A-ți începe studiile universitare vine la pachet cu mai multe struggles: îți spui că te vei maturiza, vrei să pleci de acasă, să lași în urmă niște lucruri vechi care nu-ți mai sunt de folos. Unele prietenii care se termină și, practic, începi un nou capitol al vieții tale.

Totodată, situația locuințelor când ești într-un oraș universitar e diferită, pentru că unii aleg opțiunile mai ieftine, alții își cumpără, ori își închiriază apartamente. Altă variantă este să rămâi totuși în casă cu părinții, dacă aceștia s-au născut într-un oraș mai măricel din România care să aibă și o facultate care să te intereseze.
Căminul studențesc, de exemplu, este pentru mulți varianta pe care și-o permit, e fun, te trece prin niște stări și-ți crește toleranța la multe lucruri, după cum ne-a povestit și Adriana. Ea e în al treilea an de facultate, va absolvi anul ăsta, dar se gândește serios să se mute într-o chirie până își dă licența. A schimbat deja două cămine de stat, și pentru că a început și un job unde câștigă destul de ok, „are nevoie să se detașeze de toată aglomerația asta, de ce înseamnă lipsa de a nu avea mereu timp pentru ea așa cum și-ar dori, plus liniște.”

Primul an de facultate l-a făcut online, iar să stea la cămin a fost ca o gură de aer cumva. Pentru că viața studențească era mai lejeră, a sta la cămin era mult mai mult despre party-uri și cercuri de oameni de care simți că aparții. Acum, că are mult mai mult de lucrat, căminul a devenit un fel de distragere, pentru că nu mai poate să-și atingă toate obiectivele profesionale, după cum ne-a spus. 

Stă în patul de sus al unei camere de 4 persoane, iar pe cele 3 colege le-a cunoscut treptat. Fac cu rândul la curățenie, cumpără la comun hârtie, soluții de șters, șervețele, fiecare își gătește în legea ei, și se asigură că nu deschid lumina în cameră când doarme cineva. Țin doar lumina pe hol aprinsă. Rău e că „uneori pur și simplu vrei liniște, intimitatea ta, să-ți aduci un prieten, fără să negociezi cu colegele. Te gândești că ai vrea și un aragaz, dar depinzi de microunde sau de plita electrică.”

În sesiunea din primul an a petrecut cât pentru toți anii, iar dacă ar fi să ne lase cu un gând, Adriana ne-a spus că, în final,recomandă viața de cămin, „pentru că te formează un pic altfel. Poate e un confort din punct de vedere financiar, dar te și challenge-uiește să stai cu străini în cameră. O dată că te face mai tolerant, apoi poate încheiați niște prietenii solide. Se mediatizează foarte mult căminele acestea mai nefericite, murdare, cu gândaci, dar ține și de noroc și în funcție de cât poți tu să duci. Cred că până la urmă când ajungi într-un loc, și vrei să fie al tău, ți-l și construiești, fie că alegi să-ți pui un poster pe perete sau niște fluturași, ori să-ți muți mobila aia puțină, câtă e, dintr-un loc în altul. Trebuie să pui mâna ca să-l faci locul tău.”

Dacă ești din orașul în care alegi să-ți faci universitatea, poți să stai cu ai tăi în casă în continuare. Și sună frumos să ai mereu ceva de mâncare în frigider, să nu te gândești că trebuie să plătești curentul sau să faci cumpărături, dar pe de altă parte tânjești după spațiul tău pe care ți l-ai dori și parcă nu-l ai de fapt. Așa ne-a povestit Clara, cel puțin. 

Ea e bucureșteancă, în primul an de facultate. Stă în casa asta de când se știe, la același birou care crede că e mai vechi decât ea, și își adună toate amintirile în aceeași bibliotecă. Unele rafturi din casă au ascuns ciocolata de fratele ei, are un buletin al pisicii, poze cu foști prieteni, scoici și cioburi de pe plajă, ambalaje – practic dovada creșterii ei în acea casă.

Paradoxal, nu ai cum să ai ceva al tău, cumva totul e al familiei, de-asta a și încercat de două ori să se mute la cămin – fără succes – „să simți și tu că ești student. Am și eu 20 de ani. Vreau să nu mai anunț când ies, să mă gândesc că dacă ajung mai târziu îi trezesc pe ei. Adică vreau minimum”, ne-a spus ea. 

Altă opțiune la capitolul locuințe în timpul universității este să-ți iei o chirie. Ăsta e și cazul meu, iar anul acesta stau cu o colegă de facultate, cu care nu mă știam super bine neapărat. Știam doar că ne înțelegem de la facultate și că gândim oarecum similar. 

Ne-am mutat pe repede-înainte, pentru că trebuia să eliberăm fostele spații închiriate, așa că primul apartament văzut a fost cel care a rămas. Nu plătim foarte mult, având în vedere că lucrăm amândouă și ne mai ajută părinții pe partea asta. Singurul noroc pe care trebuie să-l ai este cu proprietarii apartamentului. Uneori pot veni fără să te anunțe sau să facă un fel de inspecții, niciodată nu știi. 

Avem fiecare camera ei, și ni le-am făcut pe stilul nostru, cât am putut. Chiar dacă a mea e destul de mică, mă reprezintă – patul ocupă aproape tot, pentru că prețuiesc somnul la un nivel neînchipuit, lângă pat, în stânga, am o măsuță unde îmi pun post-it-urile pe care îmi notez noaptea lucruri pe care le visez, iar în dreapta am o măsuță și mai mică, asamblată prost, pentru că abia se ține, dar pe care am așezat o vază cu flori. 

Laptopul meu e mereu prezent, iar ce îmi aduce mie alinare e plușul meu, văcuța-porc cu două capete.

Indiferent de cum alegi să trăiești în timpul facultății, eu cred că depinde si de noi de cum ne străduim să facem lucrurile să funcționeze. Și chiar dacă nu suntem mereu cei mai fericiți, sincer cred că toate chinurile vin la pachet cu multe lucruri pe care le putem învăța despre noi – de tipul: Oare chiar nu știu să gătesc? sau Cum se spală hainele colorate? sau N-am fost prea responsabil azi.

Materialul, care face parte dintr-o serie susținută de Xiaomi, își propune să înțeleagă și să surprindă Generația Z din mai multe perspective: ce prietenii au, ce citesc sau cum se raportează tinerii GenZ la sport, totul surprins prin lentila celei mai noi serii REDMI NOTE 13.

Camera Redmi Note 13  Pro de 200MP, de nivel flagship, este pur și simplu wow! Cu alte cuvinte, în fiecare cadru pe care l-am făcut, am cuprins mai mult decât o imagine – am spus o poveste. Munca de teren – atâtea și atâtea poze de făcut! – a fost susținută considerabil de rezistența îmbunătățită la stropire și praf și de încărcarea rapidă, grație încărcătorului Turbocharge 67W (inclus). Telefonul era mereu gata de acțiune! Și pentru că arta fotografică nu se rezumă doar la o fracțiune de secundă, celelalte caracteristici alte telefonului au fost esențiale în munca ulterioară de editare. Astfel, bateria mare, de 5000Ah ne-a permis să fim pregătiți mereu să captăm momentele potrivite. Ecranul generos, cu rezoluție FHD+ AMOLED și viteză mare (120Hz) amplifică experiența imersivă de vizionare. 

Pe scurt, grija noastră a fost creativitatea, să căutăm momentele inedite și să captăm acel vibe unic din orice situație, în timp ce partenerul nostru în acest proiect, smartphone-ul Redmi Note 13 Pro, și-a îndeplinit cu brio toată munca tehnică și a adus tehnologia ultra modernă de partea noastră.