Ilustrații
Proiecte de artă vizuală (ilustrație, colaj) realizate de tinerii din redacția „Gen, revistă”.
Cu prima iubire cum rămâne?
Un parc și frunze care cad. E înnorat afară și parcă simt că la mine în suflet izvorăște continuu o nostalgie. Câteodată mă și mir de unde vine în cantități așa de mari. Nu am reușit să aflu un răspuns pentru multe întrebări care îmi macină sufletul. Dar știu sigur că deocamdată nu pot săContinue reading
Au trecut lunile…
Să pleci în sfârșit de acasă, mai ales la facultate, poate părea adeseori cel mai bun lucru care ți se poate întâmpla (mai ales la cât de romantizat e lucrul ăsta în filmele americane). Să nu-ți mai stea ai tăi toată ziua pe cap, să vezi lumea, să ai parte de noi experiențe și foarteContinue reading
Ține în tine, doar ține în tine Despre „I Saw the TV glow”
Știi acel moment în care tot ce ai reușit să reprimi de-a lungul timpului brusc reînflorește ca un câmp de crini sângeroși? Asta e I Saw the TV Glow pentru mine; să mă uit la el a fost un proces cathartic. Nu am reușit să mă uit în întregime la tot din prima încercare pentruContinue reading
Absență și dor. Copiii care își așteaptă părinții și caută iubirea
M-am simțit abandonată. Un copil cu ochii mici și verzi privește în gol, își freacă degețelele până îi transpiră și îl imploră pe Dumnezeu să fie mai bun cu el, să-i lase părinții acasă, în brațele sale. Dar Dumnezeu nu m-a auzit și m-a ignorat total, iar lacrimile unei puștoaice de câțiva ani nu l-auContinue reading
După 8 ani de volei în România
„Sportul adevărat a existat cât timp antrenorul putea aplică orișicâte corecții fizice, acum aveți numai drepturi”. Cu asta am rămas din ultimul sezon în care am fost legitimată la un club sportiv privat de volei din România. Este doar una dintre „vorebele de duh” ale fostului meu antrenor care mi-a înveninat o bună perioadă aContinue reading
"O dată un drogat, pe veci un drogat. Poți să te oprești din a folosi, dar nu scapi niciodată, după prima dependență"
Junky sau Junkie: Confesiunile unui narcoman irecuperabil este romanul de debut al lui William S. Burroughs, publicat în 1953 și semnat la lansare sub pseudonimul William Lee. General acceptat ca fiind un roman semiautobiografic, povestea urmărește procesul-spirală pe care afundarea în dependența de narcotice o reprezintă pentru protagonistul Bill Lee, de la primul contact, descrisContinue reading
Nu urăsc bărbații, dar îmi e frică de bărbați
Trigger warning/Disclaimer: Articolul de față este despre abuz și violență domestică. Sunt prezente mențiuni grafice despre cele două subiecte. Frica este un răspuns rațional și normal, care vine în urma unor experiențe care ne demonstrează un posibil pericol la care suntem expuși. Violența este normalizată și înrădăcinată în cultura noastră patriarhală și avem toate motiveleContinue reading
Text de Irina Cristian
Impactul lui Kafka asupra noastră
Someone must have been telling lies about Josef K., because he had done nothing wrong, but one day he was arrested. Uneori simt că unele cărţi apar atunci când eşti pregătit să le citeşti sau atunci când ai nevoie de ele. „Procesul” de la Franz Kafka m-a lăsat cu un mare semn al întrebării şiContinue reading
Tunsori pentru oameni timizi
Vai ce păr lung frumos, să nu cumva să-l tunzi prea mult! Luăm doar vârfurile, așa-i? Asta aud de când mă știu. Am crescut păstrând cu sfințenie regula de doar două degete din vârfuri. Și mă tund de două ori pe an. Primăvara asta am hotărât că nu e nimic sfânt, cu atât mai puținContinue reading
Nu alerg nici după autobuz - ce am căutat la un maraton?
Puțin context înainte de a vă descrie cum a fost să alerg (mă rog, mult spus alergat) la primul meu maraton. Niciodată nu le-am avut cu alergatul, la școală mai mereu fiind printre ultimii la proba de viteză. Într-o seară, m-am trezit pe grupul de anunțuri al clasei cu un mesaj din partea profului deContinue reading
Conectată în rețea, absentă în realitate. Cum am devenit o fantomă în propria viață
M-am bucurat când am primit primul telefon. Am fost în extaz la primul laptop. Plângeam și îmi spărgeam telefoanele vechi doar ca să primesc unul nou. Primele scroll-uri le-am făcut pe la 12 ani, iar până atunci alergam desculță pe iarbă, îmi puneam flori în păr și trăiam în toată puterea cuvântului. Acum mulți dintreContinue reading
Tulcea- orașul se schimbă, nostalgia rămâne
Stau pe ponton, uitându-mă la lacul „Ciuperca” . Am băgat mai devreme un wrap cu pui și momentan îmi beau cafeluța de după-amiază, căci îmi place să mă întrec cu somnul, să vedem care cedează mai repede. Apa are un miros abundent de alge. Sau cel puțin sper că de la asta vine mirosul. FântânaContinue reading
Puterea sensibilității radicale
O mamă își alină puiul. „Da, e nasol, dar de asta exiști tu. Ca să faci o lume mai bună.” Mama mereu știe să zică ce trebuie. Când simt povara lumii prea grea pe umerii mei, când se resimte de parcă-s singura care o duce, asistând la una din multele nedreptăți din lume, parcă maiContinue reading
Insula și fetișul pentru iubire
Știu, și eu simt un gol în mine de vreo două săptămâni. Tot am impresia că am ceva important de făcut luni, marți și miercuri de la 20:30, mă trezesc că nu-mi fac planuri că-s ocupată. Am niște cuvinte noi în vocabular de care nu-s tocmai mândră, iar ultima lună parcă am fost amnezică. AmContinue reading
Viața în alb și negru. Călătoria Anei cu BPD
Am cunoscut, intamplator, pe Instagram, una dintre cele mai strong persoane cu care am interacționat în ultimii ani. Întâmplarea face ca Ana să fi fost la același liceu ca mine, culmea, și la același profil. Mi-a dat follow într-o dimineață. Cu un background asemănător, ea fiind vorbitoare de franceză și fost model, am reușit săContinue reading
Wattpad este porno pentru femei și punct
Stai! Vrei să spui că șansele ca tipul cu care ies la date să fie mafia boss, maestru înnăscut în pat, GigaChad, cu vreun doctorat luat la o prestigioasă facultate tind spre zero? Să nu uităm să menționăm că în timpul liber face voluntariat la un adăpost de căței și te mai salvează de laContinue reading
Monstrul de sub pat
Sunt vânător, îi spun unui prieten. Cum adică? Adică merg la vânătoare. Faci mișto? Nu fac mișto. Adică împuști animale? Dacă alegi să o spui așa, da. Ce tare, eu n-aș putea face asta. Nu ți-e milă? Și din acel punct al discuției începe să-mi pară rău că i-am spus, că le-am spus. Dacă așContinue reading
Uneori e nevoie de un gust nou ca să simți mai profund
Aprilie e nostalgic, iar mai mereu înfloritor. De mică, de-abia așteptam zilele de o căldură timidă, care nu voia să ne supere pe măsură ce creștea în grade, când lumina mă trezea cu blândețe dimineața și nu mai aveam nevoie de alarmă. Cu părul în codițe, opream ceasul deșteptător de la radioul meu roz cuContinue reading