Jurnal
Tata a plecat la muncă în străinătate când eu aveam aproape cinci ani, iar sora mea încă nu mergea
Acum, când am 17, el e tot departe de casă, iar distanța dintre noi a luat o altă formă.
„La cine vrei să rămâi?”
Am trăit într-o rulotă abandonată, într-un subsol, într-o baracă, într-un centru pentru persoanele fără adăpost și n-am avut certificat de naștere până la 9 ani.
Pe cine să apăr, pe cine să iubesc, de cine să fug?
Copilăria mea a fost o fugă continuă, în care abuzurile din familie s-au împletit cu iubirea, iar acum mi-e greu să-mi dau seama dacă sunt iubită sau abuzată.
De părinții mei m-a despărțit un singur gest: al meu
Părinții mei nu aud și nici nu vorbesc, din cauza unei dizabilități.
Închide ochii și imaginează-ți un măr. Poți?
Sunt Maria, am 20 de ani și sunt afantazică, adică nu pot crea imagini cu mintea.
Într-o relație complicată cu sexul masculin
—OK, Ștefania. Asta e cel mai important: dacă vei fi în vreo relație în care totul devine prea toxic, crezi că poți să spui NU și să ieși din ea?
Când te uiți îndelung într-un abis…
Cum am supraviețuit tendințelor autodistructive și am luptat împotriva diagnosticelor de boli cronice și autoimune.
(Mă) pot iubi și altfel
Când vedeam un număr mai mic pe cântar, mă simțeam bine, dar nu eram niciodată mulțumită.
Text de Redacția Gen, Revistă
Un acasă neplanificat
Ecoul uralelor ricoșează dintr-un perete în altul: toate sunt pentru cele două persoane din fața mea, care defilează urmărind îndeaproape ritmul muzicii, pe podiumul invizibil de dinaintea noastră.
Text de Luisa Balaban
Ușa maturității
Proiectul meu pornește de la ideea maturității, așa cum este ea înțeleasă de către adolescenți.
Text de Redacția Gen, Revistă
Poate puțin va fi destul de data asta
Era iarna lui 2020, abia mă trezisem din somn cu o amețeală extremă și cu patru mesaje de la Luca*.
Ilustrații de Hanczig Szilvia