Fotografii
Proiecte foto realizate de tinerii din redacția „Gen, revistă”.
Orașul care nu doarme, gândește prea mult
Mă uit pe geam la apusul ce trage de timp să mai rămână pe cer încă puțin. Dar se întunecă devreme și blocul de vis-a-vis se face negru. Apoi, din când în când, se aprinde câte un bec și se luminează câte o fereastră. Mă gândesc cum în spatele fiecărui geam trăiește cineva: un om,Continue reading
Cu cine m-am întâlnit în noaptea de Halloween
Notă informativă: Acest articol este o ficțiune, la fel ca personajele întâlnite în noaptea imaginară de Halloween. 1. Cu dracu, într-o noapte ca oricare alta. 2. Cu un pirat pe uscat. 3. Cu Spiderman, la vizionare de apartamente cu pânză panoramică. 4. Cu vărul înfometat al Spidermanului. 5. Cu un iepure, DJ-ul pădurii. 6. CuContinue reading
Smokked M(y)stakes
Proiectul fotografic “Smokked M(y)stakes” este o explorare a modului în care visăm, nu cu precizie, ci cu emoție. Aceste vise sunt definite de imagini neclare, ca niște cadre de film, momente fragmentate, personaje misterioase, și evidențiază modul în care subconștientul nostru transformă adevărul în ficțiune.
Gânduri de casă nouă
Știi momentul ăla când ajungi într-un oraș nou, cu o tonă de bagaje și cu speranța că o să-ți fie bine? E momentul când trebuie să lași în urmă tot ce ai trăit până atunci, toate obiceiurile bune sau mai puțin bune și toți oamenii cu care ai împărțit tot soiul de momente, fără săContinue reading
Vreau să simt în dans ceea ce văd la ei și nu înțeleg încă.
Acum ceva timp am participat la un dance battle la Cluj și încă mă gândesc la ce am văzut și simțit: mișcările libere ale dansatorilor, tensiunea pe care o creau între ei și emoțiile pe care ni le transmiteau nouă, celor din public. Dansez ori de câte ori apuc, prin casă, la petreceri, la concerte,Continue reading
De ce mă întorc mereu în același club.
“Clipe care vin, ritmuri care bat, cuvinte care la următorul vers nu sunt niciodată la fel ca la prima notă muzicală.” Acesta este un gând care mi-a trecut prin minte atunci când m-am întrebat de ce merg des să dansez și să ascult muzică în clubul meu preferat — eu și prietenii mei. Așa căContinue reading
i, Robot
„i, Robot” se inspiră din filmul cu același nume și explorează teme legate de ce înseamnă să fii uman într-o lume care se schimbă continuu. Fotografiile sunt o meditație asupra timpului și memoriei, o căutare constantă a unui viitor care rămâne necunoscut și imprevizibil.
Timp, încotro mergi?
Cum au trecut anii de școală? Nu știu — mult prea rapid, dar uneori mai greu; frumos, dar și presărați uneori cu gânduri gri; acompaniați de joacă, dans și cântec, dar și încercați de ploi, frustrări și plânset. Dorul se ascunde în timpul anului și iese la început de septembrie dintr-un album de poze vechi,Continue reading
Unde ne-am pierdut, de simțim nevoia să ne tot regăsim?
Se vorbește mult despre regăsire, despre echilibrul care e cheia unei vieți fericite, despre reconectare cu natura, cu sinele, cu „energiile” din jurul nostru. Ei bine, eu m-am întrebat de curând: „Unde m-am pierdut, de simt nevoia să mă regăsesc?”. Atunci mi-am găsit un răspuns singură. Poate nu ne-am pierdut niciodată cu adevărat. Poate doarContinue reading
CULMI NEVĂZUTE
Uneori ne întâlnim cu acei oameni care trăiesc după vorba „fă rai din ce ai”. Dintre ei face parte și Alex, care s-a născut cu o dizabilitate, însă a reușit să o transforme în superputere. Dacă supereroii adesea zboară ca vântul și ca gândul, lăsând în urma lor doar capa fluturând, Alex atinge culmile celorContinue reading
Pot sau nu pot să fiu fotograf? Asta e întrebarea.
În gând cu o cameră veche de când aveam 16 ani, de începători ar spune unii, am mers la un curs alături de fotografi de vârsta mea, care și-au pus pe masă camerele lor. Nu spun că am fost intimidată extraordinar de tare, și nu spun nici că mă simțeam ca o mare impostoare, darContinue reading
Trei artiști, un sat și multă liniște. Ce rămâne după o rezidență la Șona AIR
Ce se întâmplă când trei artiști din Polonia, Spania și România renunță temporar la agitația orașuli și stau câteva săptămâni într-un sat din munții Făgăraș? Se conturează o formă rară de lucru pentru artiști: neforțată, organică și profund conectată la timp, spațiu și liniște. Am fost la Șona, în ultimele zile ale ediției de primăvarăContinue reading
Text de Denisa Cotor
Amintirea unei copilării autentice
De fiecare dată când vine 1 iunie mă simt mândră că am crescut liberă, jucându-mă în spatele blocului, chiar și gonită fiind de vecini. Am avut norocul să cresc într-un oraș micuț și într-un cartier plin de copii și de mame care îi supravegheau stând la semințe cu vecinele și strigând „MAȘINAAAA!” când micuții erauContinue reading
„Grill. Glitch. Glory.”
Cluj-Napoca. Cosmic House. Expoziția „Grill. Glitch. Glory” sau cum n-am știut ce mă așteaptă. Expoziția asta a fost pentru mine ceva diferit. Ceva ce nu vezi, de obicei, „la liber” și la care nu prea ai cum să te uiți degeaba, fără să te miște ceva. Expoziția e compusă din 5 secțiuni, care transmit câteContinue reading
Ia o pauză. Trage-ți sufletul.
[fabrica de porunci și acuzații din creierul meu] 1, 2… 1, 2… Hai, respiră. Trebuie să poți. Vezi că trebuie să-ți faci cumpărăturile. Biletul de tren nu l-ai luat. Deja nu mai sunt locuri. Grăbește-te! Între timp, vezi că nu te-ai pregătit de Paște. Orice minut e prețios. Fă-ți la minut programul, că dacă nu,Continue reading
În culisele sensibilității cu Andra Andriucă
Andra Andriucă, așa cum o știu eu, e o fire veselă, dar și emotivă. E suma tuturor trăirilor ei și a tuturor oamenilor care o inspiră. Andra e fix genul de persoană care pe scenă e ca un copil în mediul său. Zâmbește, dansează și vorbește cu un accent moldovenesc drăguț, care îmi aduce aminteContinue reading
Fragmente de umanitate
Suntem îngrijorați, mereu, de viitor. Ne facem, în fiecare seară, cu atâta încredere în „mâine”, un program care să ne ajungă toată ziua. Program pe care, dacă nu-l respectăm, întârziem cu ce ne-am propus. Și asta ne mâhnește. Ne supără atât de tare, încât tragem din greu. Atât de „din greu”, încât nu mai avem,Continue reading
Text de Georgiana Negoiaș
Anul în care am decis să-mi transform dorințele în realitate, pe bune.
De câțiva ani, primele zile ale lunii ianuarie par să urmeze aceeași rețetă clasică: e perioada de înșiruire a dorințelor infinite, a creării de planuri mai mult sau mai puțin realiste, care mă fac la finalul anului să regret că nu le-am bifat pe toate de pe listă. Anul acesta am decis să-mi setez câtevaContinue reading
Text de Alice Constantinescu