Cel mai romantic lucru din ultima perioadă a fost când mi-am înlocuit florile de adio, primite de la job, cu florile de la fostul iubit. Un buchet roz, cu un singur trandafir oranj, pe care l-am luat la schimb din buchetul colegei, care a plecat și ea, dar la biroul din Bruxelles. Pe mine m-auContinue reading „Sunt liberă”
E ceva crud în felul în care filmul te face să empatizezi. Îi vezi pe tinerii români dansând pe străzi, salutând, îmbrățișând oameni din alte țări, crezând sincer în ideea de fraternitate. Și, în același timp, știi ce urmează: decembrie, frigul, gloanțele, strigătele din Piața Universității. Și uite cum o generație a fost învățată săContinue reading „Sclipici de stat”
Zilele trecute am început o nouă carte și am reușit să o termin destul de repede, fiind destul de scurtă și cursivă. Ușor neînțeleasă și confuză în primele rânduri, cartea ,,Pivnițele Vaticanului” de André Gide este o satiră centrată în jurul unei imense fraude, care își convinge victimele că Papa a fost reținut în pușcărieContinue reading „În pivnițele ipocriziei”
Pentru un număr mare de tineri, cinematografia a început la The Dark Knight (2008), Scott Pilgrim vs. the World (2010) sau Inglorious Basterds (2009). Adică pe finalul anilor 2000. E firesc. Bunicii tăi au început cu Neamul Șoimăreștilor (1965), părinții tăi cu filme cu Bruce Lee pe casete VHS dublate caraghios de Irina Margareta Nistor,Continue reading „A fost odată…Robert Redford”
Cum au trecut anii de școală? Nu știu — mult prea rapid, dar uneori mai greu; frumos, dar și presărați uneori cu gânduri gri; acompaniați de joacă, dans și cântec, dar și încercați de ploi, frustrări și plânset. Dorul se ascunde în timpul anului și iese la început de septembrie dintr-un album de poze vechi,Continue reading „Timp, încotro mergi?”
Mi-am pierdut patru ani fiind anorexică cu subtip bulimic (ăla scârbos). Pus în perspectivă, asta e aproape un sfert din totalul experienței mele de viață. Ce mă mănâncă? Interesul sporit acordat în ultimii ani în Pop Culture idealului fizic malnutrit, reminiscent standardelor absurde la care celebritățile (și deci femeile în general) erau ținute la începutulContinue reading „Faza cu anorexia: între control, rușine și cultură pop”
Recent am dat peste o carte care m-a pus pe gânduri la început, judecând după titlul direct și simplu: ,,Un motan pe nume Bob”, dar 2-3 zile mai târziu am văzut-o din nou într-un anticariat și am decis că e un semn să o cumpăr. Spre surprinderea mea, am devenit mult mai atașată de povesteContinue reading „,,Găsește-ți o slujbă adevărată!””
Sursă foto: Arhivă personală – Eli Bădică. Eli Bădică are experiență de jurnalist cultural, organizator de evenimente și de redactor colaborator la multiple publicații precum Suplimentul de lectură, Bookaholic sau Arte și Meserii. Activează în prezent ca editoare pentru imprintul n’autor din cadrul Editurii Nemira, pe care îl și coordonează. Are studii de licență înContinue reading „Interviu cu Eli Bădică, coordonatoarea n’autor: „Mă îndrăgostesc de fiecare carte pe care o public.””
De câți influenceri e nevoie să faci un film bun? Filmul Mentorii nu ne răspunde la întrebarea asta. În schimb ne spune că dacă iei cele mai expirate personalități din spațiul românesc și îi pui să zică dume forțate într-un context narativ, o să iasă cel mai jalnic și inconfortabil lucru. Avem o poveste careContinue reading „Mentorii, reclamele și influencerii”
Dacă îți plac romanele de ficțiune, se prea poate să te fi nimerit astăzi, mai ales dacă ești și un curios al istoriei. Am primit cartea ,,Secretul ciocârliei” cadou de ziua mea anul trecut de la prietena mea care m-a asigurat că îmi va plăcea maxim. Deși inițial am fost reticentă, am ajuns să oContinue reading „Secretul ciocârliei”
Programul ediției a 12-a reunește 11 documentare internaționale și românești care explorează mecanismele prin care propaganda modelează percepții și realități sociale: de la nazism și socialism până la capitalism, religie și media actuală. Printre titlurile selecționate: Revue (r. Serghei Loznitsa) The Kingmaker (r. Lauren Greenfield) Riefenstahl (r. Andres Veiel) Mr Nobody Against Putin (r. PavelContinue reading „fARAD #12 – PROPAGANDĂ pe ecran!”
Foto: Instagram/ @archive_readz Nu pot recomanda această carte, întrucât conținutul este deosebit de dur și de violent , fiind foarte ușor să afecteze emoțional orice persoană. Repet, nu recomand această carte nimănui. După patru luni în care am tras de mine să o termin, ieri am ajuns la finalul său și încă rumeg conținutul cărții.Continue reading „Despre trauma din „A Little Life””
Foto: Instagram/ @iguana_luana, credit: @irinaspr Luana a apăsat un buton pe tocurile de aproape douăzeci de centimetri. Flăcări roșii au început să pâlpâie pe platformele ei. Și-a desfăcut clema de păr și a aruncat-o înspre spectatoarele care țipau. S-a urcat pe bara de metal și, dintr-un șpagat deasupra capului, s-a ridicat în mâini până aproapeContinue reading „Festivaluri, stripclub și predat: cum supraviețuiești ca dansatoare la bară în România”
Foto: Screenshot | Superman | Official Trailer Priviți pe cer, e o pasăre! E un avion! Nu! Este… Un personaj de benzi desenate inventat într-un moment foarte tensionat din istoria Americii, care a servit rolul de model civic pentru populație și coping mechanism pentru oamenii neajutorați și marginalizați , dar care a devenit irelevant dupăContinue reading „SUPERMAN-UL GENERAȚIEI Z”
Trăim vremuri în care dezvoltarea personală e la modă, ceea ce este minunat. Ne dorim să evoluăm, să ne înțelegem mai bine și să ne depășim limitele. Totuși, în acest val de entuziasm, multe dintre citatele motivaționale consacrate au două fațete: sunt ambalate tare frumos, dar uneori par totuși lipsite de substanță. Le găsești pesteContinue reading „Optimismul de consum, ediția citate”
Se vorbește mult despre regăsire, despre echilibrul care e cheia unei vieți fericite, despre reconectare cu natura, cu sinele, cu „energiile” din jurul nostru. Ei bine, eu m-am întrebat de curând: „Unde m-am pierdut, de simt nevoia să mă regăsesc?”. Atunci mi-am găsit un răspuns singură. Poate nu ne-am pierdut niciodată cu adevărat. Poate doarContinue reading „Unde ne-am pierdut, de simțim nevoia să ne tot regăsim?”
Ne întindem peste stepa violetă a uitării ne reîntâlnim mereu schimbați mereu aceeași aceleași verigi în lanțul trofic al societății Bucureștene de mijloc ești mereu cu cu o treaptă deasupra mea mereu cu un pas înainte Trișez spunându-ți c-am uitat cum te numești asta-mi permite, în jocul nostru de table să fur o mișcare îmiContinue reading „Casually”
Germania, familie, declin. Un film care își propune să radiografieze disfuncționalitatea clasei superioare europene și ajunge să fie, paradoxal, o caricatură scăldată într-o solemnitate falsă. Jumătate dramă domestică executată pe pilot automat, jumătate alocuțiune pseudo-morală, noul film al lui Tom Tykwer constituie o hilară sinteză a clișeelor contemporane. Avem, așadar, o familie albă, bogată, foarteContinue reading „Albi, liberi și plini de bani”