Există, de fiecare dată, un fel de cutumă, ca și cum atunci când intri să vezi un film istoric, accepți din start că urmează să pășești într-o lume mai ușor ancorată în real decât în ficțiune, însoțită de o angoasă care se insinuează discret în tot ceea ce credeam că știm deja. Așa se întâmplăContinue reading „Un Odiseu pentru secolul XXI”
Nu e nevoie de backstory. Am așteptat destui ani lansarea acestui film and it’s finally here. Am și uitat la un moment dat; just to be mentioned, nu mi-am amintit datorită vâlvei care (nu) s-a făcut (sau poate n-am dat eu de aceasta). În mod clar nu stau până apare pe vreo platformă de streamingContinue reading „Michael Jackson nu e mort! E pe plajă, face sport”
Filmele lui Cristian Mungiu sunt, poate, în primul rând despre noi, despre ceea ce a rămas în urma comunismului și până în prezent-replici pe care, de cele mai multe ori le-ai auzit și în viața reală. Iar acest lucru a adus, inevitabil, și premii. Dar nu e vorba neapărat despre trofee aici (deși vitrina luiContinue reading „Filme despre noi- Umanitatea noului val”
Atunci când un film te lovește mai tare decât te așteptai, apare obsesia. După a zecea vizionare, privirea nu mai zăbovește asupra actorilor sau a mișcărilor de cameră, ci începe să penduleze prin stânga și prin dreapta, încercând să descifreze ceea ce a ratat anterior în căutarea unor noi răspunsuri. Începi să scotocești după detalii,Continue reading „Mesaje de pe zidurile filmelor”
Anii 1970: Nașterea gigantului Dacă deceniul anterior a fost marcat de experimente și rebeliune, anii ’70 reprezintă momentul impactului total. Este decada în care se inventează blockbusterul Jaws (1975) și filmul eveniment Star Wars (1977), forțând Hollywood-ul să dezvolte un limbaj vizual universal. Studiourile au realizat că au nevoie de o estetică capabilă să funcționezeContinue reading „O scurtă istorie a posterelor de film”
Un laborator care nu s-a închis niciodată De la primele experimente pe peliculă realizate într-un context cultural restrictiv până la instalațiile multimedia din prezent, Kinema Ikon rămâne unul dintre cele mai consistente și longevive proiecte de artă experimentală din România. Înființat în 1970 în Arad de esteticianul George Sabău, grupul a funcționat ca un spațiuContinue reading „Kinema Ikon și evoluția artei experimentale în România”
YouTube la preț de cinema O altă piesă din acest puzzle al declinului e imaginea cinematografică, mai exact, modul în care gramatica vizuală a fost sacrificată pe altarul rezoluției 4K. Ai observat că romcom-urile noi arată adesea ca un tutorial de beauty de pe YouTube sau ca o reclamă la mascara? Totul extrem de clar,Continue reading „De ce romcom-urile nu mai au farmecul anilor 2000?”
De ce nu mai simțim „fluturi” în 4K? Romcom-ul nu a apărut de nicăieri, ca un trend trecător pe care îl uiți până mâine. El are în spate o întreagă „dinastie” începută în vasta lume a Hollywood-ului. Genul s-a format în timp, ca un bulgăre de zăpadă care a adunat ce era mai bun dinContinue reading „De ce romcom-urile nu mai au farmecul anilor 2000?”
Când spui cinematografia românească, gândul zboară imediat la cadre lungi, dialoguri minimaliste și drame sociale grele, o estetică ce a definit realismul dur post 2000. Această „școală a privirii” a impus un standard de onestitate brutală, dar, în timp, a creat și o anumită inerție formală. La 25 de ani de la Marfa și banii,Continue reading „Ritmul noului delir cinematografic românesc”
Există ceva reconfortant în modul în care Hollywood-ul alege să ne salveze de la pieire? În Project Hail Mary, regizat de Phil Lord și Chris Miller, apocalipsa nu e disperare, ci mai degrabă o problemă de matematică, rezolvată cu un marker și multă carismă. Filmul ne propune un soi de optimism incurabil, în care universul,Continue reading „Suntem singuri sau doar prea plini de noi?”
Codul Hays a apărut într-un climat social tensionat, în care morala publică devenise o preocupare majoră în Statele Unite. Totul a început cu un val de panică morală alimentat de o serie de scandaluri celebre care au șocat opinia publică, precum cazul Roscoe „Fatty” Arbuckle. Din acele momente a început să se degaje ideea căContinue reading „Codul Hays: Când cenzura era cel mai bun scenarist de la Hollywood”
Uneori simt nevoia să fac o pauză de la filme. Conflicte, dileme, decizii complicate, toate astea pot să aștepte câteodată. Și totuși, tot mă uit la filme. Doar că acum mă uit altfel: cu ochii pe estetică. Cromatica hipnotizantă, lumina care emoționează, umbrele care par că au propria lor viață. Estetica unui film devine unContinue reading „Filme pe care să le urmaresti (și) pentru estetica vizuală”
Nu toate filmele se lasă povestite ușor după ce se termină. Unele nu ne rămân în minte ca o succesiune clară de evenimente, ci mai degrabă ca o atmosferă sau o senzație greu de pus în cuvinte. Există, totuși, tendința de a privi cinemaul ca pe ceva ce trebuie descifrat. De a căuta sensuri ascunseContinue reading „Cinéma du Look și estetica unei stări”
Dar n-a fost dintotdeauna așa. Lidia (Imogen Poots) apare fragmentat. Nu din dorința regizorală de a fi „artsy”, ci pentru că ea însăși este un ciob. Contextul este simplu și brutal: o copilărie marcată de abuz. Mintea ei a fost anexată, modelată, dirijată. Corpul, disciplinat, forțat, împins dincolo de limite prin antrenamentele de înot. TheContinue reading „Mintea ei, corpul lor”
Mâine apare „Gipsy Queen” în cinematografe. Am fost la o proiecție specială unde a vorbit și actrița Alina Șerban, care interpretează rolul principal în film, și acum că citești asta, întrebarea ta, probabil, e dacă merită sau nu să mergi să vezi filmul. Sunt aici să te lămuresc. Esențialul: regia Hüseyin Tabak, lansarea aContinue reading „Mâine apare „Gipsy Queen” în cinematografe”
Dacă n-ai trăit sub vreo piatră în ultimele trei luni, e puțin probabil să nu fi văzut măcar o reclamă la filmul ăsta. Feed-ul meu de Instagram era la un moment dat plin doar de asta și de pinguinul nihilist. De la celebrități purtând hanorace cu Marty Supreme și până la sfera din Las VegasContinue reading „Marty Supreme este janghina supremă”
Una din trăsăturile bizare ale oamenilor e nevoia de senzații tari. Iar senzațiile tari vin în multe forme, după cum bine știm. În ziua de azi există o variație așa mare în vânătoarea de adrenalină încât fiecare dintre noi poate să își găsească propria patimă – de la plimbări cu mountain bike-ul în păduri plineContinue reading „F1: Formula ideală pentru un film bazat”
Generația Z a avut prilejul să fie contemporană cu multe filme care deja sunt considerate emblematice. Capodopere ale cinematografiei cum ar fi Blade Runner 2049, Once Upon A Time In Hollywood, Dune și, mai nou, Sinners, au căpătat aproape instant statut de cult classics datorită inovației și contribuțiilor aduse în cinematografie. Bine, poate și meme-urileContinue reading „Mărul stricat dintr-un bonsai perfect – Karate Kid: Legends”