Author Archives: Sebastian Ștefan

Martie 2026 a fost mult așteptat de majoritatea dintre noi. După ninsorile repetate, frigul și întunericul extins, primăvara s-a lăsat așteptată. Însă, odată cu venirea ei, ne-am dezmorțit trupurile. Iar Ana Coman a avut grijă să ne dezmorțească și sufletele cu noul ei album, „Reacții adverse”. Albumul a fost anunțat încă de anul trecut, fiindcăContinue reading „„Reacții adverse” sau cum ne-a dat Ana Coman emotional damage primăvara asta”

Codul Hays a apărut într-un climat social tensionat, în care morala publică devenise o preocupare majoră în Statele Unite. Totul a început cu un val de panică morală alimentat de o serie de scandaluri celebre care au șocat opinia publică, precum cazul Roscoe „Fatty” Arbuckle. Din acele momente a început să se degaje ideea căContinue reading „Codul Hays: Când cenzura era cel mai bun scenarist de la Hollywood”

Îmi tot răsună în minte întrebarea colegului meu de redacție, Sebastian, pe care îl citez: „Is it even theater at this point?”, făcând referire la teatrul online. M-am tot învârtit în jurul subiectului de când a venit propunerea de a scrie despre asta, din cauza reticenței față de digitalizarea teatrului în acest sens, de careContinue reading „„Is it even theater at this ponit?””

Într-o Americă obsedată de francize reciclate, universuri cinematografice care nu mai mor și popcorn la găleată industrială, un film despre spaima unui om într-un submarin ruginit, care navighează în întunericul înfricoșător al unui ocean de sânge, a reușit să facă ceva aproape imposibil: să aibă succes. Vorbesc despre Iron Lung, adaptarea cinematografică a jocului indieContinue reading „Iron Lung: Un film făcut de un YouTuber a dat clasă la box office”

Cred că singura frază despre umanitate universal valabilă și indiscutabil adevărată este că oamenii nu se pot pune 100% de acord în legătură cu nimic. Nu ești de acord? (Păi vezi?) Este atunci o binecuvântare faptul că trăim singuri în propria minte, în deplină ordine și liniște ca într-un listening room scump și antifonat. CâtContinue reading „Cum să fluieri ritmat în biserica construită chiar de tine”

Du du durururuuu rum (știu că ai citit cântând asta, odată ce ai auzit că e vorba de Fetițele Powerpuff). Sigur ai avut și tu în liceu un grup de fete pe care l-ai numit, într-un mod mai ironic sau mai cu drag, „Fetițele Powerpuff”. Dar te-ai gândit vreodată că în spatele acestui titlu potContinue reading „Tu care Fetiță Powerpuff ești? Blossom. sau Înflorirea. O producție NON Centru.”

Uneori simt nevoia să fac o pauză de la filme. Conflicte, dileme, decizii complicate, toate astea pot să aștepte câteodată. Și totuși, tot mă uit la filme. Doar că acum mă uit altfel: cu ochii pe estetică. Cromatica hipnotizantă, lumina care emoționează, umbrele care par că au propria lor viață. Estetica unui film devine unContinue reading „Filme pe care să le urmaresti (și) pentru estetica vizuală”

Există un obelisc alb de 25 de metri în Piața Revoluției din București și îl știți. Dacă nu îl știți ca Memorialul Renașterii, îl știți ca „cartoful în țeapă”. Sau ca „măslina-n scobitoare”, „circumcizia ratată”, „țeapa de 56 de miliarde”, „un creier pe băț”. Bucureștenii au fost, în privința asta, extraordinar de creativi. Lista poreclelorContinue reading „Dezbaterea cartofului în țeapă”

Primul sezon al serialului Fallout a avut un buget de aproximativ 153 de milioane de dolari. Pe scurt: Tulai, my God, măi! (Notă editorială: statistic, niciun cititor nu a văzut Animania.) Dar astăzi nu vom vorbi despre serial, care nu de mult și-a încheiat un al doilea sezon cam la fel de costisitor. Astăzi vorbimContinue reading „Fallout a prezis deja sfârșitul lumii”

„Main character energy” înseamnă să trăiești ca și cum camera te urmărește constant, invizibilă, dar perfect sincronizată cu emoțiile tale. Ca și cum fiecare replică ar merita subtitrare, fiecare moment de tăcere ar trebui interpretată fiindcă e un simbol acolo, iar ploaia ar începe exact în momentul în care ai nevoie de un cadru dramaticContinue reading „Main Character Energy: viața ta are coloana sonoră?”

Zara tocmai ce a anunțat un parteneriat cu John Galliano pe 2 ani de zile prin care marele designer ar reface arhivele Zara. Suspicios, nu? După retragerea din Maison Margiela din 2024, lumea fashion-ului nu mai aștepta o întoarcere a lui Galliano, mai ales nu una la un brand de fast fashion.  John Galliano esteContinue reading „Chiar ne bucurăm de colaborarea între Zara și John Galliano?”

Uneori, când privești un film de Wes Anderson, ai senzația stranie că privești o vitrină. Nu într-un sens superficial, ci în sensul în care fiecare obiect este așezat cu o precizie aproape obsesivă. Simetria, culorile, cadrele perfect perpendiculare – toate par să-și instaureze temelia pe o dominație reală, a unei ordini secrete de dezvăluire aContinue reading „Universul lui Wes Anderson”

Este al 41-lea an (surprinzător, știu, foarte old) în care are loc clasamentul personajelor Sanrio și ce faci luna asta altceva decât să urmărești fanart-ul? Tocmai ce s-a lansat site-ul și deja îmi explodează Instagramul de cănuțe cu Pompompurin (deși a câștigat anul trecut), opinii despre posibilii câștigători și întrebarea „care va fi categoria nouăContinue reading „Clasamentul personajelor Sanrio apare în curând!! E timpul să le salvăm pe cele underrated”

E joi seara, ai chef să ieşi în oraş dar portofelul spune că mai bine stai acasă? Am eu nişte propuneri ca să nu-l asculți. Cel mai probabil în oraşul tău există asociații sau instituții de cultură care oferă spectacole gratis. În următoarele minute de lectură vreau să-ți arăt câteva locuri de genul ăsta înContinue reading „Ieși din casă fără să-ți golești portofelul. Spectacole cool și gratuite în oraș”

Vizionarea filmului Cowboy Bebop în cinematograf pare aproape ironică. Este un film despre distanța emoțională, proiectat pe un ecran imens, înconjurat de zeci de oameni, coloana sonoră umplând camera, planete întregi întinzându-se pe ecran, și totuși, esența sa este liniștea. Nu absența sunetului, ci liniștea inconfortabilă dintre oameni. Pe de o parte, așa cum măContinue reading „Cowboy Bebop, alteritate sau distanță.”

Prefer să cred că afinitatea pe care o am pentru latura umanistă nu se datorează doar lipsei de apetență pentru științele exacte. E ceea ce am ales să fac cu viața mea, ceva ce ador de când mă știu. Compunerile din clasa a II-a cu sfârșitul ăla dramatic, gen: ,,Și apoi am deschis ochii șiContinue reading „De ce ne retragem, de fapt?”

60 de secunde. Atât durează un TikTok. În același timp, în spatele unui spectacol de teatru stau luni de pregătire. La prima vedere, par două lumi complet diferite. Și totuși, dacă te uiți mai atent, procesele de creație au surprinzător de multe în comun. Fie că vorbim despre scenă sau despre ecranul telefonului, totul porneșteContinue reading „Teatrul explicat ca într-un TikTok de 60 de secunde”

„We belong together” e ce voiam să aud de la Harry Styles când eram în clasa a cincea și, în loc să-mi ascult profesoara de biologie vorbind despre celule, visam că The Story of My Life mă va duce în Anglia și că Harry va fi prințul cool pe cal (sau pe bicicletă, dacă eContinue reading „Părăsim Harry’s House, plecăm în club”