Foto: freepik.com

Unii o numesc „prejudecată”, alții îi spun „impresie”, „etichetă” sau „părere la prima vedere”. Dar cât ne putem încrede în ea? Oamenii își pot forma o idee despre o altă persoană în doar câteva secunde. Întreg mecanismul este inconștient, automat și bineînțeles dirijat de către creier. În clipa în care luăm contact pentru prima dată cu o persoană, în creier se declanşează un întreg proces: „Este prietenoasă?“, „Este de încredere?“, „Ar trebui evitată?“, „Are autoritate?“. Trăsătura asupra căreia se formează cel mai rapid o părere când cunoaștem pe cineva nou este încrederea, iar creierul reușește să facă asta în mai puțin de 100 de milisecunde (0,1 secunde). Aș compara acest lucru cu clipitul, un gest cât se poate de normal și inconștient. În medie, clipim o dată la 4 secunde, adică, din acest punct de vedere, creierul nostru este de 40 de ori mai rapid decât un clipit. Asta îmi demonstrează de ce în momentul în care intru într-o încăpere cu oameni necunoscuți, am tendința de a mă apropia doar de anumite persoane.

Foto: freepik.com

Ce mesaj transmit atunci când nu vorbesc? De regulă, stimulii vizuali îmi aduc cea mai multă informație pentru că pot oferi detalii despre imaginea generală a persoanei din fața mea. Stilul vestimentar poate transmite multe despre personalitatea fiecăruia. De aceea, atunci când observ o persoană care abordează un stil asemănător mie, instinctiv o asimilez ca fiind un posibil prieten, sau o persoană agreabilă. În același acord sunt concepute și petrecerile cu dresscode sau organizațiile/firmele care au un cod vestimentar prestabilit; se urmărește, de fapt, familiaritatea și similaritatea între indivizi care, ulterior, creează un anumit confort psihic. Nu doar aspectul vestimentar contează la o primă impresie. Postura și gesturile spun și ele multe detalii despre persoană. Confortul sau disconfortul se pot observa rapid. De altfel, sunt atentă dacă persoana din fața mea are umerii aplecați sau, din contră, îi menține fermi, drepți. Poziția capului este un alt indiciu care îmi transmite un anumit nivel de siguranță și impunere. Mâinile ținute într-o anumită poziție, ori în buzunar, îmi confirmă rigiditatea sau confortul resimțit de cel din fața mea. Un alt aspect important este expresia facială. O persoană zâmbitoare transmite o anumită emoție, comparativ cu o persoană încruntată sau care plânge. Pentru cei interesați de acest subiect, cartea lui Malcom Gladwell – „De vorbă cu necunoscuții” oferă foarte multe exemple în acest sens, sau cei pasionați de seriale pot urmări „Lie to me”, aici fiind vorba despre un expert în înșelăciune care studiază expresiile faciale și limbajul corpului pentru a dezvălui adevărul din spatele minciunilor.

Foto: Instagram / carturesticityparkconstanta
Foto: Instagram / lietomee

Este deja demonstrat științific faptul că emoțiile resimțite de cei din jurul nostru ajung să ne afecteze și pe noi într-o oarecare măsură. Spre exemplu, o imagine cu un copil bucuros că își revede mama ne umple de gingășie, bucurie, în timp ce o imagine cu un tânăr soldat în timp ce se roagă ne transmite neputință și tristețe. Un studiu desfășurat în Texas arată că oamenii pot aprecia corect 9/10 trăsături de personalitate doar privind o fotografie a unei persoane necunoscute lor. Această precizie a fost obținută atunci când persoanele din fotografii nu au avut expresii mimate, ci naturale.

Deși pare imposibil faptul că în doar câteva secunde pot arăta ce fel de om sunt, creierul nu ține cont de părerea mea. Știi acel moment când ai un sentiment neplăcut legat de o anumită persoană, fără să o cunoști suficient de bine? Sau, din contră, când te apropii foarte repede de cineva și îți dă impresia că vă cunoașteți de-o viață? Micile detalii pe care creierul le extrage automat din context îți pot oferi o anumită stare, indiferent cât de „wow” sau „creepy” ți s-ar părea acest lucru.   

Foto: freepik.com

Iar cireașa de pe tort, de cele mai multe ori, atunci când ne-am conturat o idee despre ceva anume, creierul nostru va căuta motive să își demonstreze că a avut dreptate încă de prima dată. Asta și datorită faptului că ne este greu să acceptăm schimbarea, mai ales când vine vorba de convingerile noastre. De aceea, după ce am cunoscut o persoană nouă, tot ce se va întâmpla din acel moment în relația cu aceasta va fi filtrat prin impresiile inițiale. Astfel, creierul va căuta motive să își arate cât de multă dreptate a avut cu prima impresie („Am bănuit eu că așa se va întâmpla”, „Am avut un feeling încă de la început”).