Adolescenții sunt mereu obosiți și morocănoși fără niciun motiv sau este mai mult de atât?

 Mulți adulți îi percep pe adolescenți ca fiind leneși sau negativi fără să înțeleagă cauzele reale din spatele acestui comportament. În realitate, există diverse motive pentru aceste manifestări, unele dintre ele semnalând probleme grave de sănătate mintală. Potrivit Asociației Americane de Anxietate și Depresie (ADAA), 31,9% dintre adolescenți suferă de tulburări legate de anxietate, iar 1 din 7 adolescenți este afectat de afecțiuni mintale.

 Acum poate vă întrebați: De ce sunt adolescenții așa? De ce le este sănătatea mintală atât de afectată?

 Adolescența este o etapă-cheie în formarea modelelor sociale și emoționale. Este perioada în care creierul uman trece prin multe schimbări, ceea ce îi face pe adolescenți mai vulnerabili. Printre cele mai cunoscute cauze ale problemelor de sănătate mintală se numără dinamica familială, utilizarea rețelelor sociale, presiunea academică și formarea identității.

 „Mediul și relația cu părinții pot influența semnificativ psihicul unui copil. O persoană este considerată depresivă dacă prezintă semne de depresie pe o perioadă de 6 luni. O astfel de problemă poate duce la gânduri suicidare. Problema este că adolescenții, de multe ori, nu acordă atenție propriilor probleme. Sunt mulți adolescenți care suferă de depresie netratată.” – C. R., psiholog la o clinică din Sibiu

 Este important ca părinții să recunoască semnele de suferință ale adolescenților și să le ia în serios. Uneori, ceea ce pare a fi o simplă stare de neliniște tipică vârstei poate ascunde probleme mai profunde. Când aceste comportamente sunt ignorate și lăsate netratate, ele pot interfera cu învățarea, comunicarea, stima de sine și alte aspecte care pot avea repercusiuni pe viață. În cel mai rău caz, problemele netratate de sănătate mintală pot duce la suicid.

 Iată câteva confesiuni ale adolescenților care suferă de probleme de sănătate mintală, când au fost întrebați cum au realizat că sunt afectați și cum le-au fost influențate viețile:

 „Cred că primele semne pe care le-am observat în legătură cu deteriorarea sănătății mele mintale au fost lipsa de motivație și lipsa dorinței de a rămâne trează. În fiecare zi după școală, dormeam câte 4-5 ore. În plus, am început să fiu mai puțin sociabilă și să stau doar în camera mea. Acest lucru mi-a afectat atitudinea față de mersul la cantină pentru prânz. Nu voiam să stau singură, așa că pur și simplu nu mai mergeam deloc. Totul a degenerat într-o perioadă pe care o consider cea mai rea din viața mea. Mă trezeam cu 20 de minute înainte de școală ca să nu trebuiască să mănânc micul dejun, săream peste prânz, iar când ajungeam acasă, dormeam până târziu, uneori sărind și peste cină. Nu mâncam mese complete, ci doar gustări, iar relația mea cu mâncarea varia foarte mult. Nu mă simțeam bine și voiam doar ca zilele să treacă mai repede. În tot acest timp, trebuia să îmi mențin notele ridicate pentru ca nimeni să nu observe. Mă gândeam la școală și la teme ca la o modalitate de a mă distrage până când puteam să dorm din nou.” – O. M., 16 ani

 „Primii mei ani de adolescență i-am petrecut în carantină. Din cauza lipsei unei rutine zilnice și a interacțiunilor sociale, igiena, obiceiurile alimentare și programul de somn s-au deteriorat. Treceau zile fără să fac duș, deoarece motivația de a avea grijă de mine dispăruse. Stăteam treaz toată noaptea, consumând conținut media care îmi oferea o evadare temporară din realitate. Lipsa unei rutine m-a făcut să sar peste mese, ceea ce a dus la o pierdere semnificativă în greutate. În încercarea mea de a găsi un sens al conexiunii, m-am înconjurat de persoane nepotrivite. Aceste persoane nu susțineau comportamente sănătoase, ci dimpotrivă, îmi încurajau obiceiurile negative și îmi întăreau sentimentele de disperare. Acest mediu a contribuit la dezvoltarea unor mecanisme de gestionare(coping) nesănătoase. Pe măsură ce îmi exploram identitatea, am descoperit că opiniile mele intrau adesea în conflict cu ale părinților mei. Neînțelegerile noastre erau frecvente și intense, deoarece nu înțelegeau profunzimea problemelor mele, ceea ce a tensionat și mai mult relația noastră și sănătatea mea mintală. Frustrările mele creșteau, devenind ușor iritabilă, iar interacțiunile simple mă deranjau. Mi-am pierdut interesul pentru școală și pentru pasiunile care îmi aduceau cândva bucurie și un scop în viață.” – T. S., 16 ani

 Când se întâmplă astfel de lucruri, adolescenții folosesc diverse mecanisme de gestionare pentru a face față provocărilor mintale, acestea variind în funcție de accesul la sisteme de sprijin și de reziliența personală.

 „Ne naștem cu 100 de unități de energie. Experiențele și perspectiva asupra lor ne fac să distribuim această energie în diverse domenii. O persoană care este depresivă nu va avea niciodată toate cele 100 de unități de energie. Dezvoltarea mecanismelor de coping pentru a gestiona simptomele depresive implică pași mici: ținerea unui jurnal sau realizarea de liste de activități. Realizarea unei sarcini din listă poate oferi sprijin motivațional. Aceste strategii de coping sunt individualizate și se concentrează pe viitor. Dacă adolescentul merge la terapie, lucrul se axează pe trecut pentru a înțelege cauza problemelor.” – C. R., psiholog la o clinică din Sibiu

 Totuși, unii adolescenți adoptă mecanisme nesănătoase, precum izolarea socială sau, în cel mai rău caz, consumul de substanțe. În astfel de cazuri, trebuie luate măsuri pentru siguranța adolescentului.

 În concluzie, dacă ești părinte, sau nu numai, și observi semne de boală mintală la cineva apropiat, oferă-i sprijinul și ajutorul necesar imediat. Nu lăsa timpul să treacă, altfel poate fi prea târziu.