Ilustrații
Proiecte de artă vizuală (ilustrație, colaj) realizate de tinerii din redacția „Gen, revistă”.
Tunsori pentru oameni timizi
Vai ce păr lung frumos, să nu cumva să-l tunzi prea mult! Luăm doar vârfurile, așa-i? Asta aud de când mă știu. Am crescut păstrând cu sfințenie regula de doar două degete din vârfuri. Și mă tund de două ori pe an. Primăvara asta am hotărât că nu e nimic sfânt, cu atât mai puținContinue reading
Nu alerg nici după autobuz - ce am căutat la un maraton?
Puțin context înainte de a vă descrie cum a fost să alerg (mă rog, mult spus alergat) la primul meu maraton. Niciodată nu le-am avut cu alergatul, la școală mai mereu fiind printre ultimii la proba de viteză. Într-o seară, m-am trezit pe grupul de anunțuri al clasei cu un mesaj din partea profului deContinue reading
Conectată în rețea, absentă în realitate. Cum am devenit o fantomă în propria viață
M-am bucurat când am primit primul telefon. Am fost în extaz la primul laptop. Plângeam și îmi spărgeam telefoanele vechi doar ca să primesc unul nou. Primele scroll-uri le-am făcut pe la 12 ani, iar până atunci alergam desculță pe iarbă, îmi puneam flori în păr și trăiam în toată puterea cuvântului. Acum mulți dintreContinue reading
Tulcea- orașul se schimbă, nostalgia rămâne
Stau pe ponton, uitându-mă la lacul „Ciuperca” . Am băgat mai devreme un wrap cu pui și momentan îmi beau cafeluța de după-amiază, căci îmi place să mă întrec cu somnul, să vedem care cedează mai repede. Apa are un miros abundent de alge. Sau cel puțin sper că de la asta vine mirosul. FântânaContinue reading
Puterea sensibilității radicale
O mamă își alină puiul. „Da, e nasol, dar de asta exiști tu. Ca să faci o lume mai bună.” Mama mereu știe să zică ce trebuie. Când simt povara lumii prea grea pe umerii mei, când se resimte de parcă-s singura care o duce, asistând la una din multele nedreptăți din lume, parcă maiContinue reading
Insula și fetișul pentru iubire
Știu, și eu simt un gol în mine de vreo două săptămâni. Tot am impresia că am ceva important de făcut luni, marți și miercuri de la 20:30, mă trezesc că nu-mi fac planuri că-s ocupată. Am niște cuvinte noi în vocabular de care nu-s tocmai mândră, iar ultima lună parcă am fost amnezică. AmContinue reading
Viața în alb și negru. Călătoria Anei cu BPD
Am cunoscut, intamplator, pe Instagram, una dintre cele mai strong persoane cu care am interacționat în ultimii ani. Întâmplarea face ca Ana să fi fost la același liceu ca mine, culmea, și la același profil. Mi-a dat follow într-o dimineață. Cu un background asemănător, ea fiind vorbitoare de franceză și fost model, am reușit săContinue reading
Wattpad este porno pentru femei și punct
Stai! Vrei să spui că șansele ca tipul cu care ies la date să fie mafia boss, maestru înnăscut în pat, GigaChad, cu vreun doctorat luat la o prestigioasă facultate tind spre zero? Să nu uităm să menționăm că în timpul liber face voluntariat la un adăpost de căței și te mai salvează de laContinue reading
Monstrul de sub pat
Sunt vânător, îi spun unui prieten. Cum adică? Adică merg la vânătoare. Faci mișto? Nu fac mișto. Adică împuști animale? Dacă alegi să o spui așa, da. Ce tare, eu n-aș putea face asta. Nu ți-e milă? Și din acel punct al discuției începe să-mi pară rău că i-am spus, că le-am spus. Dacă așContinue reading
Uneori e nevoie de un gust nou ca să simți mai profund
Aprilie e nostalgic, iar mai mereu înfloritor. De mică, de-abia așteptam zilele de o căldură timidă, care nu voia să ne supere pe măsură ce creștea în grade, când lumina mă trezea cu blândețe dimineața și nu mai aveam nevoie de alarmă. Cu părul în codițe, opream ceasul deșteptător de la radioul meu roz cuContinue reading
CFR, elevi și neputință
O zi de vineri. Dar care zi de vineri? Ziua de vineri de dinaintea târgului de facultăți a UBB (Universitatea Babeș Bolyai). Un peron neîngrijit al gării Brașov, mai exact peronul numărul 6, ultima linie care face legătura între pământul plin de muritori și tărâmul tuturor posibilităților, universul nemaivăzutului, locul în care vezi cum porciiContinue reading
Iubita mea e o floare
Nu am fost la Pride. Nu am participat la proteste organizate pentru comunitatea LGBTQIA+. Nu port pin-uri, brățări sau tote bag-uri în culorile curcubeului. Nu îmi place să atrag atenția. Uneori mi-e rușine că nu duc lupta pentru drepturile comunității pe față, așa cum văd că o fac alții. Aș vrea să fiu mai deschisă,Continue reading
De vorbă cu mine
[inspiră adânc] [expiră] Am momente când îmi calculez fiecare mișcare. Analizez des urmările pe care le-ar putea avea acțiunile mele. Mă uit „stânga-dreapta” să nu mă pândească vreo situație grea, care să mă dea peste cap. Mi-e frică să nu fac ceva greșit și apoi să „trag consecințele”. Mi-e teamă de discursurile minții mele atunciContinue reading
u r mine
Omul ca adăpost, ca și suflet-aparent pereche, omul ca și plasă de siguranță, suport etern, omul devotat, obsedat, posesiv și posesor, omul ca obiect al relației, relația sănătoasă, relația-colivie, relația-momeală, relația ca extensie a sinelui și a încrederii de sine, relația fragilă, gata să se rupă, corespondentă unui suflet cu atât mai rupt de realitateContinue reading
De ce mi s-a părut problematic Bukowski
Am aflat de Charles Bukowski în urmă cu câțiva ani, atunci când am descoperit una dintre poeziile sale destul de cunoscute de publicul larg și anume ,,Bluebird”, am zis că merită să give it a shot și romanelor sale. Pentru cei ce nu au auzit de el încă, Bukowski a fost un scriitor american, careContinue reading
Ești apolitic? Asta e pentru tine
Știi când ești într-o stație de autobuz și ești martor unei hărțuiri și nimeni nu intervine, deși sunt destule persoane prezente? Mi s-a întâmplat asta recent și am fost super frustrată, din poziția persoanei hărțuite, că nimeni nu a făcut nimic. Însă acest lucru e explicat de fenomenul și paradoxul de bystander, privitor sau deContinue reading
Capodopera underrated a lui Haruki Murakami
Romanul „În noapte” a lui Haruki Murakami îi imersează pe cititori în universul nocturn al Tokyo-ului, unde linia dintre vis și realitate se estompează, transformând orașul într-o lume suprarealistă. Povestea prinde viață cu un aer cinematografic, navigând între diverse personaje și poveștile lor intersectate pe măsură ce întunericul avansează. De la Mari, o tânără studentăContinue reading
În viață nu „trebuie să” nimic
În propria mea căutare pentru însemnătate, mă lovesc de tot felul de situații pe care ajung să le consider nepotrivite pentru mine. O facultate greșită, oameni rău intenționați care nu mi-au aprins vreun semnal de alarmă când ar fi trebuit, petreceri la care nu mai vreau să stau, relații din care trebuie să ies, job-uriContinue reading