Înainte să avem „high definition”, cloud sync și DirectX 12, jocurile video nu impresionau doar prin grafică, mecanică și gameplay. Era vorba și despre ce se auzea în boxele care captau orice semnal nedorit. Fie că te pregăteai să intri într-un meci cinstit de Counter 1.6, te pierdeai într-o pădure după o explorare haotică înContinue reading „Jocurile video mi-au rafinat gusturile muzicale fără consimțământ”
Există un moment clasic în orice sesiune de D&D: Dungeon Master-ul descrie o ușă încuiată, masivă, cu inscripții în ceva limbă veche. Jucătorul ridică mâna și întreabă: „Pot să dau foc clădirii?” DM-ul încearcă să nu crape de râs. Și răspunde: „Da, poți.” Asta e esența unui „digital playground”: libertatea de a face exact ceContinue reading „Esoteric Ebb, sau cum lumile digitale sunt terenuri de joacă”
Dacă auzi o idee absurdă de destule ori, din destule locuri, ușor-ușor nu mai pare absurdă și se transformă în realitate cotidiană. Poate pentru că au trecut mulți ani din 1972 când a fost lansat Pong și pentru că ceea ce au fost odinioară două linii care se mișcă și un pixel amărât au crescutContinue reading „Ridicolul sublim: cum se strecoară absurditatea în jocuri video”
„Laser, frate!” Există o reclamă pentru televizoare Teletech, cred, făcută de Bogdan Naumovici pentru Altex undeva prin 2005-2006, în care doi tipi încearcă să-și povestească unul altuia filmul Star Wars. Unul explică, celălalt nu prinde nimic. „Ăla mic de respiră greu era tac-su!”. „Dar de ce-s răi?” „Păi… sunt răi, frate.” Mesajul era simplu: dacăContinue reading „MAY THE 4TH BE WITH YOU”
Cred că multora ne place, de la o distanță sigură, să vedem o bătaie bună. N-am crescut uitându-mă la wrestling sau MMA, dar l-am văzut des pe Jackie Chan, am fost campioană locală la Mortal Kombat și încă mă întreb dacă Bruce Lee îl poate bate pe Van Damme. Normal că mi-au strălucit ochii cândContinue reading „Sifu și plăcerea de a o lua pe coajă”
Vara lui 2016. Nu exista om care să nu joace Pokémon GO. A fost, probabil, ultimul mare fenomen global inocent înainte ca internetul să devină locul cinic și fragmentat pe care îl știm azi. Peste noapte, orașele s-au umplut de grupuri de oameni de toate vârstele, mergând hipnotizați pe străzi, cu telefoanele în mână șiContinue reading „Ai jucat Pokémon GO? Felicitări, ai făcut voluntariat pentru IA!”
Mahmur, dezbrăcat, întins pe podea, în întuneric. Îți vorbesc creierul reptilian și sistemul limbic. Vor ca tu să continui pur și simplu să nu exiști, să rămâi în „întunericul primordial,” unde n-ai să auzi de fosta ta. Așa începe Disco Elysium. Îți deschizi ochii și doare. Te ridici cu stângăcie și începi să analizezi halulContinue reading „Un joc despre cum rămâi întreg într-o lume fragmentată”
Primul sezon al serialului Fallout a avut un buget de aproximativ 153 de milioane de dolari. Pe scurt: Tulai, my God, măi! (Notă editorială: statistic, niciun cititor nu a văzut Animania.) Dar astăzi nu vom vorbi despre serial, care nu de mult și-a încheiat un al doilea sezon cam la fel de costisitor. Astăzi vorbimContinue reading „Fallout a prezis deja sfârșitul lumii”
DLSS 5 ar putea fi momentul în care industria de jocuri AAA își dă singură foc la valiză. Există o minciună pe care industria de jocuri mainstream o repetă de ceva vreme, obsesiv, ca pe o mantră corporatistă: mai mult realism înseamnă mai bine. Nu e doar greșită. E periculoasă. Haideți să vedem de ce.Continue reading „The Death of the 3D Artist”
Peter Molyneux este un mincinos notoriu, sau cel puțin așa îl descriu mulți jucători și critici de-a lungul ilustrei sale cariere. Creatorul renumit al seriei Fable și al altor titluri de temelie precum Populous sau Black & White a devenit faimos nu doar pentru ideile sale îndrăznețe, ci și pentru promisiunile care adesea nu s-auContinue reading „Seria Fable: cum să minți gameri, cu bun simț”
În 1987, când Hideo Kojima lansa primul joc Metal Gear, lumea era încă blocată în logica Războiului Rece. SUA și URSS se țineau reciproc sub amenințarea distrugerii nucleare totale. Conceptul central al jocului era simplu și terifiant: un tanc biped capabil să lanseze rachete nucleare de oriunde. Un sistem de lovitură nucleară mobilă care faceContinue reading „Metal Gear: seria de jocuri care a prezis războiul”
To be honest with you guys, abia așteptam să scap de stresul sesiunii ca să-mi pot ocupa timpul în sfârșit cu activitățile pe care încerc să le fac on a daily basis – fie să-mi creez un fel de rutină, fie pur și simplu să-mi eliberez mintea de tot ce se întâmplă în jurul meu.Continue reading „You got games on your PC?”
Provin dintr-o generație care a crescut cu stigma față de jocuri şi oameni care se joacă. Auzeam constant lucruri de genul: „Gata cu joaca, hai fă lecții”, „Eşti prea mare să te joci”, „Ai x ani şi încă te joci?”. Tot ce pot să le zic acestor oameni, privind retrospectiv, este „Fuck off!”, am 27Continue reading „T.A.G. – tu ești!”