În primul rând, dacă nu te-ai uitat la primul sezon, oprește-te din scrollat, dă like și share la postare, apoi întoarce-te pentru a vedea dacă merită să îl privești și pe al doilea. Mi-a plăcut primul sezon atât de tare, că am început să număr zilele până când cel de-al doilea va apărea. Tocmai ce am terminat al doilea sezon, în condițiile în care a apărut ieri, deci pot spune că am fost destul de entuziasmată să văd prin ce aventuri vor mai trece Belle, Jack și Fagin.
The Artful Dodger este o reinterpretare a poveștii Oliver Twist a lui Charles Dickens, în care reflectorul este pus pe Jack Dawkins, unul dintre pungașii din Marea Britanie, aflat în ucenicia lui Norbert Fagin, un infractor cu multă experiență în arta păcălitului. După ce ajunge să fie prins și trimis către Australia (care pe la 1800 era colonie britanică), ajunge să învețe pe drumul cu vaporul arta medicinei, fiind plăcut de către chirurgul navei pentru degetele sale dibace. Ajuns în colonia de pe coasta Australiei, este angajat ca doctor și ajunge să fie cunoscut pentru talentul său în vindecarea oamenilor.
Însă belelele nu stau departe de el. Când vine un transport de deținuți, printre aceștia se află și Norbert Fagin, cel care i-a fost îndrumător și o figură paternă lui Jack în copilăria petrecută la Londra, fiind totodată și cel care l-a abandonat în închisoare. Astfel, situația se precipită, adăugându-se la problemă și o datorie la pariuri pe care Jack trebuie să o restituie sau altfel rămâne fără o mână.
Mai adăugați-o în ecuație și pe Lady Belle, fiica cea mare a guvernatorului, și aveți parte cu siguranță de un show care o să vă țină ochii lipiți de ecrane. Ea este pasionată de medicină și doritoare să devină primul doctor femeie din lume, ajungând printr-un micuț șantaj să devină învățăcelul lui Jack la spital. Asta este ideea în mare în ceea ce privește primul sezon, în cel de al doilea lucrurile ajungând să se complice atât în ceea ce privește pungășiile, cât și pe plan amoros.
Prima chestie care mi-a atras atenția este reprezentată de faptul că Jack este jucat de nimeni altul decât Thomas Brodie-Sangster, care, la 35 de ani, arată de parcă tocmai a ieșit de pe băncile facultății. Recunosc, mi-a plăcut de el de când eram mică și-l vedeam în Maze Runner jucând rolul lui Newt. Mai apoi l-am regăsit în Game of Thrones și în The Queen’s Gambit, dovedind că e un actor versatil și talentat, cu o privire profundă, expresivă.
Un alt lucru care m-a făcut să dau play serialului e decorul. Încă de la primul trailer am simțit că e un serial făcut pentru mine, din moment ce avem costume de epocă, iar decorul este preponderent unul fizic. În special rochiile purtate de Lady Belle mi s-au părut fascinante, având culori vii și modele detaliate, fix cum ți-ai imagina că se îmbrăca o lady pe la 1800. Camera ei, de asemenea, pare un muzeu de anatomie, fiind plin de schițe ale corpului uman și de instrumente medicale.
Lady Belle este jucată de Maia Mitchell, pe care am mai văzut-o jucând doar în filmele Teen Beach de pe Disney, care nu mi-au plăcut niciodată să fiu sinceră, mi s-au părut mereu un High School Musical de buget. În schimb, aici face o treabă minunată, chimia dintre Lady Belle și Jack Dawkins lovindu-te încă de la prima interacțiune dintre cei doi.
Cât despre David Thewlis în rolul lui Fagin, el este praful de pușcă care face întreaga acțiune să devină interesantă. Sincer, doar după ce am stat să fac research despre serial am realizat că este același actor care îl juca pe Lupin în filmele Harry Potter, un alt film în care a apărut mai recent fiind Avatar 3, unde, din nou, este de nerecunoscut. Este un maestru al metamorfozelor omul ăsta și face o treabă de minune. Chiar nu am ce să reproșez când vine vorba despre jocul actoricesc al celor trei.
Un personaj care nu m-a convins, însă, este cel al surorii mai mici al Bellei, Lady Fanny, care înglobează clișeele fetei disperate să se îndrăgostească și să fie luată de soție, aducându-mi puțin aminte de Aurica Tulea din Enigma Otiliei. În al doilea sezon, personajul său ajunge să aibă mai multă însemnătate, însă tot mi se pare un personaj caricatural, schematic, un contrast clișeic între sora inteligentă și cea prostuță.
Mama celor două fete mi-a displăcut până la ultimul episod, când am realizat de ce alesese să fie atât de strictă în ceea ce o privește pe Belle și relația ei cu Dawkins. În același timp, nu pot spune că personajul său ar fi scris prost sau că actrița nu ar face o treabă bună, scopul personajului fiind acela de a ne face să simțim nedreptatea la care Belle este supusă, de ce standardele societale impuse sunt adesea injuste.
Un nou personaj care apare doar în cel de al doilea sezon și care are rolul de a tulbura relația dintre Jack și Belle este cel al detectivului Boxer, care este definiția gentilomului rafinat. În același timp, este și un detectiv determinat să afle misterul morțiilor bizare din colonie, fiind obsedat de descoperirea ucigașului. Este un element care doar agită situația deja tulburată, fiind de asemenea un pretendent veritabil la mâna Bellei.
Muzica în principal, constă în alterarea sau simpla introducere a unor hit-uri arhicunoscute și îndrăgite de majoritatea dintre noi, de la artiști variați, de la Sia, până la AC/DC. Așa că dacă simți nevoia să dansezi și tu niște polca în timp ce te uiți la scenele din sala de bal, nu cred că o să te judece nimeni.
Astfel, vine întrebarea inevitabilă. Este sezonul 2 măcar la fel de bun ca primul? Iar răspunsul meu este: depinde. Sezonul 1 vine cu elementul de noutate, te introduce în acest univers reinterpretat al lui lumii din Oliver Twist, în timp ce în al doilea intrigile sunt mai complexe, și chiar dacă anumite situații pot ajunge să pară ușor repetitive când vine vorba de belelele în care se bagă Fagin, compensează cu operațiile medicale la care participă Jack și Belle.
Așa că eu aș spune că sezonul 2 merită văzut atunci când ai chef de un serial lejer, care îmbină acțiunea cu umorul, omorul și amorul. Actoria împreună cu decorul te imersează în serial, iar cu siguranță, dacă ești amator al filmelor de epocă, merită măcar să arunci un ochi pe el.
