Care a fost prima: arta, biologia sau tehnologia?
Arta, accidental, cred – m-am hotărât foarte devreme că vreau să fiu artist. Am avut un parcurs tradițional: liceu de arte, facultate de arte. Nu pot să zic că a fost neapărat prima pasiune – a fost o decizie…urmată. Prima pasiune au fost filmele SF. Cred că se simte influența lor. Se simte?
În ce măsură te dedici astăzi fiecărui domeniu în parte?
Eu nu consider că activez în mai multe domenii. În continuare consider că sunt artist vizual. Nu cercetător. Nu inginer. Arta oricum, ea în sine, înglobează informații din alte domenii. Ca artist asimilezi alte skill-uri specifice altor domenii, iar treaba asta nu e nouă. Dintotdeauna artiștii au împrumutat – în practica lor – concepte, tehnologii, unelte diverse.
Care este lucrarea care îți este cea mai dragă/ simți că reprezintă cel mai tare parcursul tău artistic de până acum?
În fiecare lucrare îmi e drag câte ceva anume, mai degrabă. Pot să zic că îmi e cel mai drag să explorez, să (mă) provoc să fac ceva nou. Unii găsesc asta stresant: e foarte multă adrenalină, nu știi ce va eșua sau nu, ce soluții vei găsi. Îmi e dragă chestia asta empirică – tot încerci și încerci, iar încercând descoperi un alt detaliu sau un alt proces. E chestia care mă motivează cel mai mult.
Cum vezi încercarea asta: cu scop sau fără scop?
E tot timpul cu scop, dar mereu deviezi de la scop. De cele mai multe ori căutând informații pentru ceva anume, descopăr ceva nou care mă inspiră în altă direcție.
Cum reușești să păstrezi mesajul artistic al unei lucrări atunci când știința și tehnologia acaparează procesul?
Pentru că nu îmi doresc să evidențiez știința și tehnologia din spate, nu îmi e neapărat greu să păstrez mesajul artistic. De cele mai multe ori tehnologiile sau informațiile pe care le folosesc sunt rudimentare. Nu inovez nimic în alte domenii conexe. Dacă servesc ideii, le folosesc. Dacă nu, nu le folosesc. Recunosc că îmi place să ingineresc chestii și sunt atrasă de tot ceea ce ține de partea tehnică, rigidă. Dar atâta timp cât plasezi asta în contextul potrivit, poate felul meu de a integra diverse tehnologii apropie de artă unele principii de estetică din știință și tehnologie.
Ce provocări ai întâmpinat de-a lungul timpului lucrând cu concepte științifice sau cu tehnologie nouă? Cum le-ai depășit?
Aici e o listă foarte lungă. Lucrările mele tind să se distrugă foarte ușor, să moară dacă sunt vii, să se degradeze, să aibă nevoie constant de mentenanță. Cea mai des întâlnită provocare e cea în care se strică lucrarea în timpul expoziției. Atunci vii și repari.
Cum îți imaginezi viitorul domeniului Art and Science?
Mi se pare o distincție foarte curatorială. Pare o nișă nouă dar în realitate nu e. Eu o văd în continuare ca pe artă contemporană. Există clar și artiști care au o motivație de a integra în practica lor și concepte științifice. Există clar și o problemă de comunicare a științei. Există clar și accepțiunea că știința e mai credibilă, că impactează publicul mai vizibil. Câteodată mi se pare că nu ar trebui să existe bariere estetice.
Care e motivația ta?
Poziția sau felul în care vreau eu să mă poziționez e unul poetic. Divergența dintre artă și știință complică foarte mult felul în care noi percepem adevărul. Vezi oameni care cred că doar știința deține adevărul. Sau oameni care vor ceva alternativ, susținând că știința e coruptă de bani, de motivații ascunse. Eu le percep pe amândouă, atât arta, cât și știința, drept forme de cunoaștere. E foarte bine să coexiste. A lucra cu mai multe straturi de cunoaștere înseamnă că te poți uita prin mai multe lentile la adevăr. Orice ar însemna acest adevăr. Lucrările mele vreau să aibă un efect imediat. Să nu trebuiască să citești foarte mult pentru a înțelege conceptul din spate. Altfel simt că am eșuat.
Care a fost cel mai valoros sfat pe care l-ai primit de-a lungul călătoriei tale? Ce sfat ai oferi tu mai departe cuiva la început de drum?
Cineva mi-a spus odată că dacă îmi place să bat cuie, să bat cuie.
*Natalia râde*: Pe ăsta îl trecem cap de interviu.
No, don’t do it. 🙂 Asta ca răspuns la a doua întrebare, poate…don’t do it.
Ce ai vrea să fii întrebată într-un interviu, însă nu a făcut-o nimeni până acum?
Încă nu m-a pus nimeni să răspund la întrebări altfel decât verbal sau textual. Poate data viitoare aș vrea să le dansez.
Challenge accepted. Stați aproape.
