Jazzul e un gen muzical care poate părea rigid, plictisitor și genul de muzică la care trebuie să fii expert ca să o asculți. Dar nu e chiar așa. E un gen care continuă să evolueze, să devină din ce în ce mai viu și mai accesibil. Jazzul nu mai sună strict ca o muzicăContinue reading „Cum sună jazzul acum: JAZZx”
Când te întâlnești cu un urs pe munte, ți se spune să te întinzi la pământ și să te prefaci mort. E greu, dar la fel de greu e să rămâi nemișcat în fața unui om căruia îi dai mijloacele și permisiunea să te rănească și să vezi ce alege să facă sperând că rămâiContinue reading „Dă-i unui om o foarfecă și … așteaptă”
Am să încep prin a spune că serialul ăsta este perfect pentru a-ți testa partenerul. Nu cred că e vreo persoană homofobă pe lumea asta în stare să treacă de primele două episoade. Bine, acum n-am să vin să spun că povestea este extraordinară, ceva nemaivăzut, ci cred că este mai degrabă genul de povesteContinue reading „Heated Rivalry este despre normalitate (și mult sex)”
E iarnă și ai iar senzația aia că lucrurile pot aluneca și că nu ai mereu pe ce să te sprijini. La propriu… Ar fi al doilea an la rând când îmi scrântesc glezna. Dar, trecând la lucruri mai serioase, hai să ne dăm zece minute de reflecție, pentru noi sau pentru cineva drag. PentruContinue reading „Frig afară, frică înăuntru: azi, despre frica de abandon”
Cel mai probabil că da, indiferent dacă o să îți placă sau nu adaptarea ei. Și ar trebui să o faci și tu.Chiar dacă primele recenzii apărute în urma premierelor din SUA și Marea Britanie sunt majoritar negative, este incontestabil că noua adaptare a romanului lui Emily Brontë, La răscruce de vânturi, a beneficiat deContinue reading „Wuthering Heights – ștrasuri și erotica?”
Copilul adormit pe scaune. Nunta. Pedro Pascal ( ˶˘ ³˘)♡. Senorita Gaga. Căderea prin tavan. Toate elementele astea împreună cu mesajul transmis de cântărețul portorican reprezintă adevărata esență a americii: imigranții veniți în căutarea unei vieți mai bune, nevoiți să muncească din greu pentru a-și clădi un viitor. Super Bowl-ul de anul acesta s-a simțitContinue reading „Bad Bunny la Super Bowl: un manifest răsunător”
Într-o lume în care mulți tineri aleg teme ușoare sau personale, la doar 17 ani, Laura Donici sparge tiparele generației sale printr-o maturitate artistică rar întâlnită, abordând subiecte grele: războiul, sărăcia, problemele sociale. Lucrările sale nu sunt doar imagini, ci adevărate reflecții asupra realității, invitând privitorul să vadă dincolo de aparențe. Ceea ce o diferențiazăContinue reading „Laura Donici – Tema socială în actualitate”
Bad Bunny nu a câștigat doar trei premii Grammy printre care și Album of the Year. A fost o prezență greu de ignorat pe covorul roșu, a ocupat un spațiu pe care moda de lux nu i l-a destinat niciodată și a refuzat să-și ceară scuze pentru faptul că există. Costumul creat de Schiaparelli, pentruContinue reading „Când Couture încetează să mai ceară permisiunea”
Există filme pe care intri pregătit să le respingi și, pe nesimțite, ajungi să le acorzi mai multă răbdare decât meritau. De la început e limpede că povestea e mai puțin despre putere, în sensul ăla grandios de distrugător, cu tentă mitologică, pe care trailerul îl tot flutură, și mai mult despre un copil rămasContinue reading „Patchwork?”
Am un scepticism vechi față de seriale, unul care nu vine din snobism sau dintr-o poziționare ostentativ critică, ci dintr-o oboseală acumulată în timp. Multe dintre ele par turnate din același aliaj fragil: o narațiune care își sprijină întreaga greutate pe un singur personaj central, în jurul căruia gravitează siluete schematic desenate, menite să-l valideze,Continue reading „Înainte, dar pe loc”
V-ați întrebat vreodată dacă imaginea pe care o vedeți voi în oglindă este aceeași cu cea pe care o văd ceilalți? „Submerged” este un proiect care explorează fix asta: identitatea, percepția și conturează o „joacă” în care imaginea de sine nu „devine” o realitate pe care o vedem. Submerged explorează curajul de a te lăsaContinue reading „Submerged”
Pentru mulți dintre noi, perioada Sărbătorilor e grea, cu multă mâncare greu de digerat, întâlniri cu rudele care trebuie mulțumite, dar și cu conversații plăcute sau mai puțin plăcute. Dacă ești ca mine, îți propun un joc imaginar care m-a ajutat să trec prin aceste săptămâni: a lua ironic și într-un mod literal, acele vorbeContinue reading „Cum ar fi sa luăm totul la propriu în perioada Sărbătorilor?”
Există oare artă inocentă? Niciun spectator nu poate interacționa cu arta fără să o transforme, iar fiecare revenire asupra aceleiași lucrări sau a aceleiași amintiri reînnoiește experiența, făcând-o simultan familiară și străină. Filmul Blue Moon se desfășoară într-o singură seară de deschidere a musicalului Oklahoma!, și totuși, timpul se comprimă și se dilată. Structura narativă,Continue reading „Who wants inoffensive art?”
Ne apropiem de finalul anului și printre întrebările de „ce cadou vrei de Crăciun?”, „ce faci de revelion?” se strecoară și „cum arată statisticile tale muzicale?”. Da, au ajuns și anul ăsta wrapped-urile de final de an de la platformele de streaming. La final de an, platformele de streaming muzical, precum Spotify, Apple Music, TidalContinue reading „De ce nu-ți mai iese piesa aia din cap? De la wrapped la neuroștiință”
Crăciunul clasic şi clişeic despre care ni se spune suna aşa: ajungi acasă, acest loc plin de căldură, cu miros de cozonaci și scorțișoară, portocală şi, în cazul nostru, sarmale. Intri într-o lume calmă, pe care poate n-ai mai trăit-o de la sărbătoarea trecută sau pe care o trăiești în fiecare zi măcar un pic,Continue reading „Tristețea ne unește de Crăciun”
Vin sărbătorile. Și tot vin de ceva vreme, dar acum efectiv fierb. Și îți dai seama că vine Crăciunul, nu pentru că te uiți în calendar și vezi că suntem în decembrie, ci pentru că peste tot unde mergi fără căști pe urechi auzi doar muzică de Crăciun și peste tot unde te uiți eștiContinue reading „Steaua Sus Răsare, Mariah Carey și… jazz?”
Bunny e mort. Dar cine naiba e Bunny? Și de ce ne pasă că a murit? Pentru că mie una, să fiu sinceră, nu prea mi-a păsat… Dacă ar fi să reduc această carte la un singur cuvânt, acela sigur ar fi snobism. Dar acest snobism din roman trece printr-o transformare copleșitoare, are parte deContinue reading „„The Secret History” – când snobismul devine mortal”
Provin dintr-o generație care a crescut cu stigma față de jocuri şi oameni care se joacă. Auzeam constant lucruri de genul: „Gata cu joaca, hai fă lecții”, „Eşti prea mare să te joci”, „Ai x ani şi încă te joci?”. Tot ce pot să le zic acestor oameni, privind retrospectiv, este „Fuck off!”, am 27Continue reading „T.A.G. – tu ești!”