Nu mai știu exact anul, dar și acum țin minte cum în drum spre bunica mea, în Ajunul Crăciunul, m-am speriat așa de tare de cineva în costum de capră, încât aproape am căzut complet într-un boschet înzăpezit. Capra în cauză: vărul meu, care mai că se rostogolea pe jos de râs. Efectul: ferească să văd acum o capră, că direct trec pe partea cealaltă a străzii. 

De la capre la urși, de la serbări de Crăciun la a băga degețelul în paharul cu vin fiert, de la târgurile de Crăciun până la bradul împodobit cu luminițe cântătoare, cam așa erau pentru mine sărbătorile în copilărie. Luminițele care învăluiau orașul pe străzile principale, sarmalele făcute de bunica și cadourile se regăsesc și acum. Poate diferența este că în prezent pot bea cât vin fiert vreau, că nu mai e cazul de serbări și că am pierdut acele luminițe pentru brad. De capre și de urși tot îmi e frică, dar îmi place să îi aud din confortul propriei camere.

În ansamblu, aș putea spune că ceea ce am prezentat mai sus poate fi o imagine mai generală a unui Crăciun pe care mulți din generația mea, și nu numai, l-au trăit într-o anumită măsură. Cu mici particularități, precum faptul că tata a fost Moș Crăciun într-un an pentru grupa mea la grădiniță, sau tradiții aparte din anumite zone, Crăciunul mereu mi s-a părut că se sărbătorește destul de similar de către toți oamenii în România. 

Foto: arhivă personală

Colindele, mâncarea tradițională, beculețele de la geamuri, tăiatul porcului și vișinata aia bună de casă sunt cam nelipsite în perioada festivă. Toate aceste lucruri îmi spun că sunt acasă, pentru că așa am sărbătorit Crăciunul din totdeauna. Și pentru că eu mereu l-am sărbătorit într-un fel, în ultimii ani am devenit curioasă să aflu ce se întâmplă de Crăciun și în alte țări.

Anul trecut am avut oportunitatea minunată de a cunoaște o mulțime de tineri străini, care cu timpul mi-au devenit prieteni dragi la care mai pot apela, din când în când, pentru o mică favoare. Venind sărbătorile, m-am gândit că este momentul ideal pentru a afla și pentru a împărtăși ce fac unii dintre ei în aceste săptămâni.

O masă în familie, ca-n Slovenia 

Mon și familia sa locuiesc în Ljubljana. Din conversația pe care am avut-o, mi-am dat seama că pentru ei Crăciunul este unul simplu, care pune accent pe timpul petrecut în familie. Mon mi-a explicat cum înainte de Ajunul Crăciunului se împodobește casa, în sufragerie fiind aranjat bradul și scena nașterii Domnului. În centru orașului, ei merg pentru a vedea luminițele și pentru a bea un ceai sau un vin fiert. 

„Uneori, de Ajun, decidem să mergem la Biserică pentru slujba de la miezul nopții. Țin minte cum în copilărie încercam să nu adorm pentru a-l vedea pe Moș Crăciun, așteptându-l cu biscuiți și lapte pe balcon. Da da, balcon, pentru că nu credeam că va veni prin șemineu”, spune Mon.

În seara de Ajun, ei au parte de o cină realizată în mare parte dintr-un platou rece, urmând să bea un vin fiert făcut în casă. „Dansăm, fratele meu cântă la chitară, iar de dimineață terminăm ce nu s-a mâncat în seara de dinainte. Când vine vorba de cadouri, noi le dăm pe 25 decembrie, dar suntem modești, așa că de obicei nu sunt cadouri extravagante”, zice în continuare. 

Foto: arhivă personală

Iar dacă noi avem capre și urși, Mon mi-a zis că în Slovenia au loc parade de Krampus. Oamenii care se îmbracă în astfel de costume au adesea măști înfiorătoare care pot speria copii, așa cum s-a întâmplat și în cazul său, în urmă cu mulți ani. 

O altă zi, aceleași sentimente

În timp ce unii dintre noi deja știm că Republica Moldova sărbătorește Crăciunul pe 7 ianuarie, ea nu este singura. Vorbind cu Amuka, am aflat că Georgia merge și ea pe stilul vechi, Biserica lor urmărind calendarul Iulian. 

„În primele săptămâni din ianuarie, casele ne sunt mereu pline. Pe 7 sărbătorim Crăciunul, iar pe 14 avem Anul Nou Vechi. Când vine vorba despre rețete specifice, ne place să folosim tot felul de nuci. Churchkhela, spre exemplu, este suc de struguri amestecat cu făină. Compoziția este ca un jeleu în care punem nuci, urmând să le agățăm. Tot procesul începe din octombrie, deci durează destul de mult”, precizează acesta. 

Un lucru super interesant este că pe lângă bradul clasic de Crăciun, Georgia are unul specific țării. Amuka mi-a zis că acesta se numește chichilaki, el fiind realizat adesea din lemn de nuc ras, pentru a arăta ca un mic copac la final. 

Foto: Flickr

„Specific regiunii Guria mai avem și Guruli Ghvezeli, care e un fel de plăcintă cu brânză și ouă fierte”, spune Amuka. Mai mult, ceea ce m-a intrigat la fel de mult ca chichilaki este că Moș Crăciun în Georgia este cunoscut și ca Tovlis Papa/Babua, ceea ce se traduce în bunicul de zăpadă.

Crăciun la Nord de graniță

Nu de mult, Crăciunul se sărbătorea și în Ucraina pe 7 ianuarie. Anya mi-a spus că lucrurile s-au schimbat în 2022, începând din acel an să îl țină pe 25 decembrie, precizând că schimbarea a avut și un rol simbolic de rezistență și de separare. 

„Este o sărbătoare importantă, așa că familia mea urmează și ea anumite obiceiuri. Tradițional, familiile au o cină specială de 12 feluri de mâncare fără carne, simbolizându-i pe cei 12 apostoli. Printre ele se numără kutia, făcută din grâu îndulcit, borsch și varenyky”, zice Anya. O regulă de bază este că trebuie să începi cu trei guri de kutia, înainte să treci la alte feluri de mâncare. În timp ce tradiția în sine este interesantă, Anya a menționat că nu se mai întâmplă așa de des.

La fel ca în România, copiii din orașul natal al Anyei merg la colindat. Sub numele de koladka, copiii merg din casă-n casă pentru a cânta cântece precum Shchedryk (Carol of the Bells), care a fost compus de Mykola Leontovych. În final, ei primesc bani sau dulciuri. 

„O altă tradiție este Vertep, o scenetă care arată evenimentele legate de Crăciun prin cântece și umor. Pentru noi, sezonul festiv se termină pe 19 ianuarie, cu Epifania, când oamenii sfințesc apa”, adaugă Anya.

Notă de final de la Caterina, din Italia:

„Nu sunt eu prea fană a Crăciunului, deci ai întrebat persoana greșită, dar panettone cu Nutella și lapte este o combinație genială!”