Cerul n-are margini, se contopește cu zăpada din jur și formează un orizont aproape infinit. Un peisaj alb, de parcă ai fi scăpat culoarea albă pe întreaga pânză; și doar apusul mai aduce câte o reflexie arămie, pătrunzătoare. Pare că ești niciunde, fără pas de om în jur, unde liniștea e atât de răsunătoare, încât îți auzi inima cum bate și suflul rece. Peticele de pământ le poți vedea doar printre munți, atât de izolați și tăcuți, martorii pustietății înghețate.
Foto: Cosmin Crăciun, arhivă personală, Caucaz, Georgia
Simți frigul cum îți străpunge fiecare arteră și aproape nimeni nu-și face curaj să-și pună talpă bocancilor acolo. Ei bine, o mașină galbenă pătrunde în abis, iar urmele roților sale creează începutul poveștii lui Cosmin Crăciun, o întruchipare a curajului și al aventurii. El, alături doar de Dusterul său, au pornit din Buzău către Iakutsk, parcurgând câte șapte, opt sute de kilometri pe zi, pe ruta Bulgaria – Turcia – Georgia – Rusia – Kazahstan – Novosibirsk și într-un final, mult așteptatul Iakutsk, acolo unde temperaturile actuale sunt sub – 40 grade Celsius. Nu e o simplă călătorie, ci o luptă cu frigul, distanțele și chiar cu sine însuși.
Pasiunea sa pentru astfel de aventuri a început acum ceva ani, când a plecat pentru prima data cu vechea mașina în Austria, iar de acolo, timp de zile bune, a făcut un tur al Europei. În prezent nu este căsătorit și nu are copii, ceea ce reprezintă un avantaj, spune el, deoarece poate să lipsească și să călătorească cât își dorește. „Viața este una singură și tot ce contează într-un final sunt doar amintirile; nici măcar persoanele cu care intri în contact nu sunt permanente”, îmi spune el, iar în aceste cuvinte se regăsește motivația sa, dorința de aventură și de a merge în locuri în care nu ajunge prea multă lume. Nu îi plac lucrurile comune și consideră expediția „o nebunie totală, să merg singur pe acest drum destul de periculos și riscant”.
Foto: Cosmin Crăciun, arhivă personală, Solden, Austria 3300 m
Aventurierul ne povestește și despre dificultățile întâlnite pe parcursul anilor în care a mers singur spre destinații deosebite, dar pe care le-a înfrânt într-un final, motivându-se singur: „M-am rătăcit într-o pădure din Turcia timp de 6 ore, fără semnal, dar nu a fost ăsta cel mai greu lucru, ci în Kazahstan. A trebuit să merg sute de kilometri, fără pic de semnal, la -23 de grade, fără alte mașini în jur, fără localnici, pe câmp și singurele imagini care îmi rulau în cap erau dacă mi se strică mașina, pe cine sun, cum iau legătura cu cineva pentru ajutor”, povestește Cosmin. În ceea ce privește curajul său, afirmă că nu întotdeauna realizează ce face și numește aventura spre Iakutsk, „Nebunia lui Cosmin”. Iar atunci când își dă seama de tot pericolul la care se expune, mărturisește că îi vine să se întoarcă acasă, dar spune că „nu o să fac asta, mă motivez singur să merg mai departe, căci am ajuns până aici și trebuie să duc expediția la capăt, căci nu se știe când sau dacă o să mai vin vreodată”.
Curaj pe 4 roți
Alături de el este doar mașina lui, o Dacia Duster galbenă și cu inscripții personalizate, recent achiziționată și este partenerul său de nădejde. Cosmin i-a făcut mici ajustări pentru a rezista amândoi mai bine temperaturilor și eventualelor obstacole. Este o fire spontană, afirmând că: „eu nu conștientizez mereu pericolul la care mă expun, fiind foarte liber, relaxat și niciodată nu m-am stresat să modific mașina prea mult”. Astfel, el a pregătit mașina cu strictul necesar: a pus un set de cauciucuri mai rezistente ca să nu taie anvelopa la eventuale gropi mai mari, a pus un kit de suspensie ca să înalțe mașina cu 4 centimetri și a montat un dispozitiv suplimentar în mașină care suflă aer cald în habitaclu. Ulterior, a izolat termic și fonic portierele și portbagajul, iar ca măsuri în plus, de siguranță are 2 canistre de benzină, o trusă de scule și roata de rezervă. El a ales modelul Duster în 2017, iar cu ea a ieșit pentru prima dată din țară cu autoturismul: „în 2019 mi-am făcut curaj și am plecat în Austria și apoi în Europa, timp de 11 zile”, iar în total a făcut 3 expediții cu primul său model.
Foto: Cosmin Crăciun, arhivă personală, Mauritania, Oceanul Atlantic de Nord
Anul acesta a cumpărat un nou model de Dacia Duster, cel cu care este în aventura spre tărâmul înghețat, Iakutsk, fiind prima lor călătorie împreună de acest fel. A ales-o, deoarece este nouă și spune el, îi oferă mai multă siguranță decât cea veche care avea deja 450.000 de kilometri parcurși. Pe de altă parte, Cosmin are un canal de YouTube pe care postează frecvent părți din aventurile sale în lume și a considerat că e momentul pentru o schimbare, pentru ceva nou „oamenii care mă urmăresc s-au cam săturat 7 ani de aceeași mașină, caută mereu ceva nou, astfel că lucrurile s-au așezat perfect pentru mine și am reușit să achiziționez mașina la momentul potrivit pentru plecarea mea în Iakutsk, locul pe care mi-l doream de foarte mult timp să-l vizitez după ce am văzut aventura prietenului meu aici”.
Deși are mașina din decembrie, doar de o lună, curajul său a fost nemărginit de a porni la un drum atât de lung, chiar dacă nu îi cunoștea încă prea bine toate funcțiile. „Probabil că mașina mea ar spune că mă pun cu ea la drum fără să o cunosc și că am pretenția să mă ducă și aducă, dar eu am încredere în ea și știu că o să mai mergem și în alte locuri”, îmi spune pe un ton amuzant, dar cu o filosofie simplă la bază: urmează-ți instinctul și visul, dar mai ales, crede în ele, chiar de nu ai toate detaliile foarte bine definite, căci totul se va croi natural pe parcurs.
Foto: Cosmin Crăciun, arhivă personală, Kazahstan
Dincolo de propriile limite, frig și pustietate
Ceea ce l-a uimit foarte mult de-a lungul drumului pe care l-a parcurs până acum în călătorie este pustietatea locului: „Nu cred că am mers vreodată atât de mulți kilometri fără nicio urmă de civilizație, fără nimic. Pur și simplu te uiți în gol, în zare și nu vezi absolut nimic și este foarte frig”. În ceea ce privește trecerea timpului, activitățile nu sunt prea diverse, căci în fiecare zi face cam același lucru: „Mă urc în mașină și plec, aici e confortul meu, iar pentru liniștea mea interioară mă relaxez cu muzică. Am un stick cu toate genurile de muzică care îmi plac pentru atunci când nu am semnal, iar când am, editez clipurile pentru urmăritorii mei”. Oamenii din Kazahstan l-au impresionat pe Cosmin, deoarece și-a dat seama că ceea ce vedea la televizor nu era tocmai ca realitatea pe care o vede el acolo. Spune despre ei că „pentru unii nu contează din ce țară vii, ce mașină conduci, scopul pentru care ai venit, contează doar că ești un om în țara lor, iar ei se comportă extraordinar”.
Foto: Cosmin Crăciun, arhivă personală, Kazahstan
Totuși, cumva, chiar în toracele pustietății și al frigului, Cosmin regăsește căldura de care are nevoie chiar în sine. Printre drumuri aproape interminabile și munți de zăpadă, liniștea îi oferă timp de gândire asupra scopurilor sale. O lecție despre curaj, destul de multă răbdare și mai ales, despre depășirea propriilor limite. Cauciucurile Dusterului și tălpile lui Cosmin au scris și încă vor scrie povești despre voință și victorii personale, iar necunoscutul nu l-a speriat să-și urmeze instinctul.
