Pe 18 octombrie a început Festivalul Internațional de Literatură și Traducere Iași, cu un program încărcat pentru cititori și scriitori deopotrivă. În ediția numărul XI, scriitori precum Markus Zusak, Eric-Emmanuel Schmitt sau Guzel Iahina au călcat pentru prima dată la festivalul din Iași, iar alți scriitori, precum Mircea Cărtărescu, Lavinia Braniște sau Manuel Vilas au revenit în fața cititorilor. 

În total, peste 130 de evenimente au avut loc la Iași zilele acestea, cu scriitori din 25 de țări. Anul acesta, un proiect Pilot FILIT va avea loc pentru prima dată la Chișinău. 

Ziua a III-a, vineri

La începutul celei de-a treia zi de festival, un grup de elevi a participat la atelierul interactiv pentru adolescenți „Cool Jobs în lumea literară“. Cei prezenți au vorbit cu Carmen Parii, designer grafic, și Cătălina Staicu, rights manager.

S-a discutat despre faptul că până să ajungă o carte pe rafturile unei librării este un drum lung. Participanții au aflat ce fac oamenii dintr-o editură, cei implicați în publicarea unei cărți, cum se construiește o copertă și cum să distingă colecțiile de cărți. 

Mai apoi, am ales să mergem la Casa Muzeelor, care adună mai multe muzee într-o singură clădire, dintre care Muzeul Literaturii, care și susține FILIT, Muzeul Poezie(i), Muzeul Copilăriei în Comunism, Muzeul Teatrului Evreiesc din România și Muzeul Pogromului de la Iași. 
Am ales să vizităm Muzeul Poezie(i), care vrea să prezinte ideea de poezie, vizând mai ales postmodernismul, cu spiritul lui ludic. Expoziția a fost realizată de artistul Ion Barbu.

De la stânga la dreapta: încălțămintea lui Homer, Florin Iaru și Nora Iuga

Expoziția cuprinde cinci instalații artistice, despre poeți contemporani dar și clasici. „Pașii poeților” este o lucrare prezentă în toate sălile Muzeului Poeziei, fiind compusă din perechi de pantofi originali ai unor poeți contemporani, câțiva dintre ei fiind prezenți și la FILIT, încălțămintea fictivă a poeților clasici precum Mihai Eminescu sau Alexandru Macedonski, dar și a unor personaje literare precum Lapona Enigel.

Vizitatorii muzeului mai pot vedea instalația „Scrisori către bunul Dumnezeu”, care cuprinde zece mașini de scris dedicate câte unui poet român, „Sticle pentru minte, inimă și literatură”, o lucrare ce adună poemele scrise și semnate de mână de poeți români închise în sticle de toate culorile, „Haute couture / Haute culture” sau „Pietre pentru templul meu”.

*

Spre seară, scriitorul australian Markus Zusak a spus pe scena Teatrului Național că simte că în acel moment este punctul culminant al carierei lui. Zusak, în vârstă de de 48 de ani, a povestit că deși a început să scrie de la 16 ani și cartea lui cea mai cunoscută, „Hoțul de cărți”, a ajuns la peste 20 de milioane de cititori, stând pe scena teatrului din Iași, alături de public, se simte extrem de emoționat. 

El a discutat cu poetul Robert Șerban despre cum continuă cariera unui scriitor după un bestseller. Zusak a povestit că i-a luat 13 ani până să scrie următoarea carte după „Hoțul de cărți”, „Podul de lut”, dar este în regulă să te chinui după un asemenea succes fiindcă există multă presiune. Le-a mai explicat cititorilor săi că scrisul este unul dintre cele mai dificile lucruri de făcut pentru el, dar și lucrul care îl face cel mai fericit dintre toate.

Ziua a II-a, joi

În cea de-a doua zi a festivalului, am ajuns la una dintre cele 12 întâlniri „Scriitori printre liceeni” de joi. Lavinia Braniște și Mihai Iovănel au vorbit cu tinerii de la Colegiul Național „Mihai Eminescu“ despre o  serie de subiecte, de la ce mai citesc, la scris, critică sau misoginismul din lumea literară. 

Lavinia Braniște i-a sfătuit pe cei care vor să scrie să găsească și alți oameni interesați de scris, să împărtășească textele și să ceară feedback. Mihai Iovănel le-a spus liceenilor că pentru început este important să citească foarte mult și să exerseze orice formă de scris pentru a evolua.

Mai tâziu, am ajuns la un spectacol de poezie senzorială, cu Laur-Mihai Amanolesei, Lucian Brad, Ioan Coroamă, Claudiu Ioan Maftei, Andreea Petcu și Elena Simion. Îți redăm mai jos o scurtă înregistrare pentru a-ți face o idee legată de ce experimentau participanții.  

Participanții au fost legați la ochi timp de o oră și au ascultat poezii, acompaniate de muzică mixată de Ioan Coroamă și sunetele provocate de tropăit, bătăi în geam, mototolirea hârtiilor și chiar și de un mixer pentru spuma de lapte. 

Pe lângă asta, au fost atinși pe umeri și le-au fost stimulate și simțurile olfactive cu bețișoare parfumate.

*

Eric-Emmanuel Schmitt a umplut Teatrul Național în a doua seară de FILIT, unde a vorbit cu jurnalista Ioana Baldea Constantinescu. Au vorbit despre visele lui din copilărie, despre Ierusalim, care a fost și subiectul ultimei sale cărți și despre literatură.

Scriitorul și dramaturgul francez, cunoscut mai ales pentru „Oscar și Tanti Roz” sau „Adolf H. Două vieți”, a povestit cum, în copilărie, l-a emoționat atât de mult o piesă de teatru la care toată sala lăcrima, încât i-a spus mamei sale că vrea să devină omul care face o sală să plângă. 

Totuși, nu i-a reușit cu publicul ieșean, fiindcă scriitorul e cunoscut și pentru umorul lui. Una dintre cele mai apreciate întâmplări povestite pe scena teatrului a fost cea despre cum a ajuns să primească un mesaj pe WhatsApp de la Papa Francisc sau mai scurt „WhatsPapp”. Totul s-a întâmplat în urma ultimului său roman, „Provocarea Ierusalim”, pe care l-a scris după o misiune literare la Ierusalim, invitat fiind chiar de Papă. 

Autorul și gazda serii au discutat și despre violențele dintre grupul Hamas și Israel, Schmitt concluzionând că „radicalizarea, fanatismul, intoleranța sunt maladii ale gândirii, iar cel care se radicalizează este cel care refuză îndoielile”.

Apoi, a vorbit despre cum percepe el literatura: „Niciodată nu am avut impresia ca sunt un creator, ci că sunt un scrib. Nu am sentimentul creatorului, am impresia că poveștile vin și apare momentul în care le aștern pe hârtie”, iar scriitorul este, în percepția lui, ca pana purtată de vânt.

Cititorii așteptând autografe de la Eric-Emmanuel Schmitt

Ziua I, miercuri

Serile FILIT au debutat în această seară la Teatru Național „Vasile Alecsandri” cu scriitoarea rusă Guzel Iahina. Însă până atunci, e nevoie să vorbim și despre câteva dintre evenimentele care au avut loc pe parcursul primei zile de FILIT. 

În această dimineață, ne-am întâlnit cu scriitoarea Guzel Iahina, ale cărei romane au fost traduse în peste 40 de limbi. Am vorbit despre viitoarele ei proiecte și cum s-a schimbat viața ei după 24 februarie 2022.

Scriitorul Marius Chivu, cunoscut pentru jurnalele sale de călătorie, dintre care „Trei săptămâni în Himalaya”, „Trei săptămâni în Atlas”, s-a întâlnit cu cititorii din Iași în Cărturești Palas. 

A descris grupurile de cititori ca „un grup de sectă” din prisma susținerii pe care o simte din partea lor. 

Într-o lume în care ne orientăm mereu cu GPS-ul, Marius Chivu apelează la ghizi locali din Peru sau Maroc și la hărți.

În cei 11 ani de când a început să călătorească, a povestit că a pățit să doarmă sub cerul liber, să rămână nemâncat o zi întreagă, dar astea sunt experiențe care merită povestite, mai ales că „scriitorii sunt masochiști”, e deschis la întâmplări negative pentru cititorii săi. 

A povestit și despre procesul scrierii acestor jurnale, care conțin fiecare aproximativ 200 de fotografii. Chiar dacă se simte obosit după o călătorie lungă, la finalul zilei scrie de mână, în agendă, pentru că „nu te poți baza pe memorie”. Iar, deși jurnalele sale au un laitmotiv cu cele trei săptămâni de călătorie, documentarea și scrisul îi iau de patru ori mai mult. 

Prima zi de FILIT s-a încheiat cu scriitoarea Guzel Iahina în dialog cu jurnalistul Marius Constantinescu. 

Discuția a început cu cât de derizorie este pacea, făcând legătura cu 24 februarie 2022, când a început războiul din Ucraina și 7 octombrie, când au început violențele dintre Israel și Hamas.

Ea a spus de pe scena Teatrului Național că se bucura că poate veni la astfel de evenimente pentru a vorbi despre Rusia și a alunga stereotipurile, fiindcă o dată cu 24 februarie 2022, Moscova s-a îndepărtat tot mai mult de Europa. 

Trauma a fost un alt punct important în discuția cu scriitoarea din Rusia. 

Ea a explicat că trauma a fost transmisă de bunici generației ei, din anii 1970, și a sperat că noile generații nu vor lua contact cu aceasta. Totuși, evenimentele recente i-a făcut pe copiii ei să aibă contact cu bariera sovietică și nu i-a putut proteja. Soluția de a trece peste această traumă, din punctul ei de vedere, este de a vorbi.

Autor: Alexandra Clapa

Editor: Alex Ciocan

Fotografii: Oana Brîndușe