Începând cu 2015, la fiecare trei ani, Guzel Iahina publica câte un roman despre secolul trecut și viața sovietică. Cu ocazia Festivalului Internațional de Literatură și Traducere Iași (FILIT), ne-a spus că sunt șanse extrem de mici să urmeze același tipar cu următorul ei roman, din cauza evenimentelor de după 24 februarie 2022. 

Scriitoarea a publicat trei romane până în prezent, toate apărute la editura Humanitas în limba română: „Zuleiha deschide ochii”, care a fost inspirat de poveștile din exil ale bunicii ei tătare, „Copiii de pe Volga”, despre coloniile germane de pe Volga din anii 1920, și „Trenul spre Samarkand”, despre foamete și salvarea unor copii. 

24 februarie 2022

Guzel Iahina ne-a spus că există o idee pentru cel de-al patrulea roman, despre primii ani ai perioadei sovietice și va povesti despre el când va finaliza manuscrisul. 

E un text foarte greu, fiindcă evenimentele din 24 februarie 2022 au obligat-o să se oprească:  „S-au întâmplat atât de multe încât gândurile mele, sufletul meu erau concentrate pe părerile experților și toată atenția, de fapt, concentrată pe front. Și acum pe lângă ceea ce întâmplă în Ucraina, se întâmplă ceva asemănător în Armenia și Israel. Peste tot am prieteni, rude, oameni apropiați și sunt prea multe”, a explicat autoarea, originară din Rusia. 

Pe 24 februarie 2024, când a început războiul dintre Ucraina și Rusia, Guzel Iahina a scris pe pagina ei de Facebook, într-o postare, că este împotriva războiului și că își dorește pentru copilul ei să reușească să se bucure de viața în Rusia. 

În urma acestui mesaj, piesa montată pe baza primului roman din 2015, „Zuleiha deschide ochii”, a fost scoasă din program în orașul Ufa, aflat la aproximativ 500 de kilometri de Kazan, orașul în care s-a născut Iahina. Totuși, în trei orașe mari piesa continuă să se joace și numele scriitoarei apare pe afiș. 

Ieșirea din izolare a Rusiei

Scriitoarea ne-a povestit că în prezent, locuiește în două țări, mai exact „în avionul dintre Moscova și Almatî, fosta capitală a Kazahstanului”. Aceste călătorii, spunea ea, „sunt o încercare de a realiza măcar în plan mic dezizolarea Rusiei, căci izolarea Rusiei crește”. În plus, în acest mod se împiedică renașterea unor stereotipuri teribile despre Rusia, aici, în Occident și despre Occident în Rusia. 

Ea a povestit cum, în 1995, când a fost în Franța, un student a întrebat-o dacă e adevărat că în Rusia umblă urșii prin oraș: „Nu putem admite să existe asemenea stereotipuri îngrozitoare, precum cele din timpul Războiului Rece, din timpul Cortinei de Fier”.

„Treptat, Asia înlocuiește Europa”

„Serile FILIT” au debutat la Teatru Național „Vasile Alecsandri” din Iași cu Guzel Iahina. Pe scena teatrului, ea a povestit despre cum întâmplările pe care le descria în romanele ei au început să se adeverească, sub ochii ei, odată cu 24 februarie 2022, și cum s-a schimbat Moscova de atunci: 

„Viața s-a scindat, există un culoar al păcii și un culoar al războiului, care constă în chemarea continuă la mobilizare, înscriere la armata, propaganda permanentă.În paralel există culoarul normal care vorbește despre viața banală, despre numeroase manifestări culturale. O multitudine de evenimente culturale, deplasări, plimbări în parcuri, știri despre vremuri pașnice. Fiecare persoană poate să își aleagă culoarul pe care îl preferă, unul sau celălalt”.

Tot pe scenă, ea a vorbit și despre cum Europa a dispărut din știrile cotidiene, iar străzile din Moscova sunt pline de automobile produse în China: „Treptat, Asia înlocuiește Europa”.

Rețineri 

Când a fost întrebată dacă i-a fost frică vreodată să scrie, Guzel Iahina ne-a spus că nu a fost tocmai frică, ci mai mult a simțit o foarte puternică reținere:

„Primul roman se scrie ușor, autorul este plin de curaj când scrie primul roman. Al doilea roman, însă, care se referă la populația germană care se așează pe Volgă, mi-a ridicat o mare întrebare de factură etică dacă am dreptul să scriu despre așa ceva, neavând niciun strop de sânge nemțesc. […] atunci când am terminat romanul l-am trimis prietenei mele din Germania și am rugat-o să citească atent dacă este ceva care contravine receptării ei”. 

Același lucru s-a întâmplat și la ultimul său roman, „Trenul spre Sarmakand”, pe baza căruia s-a consultat cu o prietenă kazahă.

În schimb, când a trebuit să scrie despre Stalin sau Lenin, s-a simțit detașată, pentru că scria „despre o realitate istorică”.

Naivitate și banalitate

La finalul interviului, am întrebat-o pe Guzel Iahina ce recomandări are pentru tinerii cititori și a spus că, deși nu prea a mai citit ficțiune de un an și jumătate, îi recomandă pe Ludmila Uliţkaia și Evgheni Vodolazkin.

Spune că, în viitor, „trebuie să găsim un nou limbaj care să ne permită să vorbim despre ceea ce se petrece. Nu știu din ce ar trebui să fie alcătui acest limbaj nou pe care simt imperios nevoia să-l văd. Dar cu siguranță e necesar un contact mai atent cu realitatea și un contact implicat cu realitatea, pentru că în caz contrat textul nu va fi luat în seamă, considerat fiind ca rupt de realitate”. 

Scriitoarea crede că „rădăcina acestui nou limbaj” stă în naivitate, banalitate și universal, dar nu e sigură încă. 

*

Pe 18 octombrie a început Festivalul Internațional de Literatură și Traducere Iași, cu un program încărcat pentru cititori și scriitori. În ediția numărul XI, scriitori precum Markus Zusak, Eric-Emmanuel Schmitt sau Guzel Iahina au călcat pentru prima dată la festivalul din Iași, iar alți scriitori, precum Mircea Cărtărescu, Lavinia Braniște sau Manuel Vilas au revenit în fața cititorilor. 

Până pe 22 octombrie, cititorii au putut participa la discuții cu autorii preferați, spectacole de poezie, concerte, ateliere și dezbateri legate de lectură.

Autor: Alexandra Clapa

Editor: Alex Ciocan

Fotografii: Oana Brîndușe

Interviul a fost posibil cu ajutorul traducătoarei Marina Vraciu.