Primăvara vine mereu cu o groază de evenimente și tot atâtea scuze ca să nu începi încă să înveți pentru sesiune – calm, ai timp (ba nu). 1 martie – Mărțișor, pe 8 – Ziua Femeii și între ele Zilele Babelor (sper că a fost cum v-ați dorit afară de baba voastră). Nu vă pasăContinue reading „Stări și spectacole”
Acest articol conține spoilere dintr-o carte veche de acum 2000 de ani. O să încep cu cel mai mare: Iisus moare, dar revine în capitolul următor. Se simte ciudat să citești o astfel de formulare când vine vorba de Înviere? Probabil persoanele din anul 1970 au avut o senzație asemănătoare atunci când au auzit albumulContinue reading „Sacrilegiu cu chitară electrică: Jesus Christ Superstar”
(iar Jonathan Franzen a scris o carte despre asta) Știi reclama la Jet2Holiday, cu piesa aia cu Darling hold my haaand, și cu familiile de 4 membri care merg în vacanță, la un preț redus cu 50 de lire? Aia de a fost toată vara sound pe TikTok (pentru vacanțe eșuate sau experiențe traumatizante, ploaiaContinue reading „POV: ești blocat la masa de Sărbători cu neamurile”
De Paști sau de Crăciun, mulți dintre noi ne întoarcem în locuri pe care credem că le cunoaștem bine. Dar există un tip specific de orbire față de spațiile astea (nu sentimentală, ci arhitecturală) și care spune ceva mai dur despre felul în care am fost crescuți să ne raportăm la ce e al nostru.Continue reading „Nu știm să citim casele din care venim”
Un mesaj aruncat, nu trimis Există un moment, undeva la intersecția dintre știință și aproape poezie, în care omenirea a decis să facă ceva profund neobișnuit: să își spună povestea fără să știe dacă va fi vreodată ascultată. Nu ca arhivă completă sau declarație coerentă, ci ca o selecție de sunete, imagini și fragmente deContinue reading „Cum a încercat omenirea să se explice în 90 de minute”
Când spunem „moștenire”, ne gândim adesea la apartamente, terenuri sau, în cel mai bun caz, la vreo rețetă secretă de cozonac din caietul îngălbenit de vreme al bunicii. Dar mai există o moștenire – invizibilă – care se strecoară în viețile noastre prin televizorul lăsat aprins pe fundal, prin mirosul cărții vechi din biblioteca deContinue reading „Casete piratate, carmin și vineri seara pe Diva: Moștenirea culturală pe care o purtăm fără să știm”
Ca orice fată romantică din fire, petrec mult mai mult timp decât ar fi normal la raionul cu haine și jucării de bebeluși. Can you blame me? Multe din hainele alea sunt prea drăguțe, așa mici și …moi. Mult mai moi decât multe din hainele pe care le văd în magazinele cu haine de adulți.Continue reading „De ce bebelușii poartă bumbac iar noi poliester?”
Bună dimineața la cafeluță, suflete dragi! Azi ne luăm viața foarte în serios și vorbim despre acele postări cu flori saturate până la durere, cafeluța suspect de lucioasă, contraste puternice și texte de genul: Bună dimineața! O zi frumoasă! ❤️ Cu atât mai mult, se apropie perioada Sărbătorilor Pascale, deci pregătește-te să fii bombardat cuContinue reading „Bună dimineața la cafeluță!”
Când spui cinematografia românească, gândul zboară imediat la cadre lungi, dialoguri minimaliste și drame sociale grele, o estetică ce a definit realismul dur post 2000. Această „școală a privirii” a impus un standard de onestitate brutală, dar, în timp, a creat și o anumită inerție formală. La 25 de ani de la Marfa și banii,Continue reading „Ritmul noului delir cinematografic românesc”
Mahmur, dezbrăcat, întins pe podea, în întuneric. Îți vorbesc creierul reptilian și sistemul limbic. Vor ca tu să continui pur și simplu să nu exiști, să rămâi în „întunericul primordial,” unde n-ai să auzi de fosta ta. Așa începe Disco Elysium. Îți deschizi ochii și doare. Te ridici cu stângăcie și începi să analizezi halulContinue reading „Un joc despre cum rămâi întreg într-o lume fragmentată”
Stai să ghicesc, ai văzut că ajunge Chris Isaak la București pe 23 iunie, în turneul lui european și, te bate gândul să mergi la concert… dar, dacă e să fim sinceri, știi doar „Wicked Game” și refrenul ăla care îți sună ca un ecou de chitară într-un deșert la apus, acompaniat de o voceContinue reading „Am venit pentru “Wicked Game”, am plecat cu Chris Isaak”
E aproape imposibil să vezi câteva episoade din Sex and the City și să nu ajungi la discuția inevitabilă din orice grup de prietene: „Tu ești clar Miranda”, „Ba nu, eu sunt Carrie”. Serialul a devenit mai mult decât un show despre viața din Manhattan; a devenit un test informal de personalitate culturală, un felContinue reading „Choose your fighter: cele 4 arhetipuri din Sex and The City”
Există ceva reconfortant în modul în care Hollywood-ul alege să ne salveze de la pieire? În Project Hail Mary, regizat de Phil Lord și Chris Miller, apocalipsa nu e disperare, ci mai degrabă o problemă de matematică, rezolvată cu un marker și multă carismă. Filmul ne propune un soi de optimism incurabil, în care universul,Continue reading „Suntem singuri sau doar prea plini de noi?”
Martie 2026 a fost mult așteptat de majoritatea dintre noi. După ninsorile repetate, frigul și întunericul extins, primăvara s-a lăsat așteptată. Însă, odată cu venirea ei, ne-am dezmorțit trupurile. Iar Ana Coman a avut grijă să ne dezmorțească și sufletele cu noul ei album, „Reacții adverse”. Albumul a fost anunțat încă de anul trecut, fiindcăContinue reading „„Reacții adverse” sau cum ne-a dat Ana Coman emotional damage primăvara asta”
Codul Hays a apărut într-un climat social tensionat, în care morala publică devenise o preocupare majoră în Statele Unite. Totul a început cu un val de panică morală alimentat de o serie de scandaluri celebre care au șocat opinia publică, precum cazul Roscoe „Fatty” Arbuckle. Din acele momente a început să se degaje ideea căContinue reading „Codul Hays: Când cenzura era cel mai bun scenarist de la Hollywood”
Îmi tot răsună în minte întrebarea colegului meu de redacție, Sebastian, pe care îl citez: „Is it even theater at this point?”, făcând referire la teatrul online. M-am tot învârtit în jurul subiectului de când a venit propunerea de a scrie despre asta, din cauza reticenței față de digitalizarea teatrului în acest sens, de careContinue reading „„Is it even theater at this ponit?””
Într-o Americă obsedată de francize reciclate, universuri cinematografice care nu mai mor și popcorn la găleată industrială, un film despre spaima unui om într-un submarin ruginit, care navighează în întunericul înfricoșător al unui ocean de sânge, a reușit să facă ceva aproape imposibil: să aibă succes. Vorbesc despre Iron Lung, adaptarea cinematografică a jocului indieContinue reading „Iron Lung: Un film făcut de un YouTuber a dat clasă la box office”
Cred că singura frază despre umanitate universal valabilă și indiscutabil adevărată este că oamenii nu se pot pune 100% de acord în legătură cu nimic. Nu ești de acord? (Păi vezi?) Este atunci o binecuvântare faptul că trăim singuri în propria minte, în deplină ordine și liniște ca într-un listening room scump și antifonat. CâtContinue reading „Cum să fluieri ritmat în biserica construită chiar de tine”