Marianne și Connell sunt mereu împreună, chiar dacă nu întotdeauna fizic. Doi protagoniști parcă scoși din realitatea brutală a unei lumi stoarse de emoții (asemănătoare lumii noastre). Relația lor ne face drum prin schimbări, decizii și situații care aduc aminte de trecutul fiecăruia dintre noi, într-o oarecare măsură; iar elementul care unifică universul literar de experiențele noastre – atât ale tinerilor, cât și ale persoanelor care tânjesc după farmecul tinereții – este talentul și curajul autoarei Sally Rooney (care contribuie mai târziu și la scenariul miniseriei) de a pune pe hârtie doar adevăruri.
Romanul lui Sally Rooney, care a fost tradus și în română la Editura Curtea Veche (Oameni normali), face parte dintr-un curent literar contemporan care își dorește să aducă în prim-plan realitatea tinerilor pierduți, îndrăgostiți, care își caută locul fie alături de o altă persoană (coleg, prieten, iubit), fie într-un alt mediu (facultate, loc de muncă, alt apartament sau alt oraș). Totuși, el se diferențiază de restul romanelor de acest tip. Poate pentru că este cel care a pornit acest trend, dar tind să cred că mai ales datorită stilului simplu, dar de impact al scriitoarei. Rooney tratează cu tact problema relațiilor, a diferențelor de statut social într-o relație, a tulburărilor mintale care pot apărea în urma etichetării de către societate drept ciudat ori nepotrivit a tot ceea ce nu corespunde unei normalități confortabile.
Pentru a surprinde tumultul emoțional al tinereții regăsit în cuvintele lui Rooney, a fost nevoie în primul rând de regizorul care să capteze și pe ecran aceeași atmosferă – așa a fost ales Lenny Abrahamson. Apoi, se aleg cei doi protagoniști, de preferat interpretați de doi actori apropiați de vârsta personajelor, necunoscuți publicului larg – astfel, Daisy Edgar – Jones devine (în adevăratul sens al cuvântului) Marianne, iar Paul Mescal îl întruchipează (cu toate vulnerabilitățile și trăirile intense ale personajului de care alt actor s-ar fi temut) pe Connell.
Miniseria este împărțită în doisprezece episoade de jumătate de oră în locul tradiționalelor șase episoade a câte o oră, reflectând lungimea capitolelor lui Rooney, dar, mai ales, ritmul alert și intensitatea primei iubiri. Pentru Marianne, primul sărut aduce cu el și prima trădare – doar una dintre experiențele formatoare la care sunt supuse atât cele două personaje, cât și tânărul spectator de rând. Presiunea de a fi pe placul tuturor, stima de sine scăzută și dorința de a fi văzut rezultă într-o timiditate nevinovată care îi unește, separă și reunește pe Marianne și Connell de-a lungul anilor de liceu, facultate și, în general, viață. Iar o poveste aparent simplă – timpul îi îndepărtează pe oameni – devine relevantă în contextul unei relații care nu vrea să se lase uitată.
Monologul interior și sentimentele trăite de personaje și descrise de Rooney devin, în versiunea televizată, scene cu ezitări și pauze în vorbire, zâmbete ascunse și atingeri trecătoare, tresăriri și ochi în pământ. Toate aceste gesturi reușesc să ridice la suprafață adevărul dintre Marianne și Connell – acela al unei conexiuni care se poate exprima doar prin ceea ce nu este spus.
Scenele de sex sunt aproape necesare aici. Nu pentru a se stabili apropierea dintre protagoniști, ci tocmai pentru a se desființa mitul sexului perfect, al scenei pasionale în care totul decurge conform planului. Marianne și Connell sunt ghidați de vulnerabilitatea pe care le-o oferă tinerețea lor – nu știu cu exactitate ce ar trebui să facă, ce așteptări au unul de la celălalt – iar frumosul constă în realizarea lor că pot afla aceste lucruri împreună, că se pot descoperi reciproc și pe ei înșiși în același timp. Momentul lor intim nu este punctul culminant, ci doar prima lor tentativă de a se „dezbrăca” unul în fața celuilalt.
Pentru Marianne și Connell, atracția romantică și prietenia nu sunt în competiție, ci se întrețin reciproc. Oricât de departe unul de celălalt i-ar arunca timpul, cei doi se regăsesc din întâmplare într-un supermarket, în orașul natal, pe Internet. Iar, cu toate că fiecare are propria călătorie de parcurs, există acel ceva care, indiferent de finalul poveștii spuse, știm că îi va păstra unul lângă altul. Nu e nevoie să vedem dincolo de ultimul cadru, să ne asigurăm că Marianne și Connell vor trăi împreună până la adânci bătrâneți – intenția lui Rooney nu este de a mai scrie încă un roman de dragoste cu finalul tipic fericit, ci de a găsi fericirea și în nesiguranță, în incertitudinea viitorului, lăsând trecutul să existe doar ca amintire.
Romanul Normal People a fost publicat la Editura Faber & Faber și, datorită popularității lui, se găsește în versiunea originală din limba engleză la majoritatea librăriilor din țară. Cartea a fost tradusă și în română și publicată la Editura Curtea Veche, sub titlul de Oameni Normali. Pe aceasta sigur nu aveți cum să o ratați. La Curtea Veche a apărut și debutul literar al lui Sally Rooney – Conversații cu prieteni -, iar anul trecut a fost tradus și cel mai recent titlu al său – Lume frumoasă, unde ești. Dar acesta rămâne pe un articol viitor.
Miniseria Normal People este o producție originală Hulu, dar în România o puteți urmări oricând pe platforma de streaming HBO Max. Iar dacă vă îndrăgostiți, așa ca mine, de sensibilitatea serialului, puteți încerca și Conversations with Friends, pentru că da, după succesul de care a dat dovadă Normal People, evident că s-a dorit și adaptarea debutului literar al autoarei. Găsiți și această miniserie (regizată de același Lenny Abrahamson) tot pe HBO Max.
