Ajuns la ediția cu numărul 22, Let’s Go Digital! reprezintă o rampă de lansare pentru tinerii creativi, interesați să dezvolte o carieră în industria cinematografică. De la momentul lansării programului și până astăzi, peste 430 de liceeni s-au bucurat de experiența Let’s Go Digital! Cei mai mulți dintre aceștia au absolvit ulterior studii în domeniu și au cariere solide în industrie. Printre cei mai cunoscuți se numără cineastul Andrei Huțuleac (Copacul Dorințelor: Amintiri din copilărie, #doogpoopgirl), actorul, regizorul și scenaristul Anghel Damian (Celed, Clanul), actrița Ioana Bugarin, regizoarele Teona Galgoțiu (Vreau să sparg sera – scurtmetraj nominalizat la Premiile Gopo 2023), Luiza Pârvu, Anda Pușcaș și Ana Maria Comănescu (Horia), editorii Letiția Ștefănescu (Sieranevada), Răzvan Ilinca, Ștefan Pârlog, operatorii Tudor Platon și Vladimir Bulza, criticii Irina Trocan și Iulia Voicu.
Am povestit cu unul dintre absolvenții programului, în prezent trainer, Alex Demian, despre pasiunea lui pentru film și felul în care funcționează programul, abreviat nu fără afecțiune „LGD”.
Salutare, Alex! De unde vine pasiunea pentru film?
Pasiunea pentru film… Asta e o întrebare grea pentru mine, pentru că am început cu fotografia. Cred că am început în 2017. Eram în liceu, în clasa a IX-a, și a apărut o postare pe Facebook cu ceva numit Școala 9. Era un curs de fotografie ținut de niște mentori în Baia Mare, la Palatul Copiilor. Silviu Gheție, Vasile Dorolți și Hajdu Tamás, sunt trei fotografi care și-au pus amprenta asupra mea. M-au învățat să privesc lumea diferit. În fotografie, dar și în cinema. Pe urmă am fost la diferite ateliere de foto sau video în Blaj, la atelierul Ancăi Berlogea-Boariu, la LicArt la Super și la Let’s Go digital, din cadrul TIFF 2019. Cumva am sărit din atelier în atelier și am devenit pasionat de imagine și cameră, lumină, încadraturi și compoziție. Îmi plăcea să mă uit la filme și să le analizez mai mult din perspectiva asta.
Simți că în perioada respectivă căutai ceva sau pur și simplu experimentai?
În fotografie știam ce-mi place. Făceam instantanee portret, cu lumea din Baia Mare mostly, în ipostaze care nu par neapărat interesante, dar care sunt interesante din cauză că am stat să caut cadrul potrivit.
Adică street photography?
Street photography cu instantanee, da. Mergeam la evenimente tradiționale din Maramureș cu Școala 9. Făceam doar instantanee. Căutam niște momente hilare sau interesante.
Cinema-ul m-a prins datorită atelierelor, deși nu aveam neapărat o direcție fixă – regie, imagine, sunet, montaj sau producție. Mă gândeam mereu ca fotografia să-mi fie pasiunea și partea de cinema, cumva, un job.
Cum a fost întâlnirea ta cu Let’s Go Digital? Se încadra într-un parcurs normal?
Da, am simțit că era următorul pas, era cel mai important atelier pentru mine atunci. Am auzit de Let’s Go Digital! de la un prieten, care mi-a spus că se intră greu. Am aplicat cu 5 fotografii, o scrisoare de intenție și un fel de CV. Am fost selectat și am fost uimit când am văzut că sunt singurul băiat din cei 15 participanți.
Asta e inedit.
Juniorii de la Let’s Go Digital nu sunt doar din Cluj sau din București unde exista școli de film. Este o oportunitate bună pentru elevii din toată țara. La atelierul din 2019, am făcut niște exerciții foto și video, cu trainerii de atunci – Sorin Botosanean, Dumnezeu să-l odihnească, Dana Bunescu, Neil Coltofeanu, Vlad Petri, Tudor Jurgiu. Fiecare trainer avea rolul lui, puteai să-ți alegi un om și să întrebi cum se face sau ce se face și ce înseamnă meseria asta. Țin minte că Vlad Petri zicea atunci că el lucrează independent. Nu am înțeles la ce se referea pe moment. La câțiva ani, am văzut „Între revoluții” și am înțeles despre ce vorbea.
Descrie-mi un pic procesul de lucru de la Let’s Go Digital. Cum funcționa ca școală de film?
Let’s Go Digital funcționează ca școală de film informală, adică nu e ceva clasic. Încercăm să vorbim cu copiii cât mai deschis. Nu impunem reguli de filmare, nu există corect sau greșit. Încercăm să le dăm libertatea de a-și alege singuri subiectele și temele de explorare. Scopul este să dezvoltăm bazele de exprimare ale unui posibil viitor cineast. Începem arătând exemple din diferite filme (documentar și ficțiune). Plecând de la asta, de obicei se naște un dialog foarte mișto între noi și ei. Apoi merg pe teren și filmează două zile, iar apoi au două zile la montaj. Atelierul, așa cum a fost conceput și dezvoltat, explorează mai mult documentarul observațional. De obicei atelierul începe cu niște exerciții, două sau trei. Cel puțin în anul când am fost eu junior, în 2019, am început cu un exercițiu din trei fotografii. Apoi am început să le analizăm, să vorbim despre ele. Ce atmosferă avem în fotografia asta? De ce am făcut-o? De ce am ales personajul ăsta? Sau de ce am ales subiectul ăsta? De ce o anumită lumină sau cromatică? Și încercăm să le arătăm cum poți să privești un cadru sau o filmare de un minut cu alți ochi. Adică să vezi detaliile din spate.
Deci documentarul e mai accesibil în condițiile astea? E mai ușor de predat decât ficțiunea?
Nu știu exact, pot să zic că fiind documentar totul stă mai mult în mâinile și ochii lor. Ei în timpul unei săptămâni explorează și personajul, dar și ideea de a filma și a lucra în echipă, asta e foarte important. Fiecare trebuie să-și pună probleme și apoi să încerce să le rezolve. Cum încep căutarea unui personaj sau a unui subiect, cum pun camera, cum montează. Și cam asta încercăm, să le dăm o șansă de a vedea cum e să filmezi înainte să faci o facultate. Cred că e foarte important să-ți dai seama cam ce vrei să faci pe viitor, încă de acum, din liceu. Și eu am fost la fel.
Adică o abordare mai destinsă, mai puțin didactică.
Este și teorie, dar încercăm să o explicăm un pic mai light. Dacă le dăm toți termenii, așa, foarte direct, cred că îi suprasolicităm, și nu vrem asta.
Înseamnă că Let’s Go Digital! practic e și un spațiu de joacă cumva, în sensul că ei pot să experimenteze cu mai puțină presiune decât ar face-o într-un context didactic.
Clar, clar! Plus că e și povestea festivalului. Adică au timp de film și evenimente. Observă și partea asta de industrie. E mișto că sunt în mijlocul festivalului și respiră film de peste tot, nu doar din cadrul atelierului.
Ce experiențe sau mentor te-a marcat cel mai mult?
Neil Coltofeanu și Dana Bunescu, care erau profesioniștii tehnici ai atelierului. Neil ne îndruma în montaj și cameră iar Dana la sunet și editarea lui. Amândoi știau să-și facă treaba așa de bine, încât îmi venea să-i trag de mânecă și să-i tot întreb despre lucruri pe care eu nu le cunoșteam. În filmul de la sfârșitul atelierului sunetul mi-era varză iar Dana mi-a arătat cum se poate rezolva. A intrat in plug-in urile programului de editare, și mi-a arătat ce și cum. M-a uimit rapiditatea cu care a atacat problema, iar rezultatul a fost pe măsură. Neil m-a ajutat la un alt exercițiu unde aveam problema următoare: trecea un personaj doar printr-un colț al cadrului și ne deranja foarte mult, iar el a reușit să mascheze chestia asta în 2-3 minute, personajul dispăruse, mi s-a părut wow și am rămas marcat de amândouă întâmplările. Cred că de asta am ales să am grijă de partea tehnică al atelierului Let’s Go Digital! în formatul în care există acum, unde trainerii actuali Alexandru Popescu, Tudor Jurgiu si Melinda Boros, în 2022, m-au luat sub aripa lor.
Ai putea face o listă de recomandări cu filme sau documentare pe care le consideri esențiale pentru un cineast la început de drum?
Citizen Kane (1941), r. Orson Welles
We are the lambeth boys (1959), r. Karel Reisz
The Godfather (1972), r. Francis Ford Coppola
A fost sau n-a fost (2006), r. Corneliu Porumboiu
Parasite (2019), r. Bong Joon-ho
***
Ca invitație de final, pe 23 iunie la ora 10:00 va avea loc o proiecție cu filmele juniorilor de anul acesta, din programul LGD, la Cinema Arta.
