Phobos și Deimos

Ilustrații de Ștefania Meșteriuc

Proiectul meu și ideea in jurul căreia se axează e despre cum nu putem fugi de noi înșine, iar emoțiile de care ne temem vor exista întotdeauna undeva în noi. Negestionate, ajung să fie incontrolabile. Deseori sunt cotropită de diverse stări emoționale pe care îmi e greu să le procesez. Așa că recurg la artificii psihologice pentru mine însămi, pentru a mă scuti de a simți acele stări pe deplin iar de multe ori, dorința mea de a-mi face bine dă naștere unor anxietați, episoade depresive sau chiar a unei stări de paranoia accentuate. Oricât de mult aș încerca să fug de ele, știu că vor reveni insidioase, într-un fel sau altul. Așa că le antropomorfizez, pentru a le face mai gestionabile. Ajung să fie personaje centrale în benzile desenate sau ilustrațiile mele, și cred că ăsta e modul meu de a le exorciza.

1.Primordialul si metamorfoza, pentru că în acest caz, înainte de Ștefania a existat marele
Balaur, un fel de creatură antică ce renaște ciclic odată cu fiecare dintre noi, prin grăuntele
de negativism ce apare inevitabil și se transformă, fie în rău fie în și mai rău.

2. Apoi a urmat Copleșirea. Neiertătoare și totală, a cauzat ravagii în liniștea sufletească a
micuței protagoniste. Ștefania putea doar să tragă cu ochiul din când în când la ce distrugeri
cauza Balaurul emoțional.

3. Deslușirea labirintului Balaurului a fost anevoioasă și îndelungată. Trei uși, ce apăreau la fel de des precum cei trei Magi magici, erau singurele căi de scăpare, Acceptarea de sine, Calmul și Rațiunea. Totuși, precum Soarele creează umbră, așa era povestea și cu cele trei uși, ele deschizându-se către exterior sau, către Labirint, dacă Balaurul șoptea insidios în urechea Ștefaniei.

4. La un moment dat, în viața Ștefaniei a apărut Iubirea, iar Balaurul părea să se fi retras subtil într-un colț întunecat. Încet, încet, acum doar în timpul nopții, se materializa, o apariție omniscientă, dar aparent impotentă și inofensivă. Încet, încet, flăcările au început să ardă, iar acum ardeau cu toții, nu doar Ștefania.

5. Iubirea a fost răbdătoare, cum a fost și partenera Ștefaniei, dar neîntelesul e greu de acceptat iar Balaurul era acum nu doar omniprezent ci și omnipotent. Astfel, împreună, Ștefania și partenera ei au pornit într-o aventură. Balaurul era și el în spatele lor, evadându-le încercările de a-l găsi și a-l stârpi.

6. Se pare că Balaurul era întortocheat și complex. Ștefania și-a dat seama că Balaurul nu putea fi omorât deoarece Balaurul era Ștefania iar Ștefania era Balaurul. O dualitate fără de care completul nu putea exista. Fiecare fațetă problematică avea câte o rezolvare, dar singura care putea vedea și care putea folosi cheile era Ștefania.

Ștefania Meșteriuc are 24 de ani, locuiește în București și este doctorandă la UNArte, în domeniul restaurării bunurilor de patrimoniu.

Editori ilustrații: Paul Mureșan și Ana Kun

Ilustrațiile au fost realizate în cadrul proiectului „Gen, revistă”, sprijinit de Institutul Francez din România. Revista este un proiect al Forum Apulum, o asociație civică din Alba Iulia, creată cu scopul de a forma noi generații de cetățeni informați și implicați, puși pe schimbat lumea în bine.
Dacă vreți ca acest proiect să continue și tinerii să scrie, să deseneze și să fotografieze subiecte cu și despre ei, ne puteți sprijini printr-una dintre metodele de aici.

Distribuie articolul: