Gabriel Candrescu
Au trecut lunile…
Să pleci în sfârșit de acasă, mai ales la facultate, poate părea adeseori cel mai bun lucru care ți se poate întâmpla (mai ales la cât de romantizat e lucrul ăsta în filmele americane). Să nu-ți mai stea ai tăi toată ziua pe cap, să vezi lumea, să ai parte de noi experiențe și foarteContinue reading
Absență și dor. Copiii care își așteaptă părinții și caută iubirea
M-am simțit abandonată. Un copil cu ochii mici și verzi privește în gol, își freacă degețelele până îi transpiră și îl imploră pe Dumnezeu să fie mai bun cu el, să-i lase părinții acasă, în brațele sale. Dar Dumnezeu nu m-a auzit și m-a ignorat total, iar lacrimile unei puștoaice de câțiva ani nu l-auContinue reading
După 8 ani de volei în România
„Sportul adevărat a existat cât timp antrenorul putea aplică orișicâte corecții fizice, acum aveți numai drepturi”. Cu asta am rămas din ultimul sezon în care am fost legitimată la un club sportiv privat de volei din România. Este doar una dintre „vorebele de duh” ale fostului meu antrenor care mi-a înveninat o bună perioadă aContinue reading