Un laborator care nu s-a închis niciodată De la primele experimente pe peliculă realizate într-un context cultural restrictiv până la instalațiile multimedia din prezent, Kinema Ikon rămâne unul dintre cele mai consistente și longevive proiecte de artă experimentală din România. Înființat în 1970 în Arad de esteticianul George Sabău, grupul a funcționat ca un spațiuContinue reading „Kinema Ikon și evoluția artei experimentale în România”
Uneori, când privești un film de Wes Anderson, ai senzația stranie că privești o vitrină. Nu într-un sens superficial, ci în sensul în care fiecare obiect este așezat cu o precizie aproape obsesivă. Simetria, culorile, cadrele perfect perpendiculare – toate par să-și instaureze temelia pe o dominație reală, a unei ordini secrete de dezvăluire aContinue reading „Universul lui Wes Anderson”
Este destul de frecvent și la îndemână ca publicul să presupună că un narator își născocește pur și simplu poveștile. Totuși, în felul în care pictează Rose Wylie există un detaliu aproape paradoxal: nu pictează ceea ce vede, ci ceea ce își amintește că a văzut. Diferența pare mică, dar schimbă totul. Imaginea nu maiContinue reading „Cum pictează Rose Wylie din memorie?”
N-am înțeles niciodată hype-ul cu Brâncuși. Deși încercam să-mi dau seama de unde pornește atitudinea mea arbitrară, mi-am dat seama că nici nu mă prea chinuiam să-l înțeleg. Bine, vorbim aici de vârsta adolescenței, cine își pune probleme de reducerea ființei la calitatea ei primordială la vârsta aia? Recent a fost expoziția „După Brâncuși” laContinue reading „Ce rămâne după Brâncuși?”
Undeva între o conversație despre algoritmi și Netflix și moartea structurii în trei acte, Timothée Chalamet a spus că nu vrea să lucreze în balet sau operă, „sau, știți voi, domenii unde e ceva de genul: <<hey, țineți chestia asta în viață!>>. Deși e ca și cum nimănui nu-i mai pasă de asta”. El aContinue reading „Mai suntem atenți la balet și operă?”
Cum să citești un oraș: ghidul vizual al Bucureștiului Dacă ai umblat prin București mai mult de 10 minute, ai văzut deja cel puțin trei stiluri arhitecturale complet diferite pe aceeași stradă. Un bloc gri comunist lângă o vilă cu arcade sculptate, lângă o clădire de sticlă cu branding corporatist. Pare haos, dar nuContinue reading „Ok, dar de ce arată Bucureștiul așa?”
Bucureștiul nu e „Micul Paris”, ci mai degrabă un experiment modernist ce a rămas blocat între tradiție și avangardă. Dacă tot ieșim la cafea, propun să alegem locurile care au supreviețuit nu doar timpului, ci și degradării estetice. Ca studentă la arhitectură, nu caut doar un flat white bun, dar și o logică spațială careContinue reading „Vile interbelice în care să îți bei cafeaua”
Într-o lume în care mulți tineri aleg teme ușoare sau personale, la doar 17 ani, Laura Donici sparge tiparele generației sale printr-o maturitate artistică rar întâlnită, abordând subiecte grele: războiul, sărăcia, problemele sociale. Lucrările sale nu sunt doar imagini, ci adevărate reflecții asupra realității, invitând privitorul să vadă dincolo de aparențe. Ceea ce o diferențiazăContinue reading „Laura Donici – Tema socială în actualitate”
Locuiesc în Brașov cam de când am învățat să îi verbalizez mamei nevoia mea principală pe această lume, și anume aceea de a fi hrănită. În tot timpul petrecut aici, am observat cu ochiul liber o evoluție în spre bine a orașului, mai ales de când am început liceul – acum sunt într-a doisprezecea. SimtContinue reading „Am fost, am văzut, mi-a plăcut – Street Delivery, Gen la Brașov”
Pentru că uneori nu poți (și nici nu trebuie) să alegi între două arome de înghețată atunci când în cornet (sau în pahar) e loc pentru amândouă…aceeași regulă se aplică și în cazul unor decizii puțin mai importante. Precum planurile de carieră. Dăm astfel startul, pe final de vară, unei serii de interviuri cu oameniContinue reading „Crossroads: interviu cu Maria Ghement, la granița dintre artă și arhitectură”
În viață ne cam lovim de reguli, fie că ne place, fie că nu. Furculița în stânga, cuțitul în dreapta. Nu verbaliza asta, nu e contextul potrivit. Nu atinge lucrarea de artă. Până pe 29 august, expoziția TABLE et TABLEAU schimbă treaba asta și ne aduce pe toți la masă, cu mâinile dezlegate și sufleteleContinue reading „Hai cu redacția la o expoziție de artă”
În zilele în care ai treabă în oraș, Bucureștiul parcă face tot ce-i stă în putință să îți pună bețe în roate (sau picioare, dacă ești în ipostaza pietonului). Ploua cam tare așa că am ales să scurtez drumul, tăiând-o de la Universitate pe strada Ion Câmpineanu, ca să ajung direct pe Calea Victoriei. OContinue reading „Bună dimineața la c̶a̶f̶e̶l̶u̶t̶z̶ă artă!”
Sunt domenii care ne atrag, dar pe care le privim doar stând în prag, cu o curiozitate prudentă. Poate chiar dublată de teama că ușa nu mai este deschisă pentru noi. Sunt oameni care nu stau în prag, ci pur și simplu deasupra lui: cu câte un picior într-o încăpere diferită. Exact asta e fazaContinue reading „Care e faza cu Art and Science”
Expo Maraton e o competiție de proiecte expoziționale individuale aflată la a douăsprezecea ediție. Se desfășoară ca în fiecare an în Galeria Casa Matei, aceasta devenind o locație emblematică pentru eveniment. Longevitatea acestui proiect este binemeritată pentru că aduce în fața publicului cei mai valoroși tineri ai Universității de Artă și Design din Cluj-Napoca. AiciContinue reading „Expo Maraton – sau unul din motivele pentru care să intri în Casa Matei”