Trăim într-o lume obișnuită cu rutina și monotonia. De multe ori zilele noastre arată la fel sau cel puțin își urmează tiparul.
Dar dacă ți-aș spune că, pentru câteva momente, ai putea lăsa monotonia de-o parte și te-ai putea transpune într-o realitate alternativă? Poate într-o lume în care tu însemni culori, sunete și mișcări, poate în alta, în care controlezi stoluri de păsări sau chiar acolo unde empatia ta poate sfărâma structuri virtuale.
Îți spun toate acestea pentru că weekendul trecut a avut loc RADAR, cel mai mare festival de new media art, aflat la a 4-a ediție, la care am avut plăcerea să iau parte. Acesta a reunit mai bine de 30 de instalații interactive ale artiștilor români, vizând trei secțiuni: instalații Community, ale artiștilor familiarizați cu festivalul, instalații New, pentru prima dată aduse în cadrul festivalului și instalații Kids, pentru cei mici.
Tema acestei ediții a explorat tehnologia ca mijloc de creare și augmentare, în relație cu muzica, teatrul, dansul și alte tipuri de spectacol. Așa cum se prezintă, RADAR este o radiografie anuală a industriei locale de artă new media și o platformă care promovează noi medii digitale în România, precum și artiști contemporani din industria new media.
Ce a adus interesat acest festival?
Nu doar că a fost organizat în inima Capitalei, la Magazinul București, care a avut prilejul să reintre în scena culturală românească cu o nouă înfățișare, după mult timp, dar a adus tehnologia mai aproape de publicul de toate vârstele – un prilej bun să vedem că arta se poate găsi în ceea ce înseamnă noi tehnologii și că, mai presus de toate, putem fi co-creatori.
Mai jos, am de gând să te port prin 3 instalații și 2 performance-uri care pe mine m-au fascinat și au atins o coardă sensibilă.
1 . Actrițe. Adică, scuze că te ating. | Teatrul Postnațional Interfonic
Pe mine m-a pus pe gânduri. M-a făcut, ca femeie, să conștientizez încă o dată din ce societate facem parte. Această instalație e menită să exprime conștientizarea abuzului fizic și emoțional în cadrul artiștilor. Prin prezentarea augmentată a diferitelor personaje androgine, chipuri și voci anonime, am aflat povești cu gust amar ce-i au în centrul lor pe cei care ar trebui să ne fie un exemplu, nu o amenințare: profesori, mentori, îndrumători…abuzatori.
2. Inner Synthesis | Augmented Space Agency
Deși la o primă vedere pare o alcătuire de simple imagini, o dată ce sunt scanate cu tableta prind viață sub forma unei ființe virtuale artificiale, vizând identitatea umană și încercările de a o găsi. Această instalație dezbate „dilema identității” în spațiile sociale online emergente: site-uri de rețele sociale, forumuri online și chat, jocuri video multiplayer, realitate virtuală și metavers.
3. VIRTUALPSYCH[o]CAVE | NeoTectoniX Architects
Poate chiar preferata mea, această instalație e pe de-o parte individuală, pe de alta colectivă. Pornind de la alegerile persoanele de a modela piese virtuale, tăind cu o sabie laser diferite elemente VR ajungi să creezi o piesă nouă, ce-și va găsi locul într-un nou metavers, alături de rezultatele altor utilizatori. Totul este posibil prin purtarea ochelarilor VR și a tehnologiei care scanează lobul central al creierului, permițând celorlalți să observe în timp real cât de empatic ești și ce emisferă cerebrală a creierului îți e dominantă. Asta în timp ce tu ești prins într-un univers virtual, făcând diferite alegeri. How cool is that?
Spre seară m-am retras la Scena AV, locul în care s-au desfășurat performance-urile și momentele live. De aici am ales să vă povestesc despre două dintre ele.
1 . Digital Heaven | Cristinei Bodnărescu & Oanei Băluță
Un performace în care îți iei umbra de mână pentru un altfel de dans, o meditație profundă asupra propriului sine. Cât de departe poți merge alături de umbra ta? Asta vei afla dacă vezi acest live audio/video al Cristinei Bodnărescu și Oanei Băluță. Spectacolul aduce în prim-plan legătura dintre corpul uman și reprezentarea sa în mediul digital, uneori ștergând granița dintre real și simulacru. În timpul performance-ului, umbra fluidă a artistei o urmează pe aceasta, imitând-o, până în punctul în care prinde viață, se detașează și își continuă dansul.
2. PericolTV set | Stanciu Cristian De cealaltă parte, atenția mi-a fost atrasă de setul ăsta plin de umor, un fel de haz de necaz, care are intenția să recicleze multe din momentele cringe ale emisiunilor românești vechi și să le transforme într-un set audio-vizual cu atitudine și poveste. Rezultatul e unul care a adus zâmbetul pe buzele spectatorilor fie pentru că așteptau acest moment, fie pentru că nu se așteptau la ce va urma.
În drumul meu la ieșire din Magazinul București am încercat filtrele XR ce întruchipează creaturi mitologice și m-am bucurat de fațada Magazinului București, care a prins și ea viață prin proiecțiile din fiecare seară.
La final de RADAR am plecat încărcată de tot ce am simțit în festival, pentru că, mai presus de toate, a fost despre cum te raportezi tu, ca individ, la propria persoană, și cu gândul că există atâtea realități cât îți permite imaginația să îți creezi.