Summerwell e locul în care găsești oameni de toate vârstele, care, probabil, în viața de zi cu zi, nu au nimic în comun în afară de pasiunea pentru muzica alternative și dorința de a se distra fără a pierde nopți întregi și a se epuiza. Deși line up-ul lor nu este și nu va fi niciodată la fel de bogat ca cel al altor festivaluri mari din România, în fiecare an aduc câte 2-3 artiști suficient de mari și iubiți încât să merite lungile călătorii cu trenul dintre București și Buftea și să te umple de energie cât și pentru drumul de întors. În calitate de persoană care a așteptat weekend-ul acesta toată vara, acestea sunt concertele la care am cântat, dansat și, pe alocuri, plâns, cel mai mult:
- Royal Blood
În 2024, trupa britanică a sărbătorit aniversarea de zece ani de la înființare printr-un turneu prin Europa din care România, bineînțeles, lipsea. Cum știu și ascult acest duo încă din 2017, începusem deja să planific o vacanță în străinătate doar pentru a avea ocazia să îi văd în concert atunci când cei de la Summerwell, din fericire, mi-au luat-o înainte și au anunțat venirea lor în Buftea. Deși Royal Blood este motivul principal pentru care mi-am luat bilet anul acesta, promit că nu subiectivitatea mă determină să numesc momentul lor ca fiind cel mai bun din ediția 2024. Mike Kerr și Ben Thatcher au creat o atmosferă greu de obținut atunci când pe scenă se află doar doi oameni (căci de regulă suntem obișnuiți ca trupele rock să aibă în componență mai mulți membri), au avut un setlist care cu siguranță i-a cucerit și transformat în fani chiar și pe necunoscătorii lor și au marcat o primă venire memorabilă în țara noastră, atât pentru public, cât și pentru ei.
- Son Mieux
„Dacă cei care urmează la Main nu sunt buni, vreți să…”, încep eu propunerea către grupul meu, în speranța că vor fi de acord să mergem la Tommy Cash. „DAR SUNT BUNI!” este răspunsul pe care îl primesc de la o prietenă, înainte de a mă lăsa măcar să termin. Am crezut-o pe cuvânt, am mers plină de speranță la concertul trupei olandeze de care nu mai auzisem până atunci și am ajuns să îi dau dreptate, căci mi-au plăcut extraordinar de mult. Este vorba de momentul celor de la Son Mieux, șapte oameni ca din povești, care cu nebunia lor pop-disco, acompaniată de dans și un entuziasm sincer, au reușit să transmită o energie cu care ne-am încărcat pentru câteva săptămâni bune. Pot să vă mărturisesc că cel puțin două piese de ale lor, Can’t Get Enough și Tonight, vor poposi la mine în playlist mult timp de acum încolo.
- Nothing but Thieves
Singurii headlineri de anul acesta care nu se aflau pentru prima dată în România, Nothing but Thieves, după deja patru concerte la noi, pare că ne cunosc, ne iubesc și încearcă de fiecare dată să ne surprindă. Deși îi mai văzusem de două ori până au încheiat seara de vineri, 9 august, la Summerwell, am rămas din nou captivată de vocea lui Conor Mason, vocalistul, pe care și de această dată l-am auzit cântând piese noi, lucru care m-a bucurat nespus (poate voi atinge cândva performanța de a le fi auzit întreaga discografie live). Nu numai eu, ci întregul public pare că nu se va sătura prea curând de ei, ținând cont de întregul amalgam de sentimente pe care britanicii reușesc să îl stârnească, de la agonie (plâns lacrimi grele) la extaz (dansat și țipat din toți plămânii).
Dacă m-ar fi rugat cineva să fac un top 5 cele mai bune concerte de la Summerwell, cu siguranță pe lista mea s-ar fi adăugat Two Door Cinema Club și Grandson. Tu unde ai cântat cel mai tare anul acesta la festival?
