Fotografii
Proiecte foto realizate de tinerii din redacția „Gen, revistă”.
25 de lucruri pe care vreau să le iau cu mine în 2025
2. abilitatea de a-mi exprima furia 3. băile cu apă fierbinte când sunt obosită 4. decorul camerei la care am muncit și voi munci, probabil, și în 2025 5. ramele cu poze de când eram mică 6. camera pe film și perspectiva mea fotografică – mă calmează 7. zilele de vară în care mă distramContinue reading
La taclale de Crăciun – Cu și despre tradiții internaționale
Nu mai știu exact anul, dar și acum țin minte cum în drum spre bunica mea, în Ajunul Crăciunul, m-am speriat așa de tare de cineva în costum de capră, încât aproape am căzut complet într-un boschet înzăpezit. Capra în cauză: vărul meu, care mai că se rostogolea pe jos de râs. Efectul: ferească săContinue reading
Text de Alexandra Borșan
O seară chill de Crăciun
Pășind pe drumul lung de pietriș din grădina bunicilor mei, am simțit nevoia să mă opresc și să admir câteva minute decorațiunile meșteșugărite de bunicul, care străluceau pe toată străduța. Felinarul aprins și jocul focului din șemineu, pe care îl vedeam deja de afară, m-au făcut să mă simt ca într-o pictură de Terry Redlin.Continue reading
Text de Alexia Rus
Dialoguri festive cu sinele
Eu pe canapeaua de acasă. Luminițele de Crăciun sunt la locul lor, unde au stat toată vara, ca lumină ambientală. Câteva lumânări festive aprinse. Recent, am învățat cultura asta a lumânărilor de Crăciun. Și îmi place mult. Sinele meu, față în față cu mine. E mai mic decât mine. Mă privește în ochi, ca unContinue reading
Text de Georgiana Negoiaș
Țara pe care nu știam că o am
Pentru un copil crescut la bloc, în mijlocul orașului, timp de 20 de ani, muntele înseamnă libertate – aceeași libertate pe care o simt mulți copii atunci când merg în vacanțe la bunici, la țară. Nu știu dacă a fost bucurie sau necaz faptul că nu puteam spune că merg vara la țară, toamna laContinue reading
Sweet Amnesia: oază de liniște pe timp de protest
Foto: Copertă album „Sweet Amnesia” Ziua concertului a însemnat și a doua zi de proteste în capitală. Se strâng tot mai mulți oameni, dar crește și paranoia generală. Nu mai știi ce să crezi, ce să-i mai spui cui, ce să răspunzi la întrebarea „Cu cine ai votat?”. În drum spre Expirat, șoferul de UberContinue reading
Text de Ana Arhip
Fără artă, lumea ar fi doar o schiță neterminată
Niște pensule murdare și ciufulite zac pe masă. Își așteaptă rândul să fie folosite, una câte una. Ele tac, dar ce rămâne în urma lor, spune o poveste întreagă. Sunt personaje principale în camera asta mică, ușor sobră, însă cu un aer cald și primitor. Pereții sunt plini de lucrări – de pânze înghesuite ceContinue reading
Tu cine ești când te vezi singur?
Gânduri și gânduri. O fugă de singurătate e pretutindeni în jurul meu. De fiecare dată când primesc în diferite contexte întrebarea „Cine te va însoți?” și răspunsul meu e „Nimeni. Merg singură.”, apare o mirare pe fața multora din familia mea. Mirare urmată, bineînțeles, de clasicele întrebări: „Singură?? Dar n-ai găsit pe nimeni să vinăContinue reading
Exist să observ
Pe malul Crișului Repede, în localitatea Negreni, coada de mașini înaintează încet. Până la faimosul Târg de Antichități mai sunt de parcurs câțiva kilometri, timp în care pot medita asupra planului de bătaie pe care îl voi aplica atunci când ajung în buricul târgului – la propriu. În fiecare an, în al doilea sfârșit deContinue reading
În București în căutare de povești
Majoritatea oamenilor când pleacă dintr-un oraș mic pur și simplu se mută pentru că locul nu le mai oferă nimic. Mulți spun, exagerând, poate, că îl urăsc sau că se plictisesc prea tare, că au nevoie de o schimbare. Iubeam orașul meu micuț, unde am crescut și m-am dezvoltat, locșorul unde aveam familia care măContinue reading
Mici dovezi de anti-departare
Ideea de apropiere poate avea diferite semnificații pentru fiecare dintre noi, dar eu mai înțeleg și vulnerabilitate, iubire, sau pur și simplu onestitate. Într-un context ca ăsta, la un festival care-și propune anti-departarea, ajung în Timișoara la Street Delivery, Gen cu un soi de emoție resimțită în stomac. Cum își propun oamenii ăștia să măContinue reading
Visul unei zile de vară
Ziua primului solo trip. Am așteptat de mult timp să călătoresc singură și chiar mă bucur că am găsit curajul acum, la 20 de ani. Deși mulți mi-au zis „nu ești sănătoasă” sau „mai gândește-te o dată”, am reușit să o fac. Am mers cu jumătate de oră înainte în gară ca să mă asigurContinue reading
Când acasă e incert: între Dumnezeu și Metallica
De fiecare dată când merg acasă e din ce în ce mai ciudat. Aerul mai greu, eu mai plictisită. Conversațiile devin agresive, cu neînțelegeri și priviri tăioase. Răbdarea se scurtează, iar eu îmi iau poziția de observator. Văd tipare, tabieturi pe care nu le înțeleg, rigidități înfiripate în câteva luni de la ultima vizită. GropiContinue reading
Viața are mai multe viteze
Eu în mijlocul camerei mele. Știu că trebuie să plec în weekend în Vamă. Merg cu mai mulți prieteni din organizația studenților, deci o să fie frumos. O să stăm cu cortul, deci o să fie mai frig. Nu am mai fost niciodată nici în Vamă, nici cu cortul. Nu știu cum ar trebui săContinue reading
„Bucură-te cât mai ești acasă, o să tot vrei să mai fii ca acum”
Au trecut doi ani de când am plecat de acasă și de când grijile au crescut mai mari decât mine. Am plecat la facultate și am avut șansa să-mi fac viața după ritmul meu. Nu-mi pare rău, însă momentele de odihnă autentică nu le pot avea decât în Galațiul de care uneori mă simt foarteContinue reading
Cum ne putem regăsi pe noi în agitația de sărbători
De cele mai multe ori sărbătorile pot fi un prilej de oboseală și agitație, chiar dacă ideea generală e de a fi fericiți. Iubesc momentele care mă duc aproape de casă, chiar dacă acasă a devenit pentru mine o combinație de mai multe locuri, orașul actual în care trăiesc, casa părinților mei, orașul unde amContinue reading
Clopote de Paști
Paștele, pentru mine, este izvor de liniște și energie. E o colecție de amintiri frumoase și una dintre sărbătorile drăguțe, în care mă regăsesc cu familia, iar afară e cald și bine. E Nicu Alifantis cântând „Clopote de Paști” în fiecare an. De când eram mică, Paștele însemna un motiv de bucurie. Se făcea mereuContinue reading