Dacă îți plac romanele de ficțiune, se prea poate să te fi nimerit astăzi, mai ales dacă ești și un curios al istoriei. Am primit cartea ,,Secretul ciocârliei” cadou de ziua mea anul trecut de la prietena mea care m-a asigurat că îmi va plăcea maxim. Deși inițial am fost reticentă, am ajuns să o termin destul de repede și să o îndrăgesc pe autoarea Fiona Valpy, care știe să dea o notă autentică poveștilor sale.
Povestea din ,,Secretul ciocârliei” se desfășoară pe două axe temporale: Scoția rurală zdruncinată de război și, la distanță de câteva decenii, același sat transformat, aceeași casă, dar încărcată de secrete și dezvăluiri șocante. Cititorii obișnuiți cu romanele istorice sau contemporane construite pe alternanța dintre trecut și prezent ar putea crede că subiectul nu aduce un element de noutate și că anumite evoluții ale poveștii sunt previzibile.
Cartea relatează povestea dintre mamă și fiică în timpuri diferite și o conexiune aparte. Mama, Flora, a fost membră a organizației WREN în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Ea conducea ambulanțe după ce mica sa comunitate pescărească a fost desemnată pentru a servi drept bază navală strategică. Fiică de pădurar, Flora s-a îndrăgostit de fiul stăpânului moșiei, Alec, ofițer de marină și dragostea vieții ei, care și-a pus viața în pericol luptând pentru țară.
Povestea fiicei se desfășoară la sfârșitul anilor ’70. Lexie Gordon, înzestrată cu o voce deosebită, a părăsit mica comunitate natală pentru a deveni cântăreață de renume la Londra. Însă partenerul a părăsit-o, iar problemele sale medicale privind corzile vocale i-au distrus cariera. Acum se întoarce în satul de pe malul lacului unde a copilărit, având alături propria fetiță. Rămasă fără mamă, se mută în căsuța în care a crescut și pornește să descopere povestea acesteia, dezvăluind secrete ascunse de multă vreme.
Ceea ce mi-a plăcut este dorința autoarei de a surprinde cât mai bine importanța unei comunități unite în timpuri grele pentru toți, dar mai ales atunci când o persoană chiar are nevoie de ajutor, în cazul lui Lexie Gordon, o mamă divorțată cu un copil și probleme financiare. Uneori, este nevoie de un întreg sat pentru a crește un copil și asta ne arată importanța conexiunii dintre oameni. În plus, cartea scoate în evidență importanța muzicii tradiționale în istoria Scoției și cum aceasta apropie oamenii și ne demonstrează ce poate face ficțiunea istorică de calitate: să transforme trecutul în experiență vie pentru cititor. Partea culinară este un aspect plăcut de aflat și citit. Totodată, cartea aduce la cunoștință unele aspecte mai puțin știute despre Al Doilea Război Mondial și Marina Regală. Astfel, nu este doar o simplă povestioară de dragoste și conexiune autentică, ci un adevărat roman al aventurii, secretelor dezvăluite, situații ce te țin cu sufeltul la gură și dorința de a descoperi adevărul.
Personajele cărții te determină să trăiești alături de ele iubirea, frustrările, maturizarea și tristețile care pot să apară pe parcurs. E un sentiment autentic pe care l-am simțit pe tot parcursul poveștii și anume ,,recunoștință”, deoarece cartea te face să trăiești pentru câteva secunde timpuri trecute cu un aer nostalgic într-o zi de marți când vii obosit de la muncă. Recomand această carte celor care vor să dea o șansă și autorilor mai puțin cunoscuți, intrigați de ficțiune, mister și istorie.
