17,18 sau 19 ani.
Vârsta la care avem puterea să ne părăsim cuibul cald, păturica cu ursuleți croșetată de bunica și să zburăm către orizonturi ce par al naibii de greu de atins și înfricoșătoare. Facultatea pare a fi doar o nouă modalitate de a-ți petrece timpul. Mutarea e doar acea călătorie din vara dintre clasa a X-a și a XI-a cu trenul, Brașov-București. Taxele, întreținerea, facturile par a fi doar banii puși de o parte pentru pachetele de Sobranie Negru că mama nu știa că fumam.
Schimbarea aceasta naște o nouă ramură a vieții noastre ce începe cu o eliberare de dependența părintească. E primul pas pe care îl facem noi, pentru noi. Totuși, se continuă cu un dor fierbinte pentru locul de unde am plecat. Oare unde ar duce acel dor de tata de la ora două noaptea când îmi ajunge în playlist “Nebun De Alb” dacă nu aș avea pachetele de la el?
De la fix această idee au plecat întrebările din interviurile pe care le-am pus colegilor mei cu care îmi beam în fiecare dimineața cafeaua dinainte de facultate și din vorbă în vorbă ajungeam să ne comparăm pe o scară de la 1 la 10.000 cât de nebune sunt pachetele primite.
1.Ce lucru special/interesant ai cerut să ți se trimită de acasă? Ți-a fost trimis?
Mâncare.
Cel mai intens lucru pe care îl memorăm în copilărie este mâncarea noastră preferată, de la modul în care este gătită la textură, miros și desigur, gust.
2.Cu ce lucruri speciale/interesante ai fost surprins de către expeditor?
„Prăjitură cu măr și cornulețe cu gem.”
Lucrurile mici sunt cele care contează cel mai mult în viață. Un zâmbet, un compliment, o carte bună sau o prăjitură neașteptată poate face ziua cuiva de miliarde de ori mai bună.
Sfat din partea autoarelor: Amintește-le celor dragi prin gesturi mici, cât de des posibil, cât de mult îi iubești. Și nu uita de a o și spune uneori. Comunicarea contează la fel de mult precum faptele.
3.Care este cea mai memorabilă experiență pe care ai avut-o cu un pachet?
„O explodat termosul”
Am o grămadă de amintiri în care se spărgeau, rupeau, se desfăceau pe unde nu trebuie lucrurile pe care le primeam inclusiv de ziua mea de naștere. Cinci secunde era amuzant apoi aș fi stat toată noaptea să resudez sticla de la tata plângând și mergând pe vârfuri ca nu cumva să-mi intre vreun ciob în talpă deși am dat cu aspiratorul de peste cinci ori.
“Mi-am rugat părinții să îmi trimită un pachet mic cu mâncare și am primit un pachet de 10 kg.”
Conspectând faptul că lucrurile mici fac oamenii fericiți, cred că cele mari îi fac și mai fericiți.
4.Dacă ai primit vreodată mâncare în pachete ce anume și în ce fel a fost împachetat?
“Am adus de acasă zacuscă (borcane în hârtie cu bule), chec cu cacao, șnițele (ultimele două mami mi le pune în cutii de plastic și soția lui tati în staniol, îi amuzant că mereu când merg la cămin am șnițele și chec din două locuri)”
Din prisma unui copil ce a trăit mereu la mijlocul unei familii despărțite acesta e singurul pro, mai multe pachete, mai multă mâncare rezultă mai multă fericire în siguranța mea acum.
5. S-a întâmplat vreodată să te dezamagească conținutul unui pachet?
„Da, se stricase mâncarea pe drum”
Biletele de zbor ce au început cu București-Constanța în liceu se transformă București-Monaco sau cine știe ce alt punct îndepărtat al planetei ceea ce aduce de la sine disconcordanțe ale timpului și astfel din păcate zacusca nu ajunge cu același gust minunat la destinație. Totuși bucură-te de locul în care ai ajuns tu.
6.Exercițiu de imaginație: dacă ai putea primi orice într-un pachet, ce ai cere?
“O jucărie de pluș uriașă”
Absența cuiva o substituim prin îmbrățișarea regulată a unui pluș moale moale moale. Puncte în plus dacă și miroase ca acea persoană. Puncte în plus plus pentru plușuri cu animalul favorit al persoanei ce îl primește.
“Aș cere o carte pe care am găsit-o întâmplător într-o cafenea și pe care nu am putut să o cumpăr.”
“Bani și cartea pe care o tot cer de câțiva ani și nu s-o ivit ocazia”
*o carte adnotată de cel ce o dă către cel ce o primește ca să îl facă atent la detaliile poveștii (visul meu)
7.Exericițiu de imaginație: dacă ai putea pune în ramă un pachet pe care l-ai primit care ar fi acela?
„Scrisoarea de la prietena mea”
Am citit acum ceva timp într-o carte că sufletele pereche pot fi platonice așa că acea scrisoare poate fi scrisă de trei vieți încoace. Înrămeaz-o!
Sfatul autoarelor: bucurați-vă de prieteniile, amicițiile, fiecare relație pe care o trăiți alături de cineva în armonie. Sorbiți fiecare secundă, riscați împreună, pozați, creați-vă amintiri de neuitat. Simțiți temporalitatea ca pe o cupă de înghețată, nu o lăsați să se topească și să vă păteze, fiți acolo cât există.
și ultima întrebare este pentru cei ce citesc acest articol.
Când ai trimis ultima dată ceva înapoi celor dragi ție?
- fă-o acum!!
*Disclaimer: Toate răspunsurile din acest articol au fost preluate dintr-un chestionar anonim adresat de noi, studenților.
Cseres Karina Nicoleta are 16 ani, este din București și este elevă în clasa a 11-a la Liceul Teoretic Decebal.
Cristina Rusu are 22 ani, este din Baia Mare și studiază design în Dublin.
Editori jr: Anna Aroș și Roxana Stan
Mentori vizual: Paul Mureșan și Ana Kun
Textul și ilustratiile au fost realizate în cadrul proiectului „Gen, revistă”, sprijinit de Institutul Francez din România. Revista este un proiect al Forum Apulum, o asociație civică din Alba Iulia, creată cu scopul de a forma noi generații de cetățeni informați și implicați, puși pe schimbat lumea în bine.
Dacă vreți ca acest proiect să continue și tinerii să scrie, să deseneze și să fotografieze subiecte cu și despre ei, ne puteți sprijini printr-una dintre metodele de aici.
