universul lui Wes Anderson
Uneori, când privești un film de Wes Anderson, ai senzația stranie că privești o vitrină. Nu într-un sens superficial, ci în sensul în care fiecare obiect este așezat cu o precizie aproape obsesivă. Simetria, culorile, cadrele perfect perpendiculare – toate par să-și instaureze temelia pe o dominație reală, a unei ordini secrete de dezvăluire aContinue reading
Text de Alexandra Avramescu
Cum pictează Rose Wylie din memorie?
Este destul de frecvent și la îndemână ca publicul să presupună că un narator își născocește pur și simplu poveștile. Totuși, în felul în care pictează Rose Wylie există un detaliu aproape paradoxal: nu pictează ceea ce vede, ci ceea ce își amintește că a văzut. Diferența pare mică, dar schimbă totul. Imaginea nu maiContinue reading
Text de Alexandra Avramescu
Ce rămâne după Brâncuși?
N-am înțeles niciodată hype-ul cu Brâncuși. Deși încercam să-mi dau seama de unde pornește atitudinea mea arbitrară, mi-am dat seama că nici nu mă prea chinuiam să-l înțeleg. Bine, vorbim aici de vârsta adolescenței, cine își pune probleme de reducerea ființei la calitatea ei primordială la vârsta aia? Recent a fost expoziția „După Brâncuși” laContinue reading
Text de Alexandra Avramescu