Și cerul, și poala caldă de sub mine

au aceeași însemnătate

Lalelele vor continua să înflorească,

primăvara va mai veni pentru

doi ani cel puțin

după moartea mea

pe pământul ăsta blestemat.

Copiii vor continua să se nască

iar sângele meu, pulverizat și risipit în mare sau

lăsat să se prelingă în țărână asemeni

laptelui unei țâțe preapline

va continua să hrănească paraziți și descompunători deopotrivă,

așa cum face și acum.

Codul meu genetic, randat pe fundal transparent, plutește și se amestecă în

vasta tapițerie a codurilor pe care fraudulosul dumnezeu al mamei natură, așa cum și-ar dori să fie numit Omul („fraudulos” constituind un detaliu intenționat plasat, căci mai presus de toate Omul prețuiește auto conștientizarea)

îl scrie și rescrie, îl reproduce la nesfârșit căci atâta timp cât există substanță,

Codul va fi produs.(fie el, spre finalul vremurilor noastre lipsit de substanță.)

Cuvintele mele vor trece în istorie ca o refornulare a marilor cuvinte de odinioară,

disecate și analizate la rece de către intelectuali de profesie care

până vor ajunge la ele vor fi uitat deja că eu, la fel ca ei, am fost cândva o ființă cu sânge cald.

Înspre ce-mi pulsează sângele nu știu – acesta mie întâiul și cel mai important păcat.

Scrisă cum am fost, mă rătăcesc pe mine însămi înainte să învăț să mă aștern la loc

și mă desfac mai repede decât mă împletesc

Mi-e tot una.

Lalelele vor continua să înflorească

doi ani cel puțin după moartea mea

Copiii vor continua să se nască

iar sângele meu,

așa cum face și acum –

va face și atunci.

Oamenii pe care i-am iubit vor simți încă ceva timp căldura mea

din amintiri

Le voi frânge uneori spinările din interior

fără să vreau.

Durerea

are un fel de-a-și face felul.

Dar apoi mă voi putea odihni

Voi fi fost reformulată, în destul timp, de destule ori încât să nu mă mai numesc după cum mă strigă acum,

încât să nu mă mai numesc deloc.

Iar țeasta și cuvintele mele vor căpăta o altă însemnătate

Scrieri arhaice

Atunci – se va preda în școli – înainte de civilizație – ei numeau această perioadă postmodernitate