Un interviu cu Alexandru Zaharencu Fiecare dintre noi simte ceva diferit atunci când ascultă o piesă, iar percepția rămâne, în mare parte, subiectivă. Dar ce-ar fi dacă o piesă „tristă” ar fi tristă în mod obiectiv, pentru că așa a fost gândită de la început? Și nu mă refer la melodii cu versuri despre despărțiriContinue reading „Codul unei stări. Când emoția e orchestrată.”
Notă informativă: Acest articol este o ficțiune, la fel ca personajele întâlnite în noaptea imaginară de Halloween. 1. Cu dracu, într-o noapte ca oricare alta. 2. Cu un pirat pe uscat. 3. Cu Spiderman, la vizionare de apartamente cu pânză panoramică. 4. Cu vărul înfometat al Spidermanului. 5. Cu un iepure, DJ-ul pădurii. 6. CuContinue reading „Cu cine m-am întâlnit în noaptea de Halloween”
Proiectul fotografic “Smokked M(y)stakes” este o explorare a modului în care visăm, nu cu precizie, ci cu emoție. Aceste vise sunt definite de imagini neclare, ca niște cadre de film, momente fragmentate, personaje misterioase, și evidențiază modul în care subconștientul nostru transformă adevărul în ficțiune.
Știi momentul ăla când ajungi într-un oraș nou, cu o tonă de bagaje și cu speranța că o să-ți fie bine? E momentul când trebuie să lași în urmă tot ce ai trăit până atunci, toate obiceiurile bune sau mai puțin bune și toți oamenii cu care ai împărțit tot soiul de momente, fără săContinue reading „Gânduri de casă nouă”
În versiunea lungă a lui Villeneuve (1740), cunoscută și ca cea mai veche versiune, Bestia nu este deloc personajul negativ. Adevăratul antagonist este o zână geloasă (adesea numită Belladonna sau alte variante ale acestui arhetip) care îl blestemă din răzbunare. Această zână face în așa fel încât ea să fie cea care îl crește, ținându-iContinue reading „Imaginează-ți Frumoasa și Bestia slasher… poți?”
Acum ceva timp am participat la un dance battle la Cluj și încă mă gândesc la ce am văzut și simțit: mișcările libere ale dansatorilor, tensiunea pe care o creau între ei și emoțiile pe care ni le transmiteau nouă, celor din public. Dansez ori de câte ori apuc, prin casă, la petreceri, la concerte,Continue reading „Vreau să simt în dans ceea ce văd la ei și nu înțeleg încă.”
Intrasem în presă în studenție, la o redacție locală, și-mi plăcea să caut artiști să scriu despre ei. Reportajele nu erau cele mai strălucite, dar toate părțile erau fericite, eu, intervievații (sper), șeful, că aduceau un plus de culoare. Într-una dintre căutările astea, descoperisem Șaraimanic. Văzusem că fondatoarea proiectului, Larisa Perde, a absolvit aceeași facultateContinue reading „MÂINILE SUS LARISA PERDE ȘTIU CINE EȘTI DOAMNE AJUTĂ”
“Clipe care vin, ritmuri care bat, cuvinte care la următorul vers nu sunt niciodată la fel ca la prima notă muzicală.” Acesta este un gând care mi-a trecut prin minte atunci când m-am întrebat de ce merg des să dansez și să ascult muzică în clubul meu preferat — eu și prietenii mei. Așa căContinue reading „De ce mă întorc mereu în același club.”
Nu mai e o temă nouă faptul că artiștii nu sunt sfinți. Dar doare când unul dintre cei pe care îi asculți scoate pe gură ceva rasist, homofob, misogin, xenofob și lista continuă sau când ies la iveală acțiuni complet inacceptabile. Se simte ca o despărțire: ai trăit cu muzica lui, și acum, brusc, totulContinue reading „Separăm muzica de artist? De când ascultăm muzica cu moralitate”
În spatele fiecărui festival de film stau nu doar filmele, ci și viziunile celor care le aleg. fARAD, dedicat documentarului, anul acesta, timp de 5 zile a reprezentat un spațiu de reflecție despre formă, conținut și sens. Doi dintre oamenii care dau contur identității sale artistice: Mihai Chirilov, consultant artistic, și Dimitris Kerkínos, curator alContinue reading „Obiectivitate prin subiectivitate: un dialog cu Mihai Chirilov și Dimitris Kerkínos”
Anul acesta, Festivalul de Film fARAD a fost despre ceva transparent. De ce transparent? Pentru că e ceva fin, atât de ușor de neremarcat, atat de ușor de țesut în mințile oamenilor și care se prinde strâns – propaganda. Față de propaganda ca instrument sistemic, propaganda ca temă de festival a deschis multe conversații curajoaseContinue reading „Festivalul fARAD 2025 anti-propagandă: filme, tineri și dialog la Arad”
Tema din acest an a festivalului fARAD: Propaganda, le-a dat regizorilor tineri din competiția de scurtmetraj libertatea să o ia în toate direcțiile posibile. Unii și-au scotocit prin arhivele personale, alții au experimentat vizual, iar câțiva au mers direct spre emoții grele sau observații despre lumea din jur. Fiecare a găsit alt mod de aContinue reading „De la graffiti la capybara: ce spun tinerii regizori despre filmele lor?”
Mr. Nobody Against Putin, documentarul regizat de Pasha Talankin și David Borenstein, a fost parte din prima proiecție pentru liceeni, organizată de Festivalul de Film Documentar fARAD. Asta a însemnat o ocazie specială pentru că a oferit „early access” și a dat tinerilor ocazia să „stea cu filmul”, altfel. Mai îndeaproape, mai personal (și dureros).Continue reading „mân(dr)ie „
În gând cu o cameră veche de când aveam 16 ani, de începători ar spune unii, am mers la un curs alături de fotografi de vârsta mea, care și-au pus pe masă camerele lor. Nu spun că am fost intimidată extraordinar de tare, și nu spun nici că mă simțeam ca o mare impostoare, darContinue reading „Pot sau nu pot să fiu fotograf? Asta e întrebarea. „
Ce se întâmplă când trei artiști din Polonia, Spania și România renunță temporar la agitația orașuli și stau câteva săptămâni într-un sat din munții Făgăraș? Se conturează o formă rară de lucru pentru artiști: neforțată, organică și profund conectată la timp, spațiu și liniște. Am fost la Șona, în ultimele zile ale ediției de primăvarăContinue reading „Trei artiști, un sat și multă liniște. Ce rămâne după o rezidență la Șona AIR”
În 2024, la Campionatul European, echipa națională a făcut istorie, fiind numită de susținători „generația de suflet”. De la căpitanul echipei Nicolae Stanciu, până la portarul Florin Niță, fiecare din băieții noștri ne-au dovedit cât de departe poți ajunge prin dragoste de fotbal și perseverență. Deși am fost trimiși acasă după meciul cu Olanda, CampionatulContinue reading „Cum ar putea arăta Echipa Națională în 2028”
Fotbalul a fost dintotdeauna perceput ca un sport masculin, dominat de bărbați atât pe teren cât și în tribună. Însă, în ultimii ani, mai multe voci feminine au început să își facă simțită prezența în spațiul public, încercând să dovedească că fotbalul e menit să unească și că nu ține cont de gen. Dincolo deContinue reading „Pasiunea fără gen: femei care cuceresc terenul și tribunele”
În inima Europei de Est, unde tradiția adesea impune tăcerea, femeile Roma din Bulgaria și România își găsesc vocile și își rescriu viitorul. „Avem o zicală, <<Părul unei femei este lung, dar mintea ei este scurtă>>, spune Reneta Krivonozova, o tânără femeie Roma din Bulgaria. „Aceasta implică faptul că o femeie nu are nevoie deContinue reading „Spargerea lanțurilor tăcerii: susținerea femeilor rome în Bulgaria și România”