Mă trezesc puțin mai târziu decât îmi propun. Îmi fac o cafea un pic mai tare decât e sănătos. Deschid telefonul și văd știrile: un reporter îl întreabă pe președinte dacă tocmai a sugerat că Iranul și-a bombardat propria școală și Vaticanul avertizează că Dumnezeu ar putea fi înlocuit de mașini. E prea mult, eContinue reading „Bine, mamă, da’ de ce e lumea ca o piesă de Vișniec?”
Câte scriitoare din ziua de azi au o cameră doar a lor? Cu un birou trainic, poate cel mai scump de la IKEA, cu o fereastră prin care intră soarele dimineața și cu liniște deplină? Habar nu am. Ăsta e răspunsul sincer și nu mi-e rușine să zic că habar n-am. Ce știu cu certitudineContinue reading „A Room of One’s Own, varianta 2026”
Muzica, dopamina și generația care nu mai are răbdare să simtă Suntem o generație care are nevoie să simtă. Da, suntem o generație care tânjește constant după sentimente și are nevoie să simtă ceva. Într-o eră în care nimic nu ne mai mișcă și nimic nu ne mai dă dopamina ce să dureze mai multContinue reading „We Are Doomed and Scrolling”
Când spunem „moștenire”, ne gândim adesea la apartamente, terenuri sau, în cel mai bun caz, la vreo rețetă secretă de cozonac din caietul îngălbenit de vreme al bunicii. Dar mai există o moștenire – invizibilă – care se strecoară în viețile noastre prin televizorul lăsat aprins pe fundal, prin mirosul cărții vechi din biblioteca deContinue reading „Casete piratate, carmin și vineri seara pe Diva: Moștenirea culturală pe care o purtăm fără să știm”
Ca orice fată romantică din fire, petrec mult mai mult timp decât ar fi normal la raionul cu haine și jucării de bebeluși. Can you blame me? Multe din hainele alea sunt prea drăguțe, așa mici și …moi. Mult mai moi decât multe din hainele pe care le văd în magazinele cu haine de adulți.Continue reading „De ce bebelușii poartă bumbac iar noi poliester?”
Prefer să cred că afinitatea pe care o am pentru latura umanistă nu se datorează doar lipsei de apetență pentru științele exacte. E ceea ce am ales să fac cu viața mea, ceva ce ador de când mă știu. Compunerile din clasa a II-a cu sfârșitul ăla dramatic, gen: ,,Și apoi am deschis ochii șiContinue reading „De ce ne retragem, de fapt?”
60 de secunde. Atât durează un TikTok. În același timp, în spatele unui spectacol de teatru stau luni de pregătire. La prima vedere, par două lumi complet diferite. Și totuși, dacă te uiți mai atent, procesele de creație au surprinzător de multe în comun. Fie că vorbim despre scenă sau despre ecranul telefonului, totul porneșteContinue reading „Teatrul explicat ca într-un TikTok de 60 de secunde”
Depresia a ajuns un subiect pe care îl vezi „pe toate gardurile”. Pe mesele politicienilor, pe Reddit, în reels, în discuțiile cu prietenii, în discursurile generațiilor mai mari de pe Facebook, atunci când ne mai dau nouă, generației Z, câte o „trezire la realitate” (zic ei), în timp ce se cred medici și ne dauContinue reading „Ochi în ochi cu depresia”
E iarnă și ai iar senzația aia că lucrurile pot aluneca și că nu ai mereu pe ce să te sprijini. La propriu… Ar fi al doilea an la rând când îmi scrântesc glezna. Dar, trecând la lucruri mai serioase, hai să ne dăm zece minute de reflecție, pentru noi sau pentru cineva drag. PentruContinue reading „Frig afară, frică înăuntru: azi, despre frica de abandon”
Pentru mulți dintre noi, perioada Sărbătorilor e grea, cu multă mâncare greu de digerat, întâlniri cu rudele care trebuie mulțumite, dar și cu conversații plăcute sau mai puțin plăcute. Dacă ești ca mine, îți propun un joc imaginar care m-a ajutat să trec prin aceste săptămâni: a lua ironic și într-un mod literal, acele vorbeContinue reading „Cum ar fi sa luăm totul la propriu în perioada Sărbătorilor?”
Copiii reprezintă pentru mine un subiect recurent în perioada aia a lunii, când hormonii se răzvrătesc împotriva propriei mele existențe. De fiecare dată, mintea mea ajunge să se poticnească într-o gaură de vierme plină de retorici nesfârșite. Astfel, s-a născut acest articol, din gândul că alte fete au parte de aceste nesiguranțe și din nevoiaContinue reading „Ideea de a avea copii mă neliniștește teribil”
Nu mai e o temă nouă faptul că artiștii nu sunt sfinți. Dar doare când unul dintre cei pe care îi asculți scoate pe gură ceva rasist, homofob, misogin, xenofob și lista continuă sau când ies la iveală acțiuni complet inacceptabile. Se simte ca o despărțire: ai trăit cu muzica lui, și acum, brusc, totulContinue reading „Separăm muzica de artist? De când ascultăm muzica cu moralitate”
Omul ca adăpost, ca și suflet-aparent pereche, omul ca și plasă de siguranță, suport etern, omul devotat, obsedat, posesiv și posesor, omul ca obiect al relației, relația sănătoasă, relația-colivie, relația-momeală, relația ca extensie a sinelui și a încrederii de sine, relația fragilă, gata să se rupă, corespondentă unui suflet cu atât mai rupt de realitateContinue reading „u r mine”