PADRE

Foto: George Grădinaru

Padre, după numele de scenă, iar după numele real Alexandru Ciorbă, fost preot greco-catolic și acum DJ goth, nu este doar un artist, ci un om care a trecut printr-o transformare profundă. Alexandru a decis să renunțe la un loc în care nu se regăsea și să caute un altul. „Nu sunt în măsură să judec și am ieșit de acolo de unde nu mi-am găsit locul și m-am dus acolo unde am considerat că mi-este.” Alegerea lui de a părăsi biserica și a se dedica unei căi artistice a fost o mișcare radicală, dar una care reflecta dorința sa de a trăi în adevăr și autenticitate. A simțit că nu se mai regăsește într-un sistem care nu-i permitea să fie autentic, iar alegerea de a nu se întoarce la slujbă a fost un act de curaj. „Acum pot să zic și eu ca și președintele Constantinescu « nu m-a dărâmat sistemul! » e o glumă, le-am înțeles sistemul foarte bine și nu vreau să fac parte din el” adaugă, explicând că a fost preot timp de 6 ani. După acel moment, a început să se concentreze pe muzică și lucrează de 12 ani ca să-și construiască o carieră.

Pentru Padre, biserica reprezenta o instituție care, deși ar trebui să fie un loc de deschidere și înțelegere, ajunsese să excludă pe cei care aveau nevoie cu adevărat de ajutor. „Consider că biserica greșește, în sensul că lucrează cu cei care merg la biserică, lucrează cu cei care sunt deja credincioși, lucrează cu cei care cunosc anumite lucruri, nu lucrează cu cei care au nevoie de biserică, pentru a cunoaște, pentru a descoperi Divinitatea.” Aceste cuvinte reflectă dezamăgirea sa față de un sistem care judeca și eticheta, în loc să ajute oamenii să se găsească pe sine. „Ei califică « a, sunt păcătoși? e pierdere de timp », spune Padre. 

Când Alexandru a descoperit muzica goth și s-a identificat pentru prima dată cu acest stil, răspunsul lui a venit cu o poveste ce se împarte în două episoade distincte, fiecare marcat de o etapă importantă din viața sa. „Făcând Facultatea de Teologie, la un moment dat faci arta și cultura gotică. Mai ales în ceea ce privește Facultatea de Teologie Greco-Catolică, cea pe care am absolvit-o eu, te lovești de asta.” Acesta era un loc în care subcultura goth nu avea nicio legătură cu ceea ce învăța el zilnic, dar, paradoxal, asta nu înseamnă că nu l-a atras. „Era un subcapitol în ceea ce privește subcultura gotică și mă rog, cum e astăzi, dar evident că totul a trecut la nivel de aoleu, nu, nu, nu… că satanism și probleme.” Deși atracția pentru acest univers întunecat a fost acolo, în acea perioadă de rigiditate academică, Alexandru nu putea să exploreze acest domeniu mai departe. „Țin să menționez că eu am făcut facultatea într-un sistem asemănător celui reprezentat de filmul « Un pas în urma serafimilor », deci închis, controlat, fără mijloace media și așa mai departe.” În acele vremuri, nu existau multe căi pentru a explora muzica goth sau orice alt tip de subcultură, totul se întâmpla sub o constrângere severă a accesului la informație. Dar adevărata descoperire s-a întâmplat mult mai târziu, după ce a terminat facultatea. În acel moment, a ajuns acasă, unde pentru prima dată a avut acces la internet. „În momentul în care am ajuns la mijloace media acasă, la multă distanță de timp am observat ceea ce mă atrage, descoperind și eu Internetul și lumea.” A fost ca și cum o ușă s-ar fi deschis brusc și Alexandru ar fi intrat într-o nouă realitate. Într-o zi, căutând o temă teologică pe internet, a dat peste o piesă care avea să-l captiveze total. „Căutam la un moment dat ceva temă teologică și printre răspunsurile de pe internet, a fost o piesă pe care o țin minte și acum de la Within Temptation intitulată « Sanctus Espiritus » care mi-a plăcut, am dat click pe ea și am ascultat-o.” Această piesă a fost scânteia care a aprins interesul lui pentru muzica goth. După ce a ascultat această melodie, a căutat mai multe piese în același stil. A început să descopere mai multe trupe și să aprecieze tot ce ținea de această estetică, de la muzică și imagini, la filozofia care o însoțea. 

„Am descoperit aceasta, oarecum, împreună cu soția mea, acasă, având aceeași apetență.” Căutările lor comune le-au oferit o legătură mai profundă, o intimitate a pasiunii împărtășite, dar aceasta nu a durat mult. Pe măsură ce Alexandru s-a adâncit mai mult în această lume, a simțit cum întunericul gotic îl atrage tot mai mult, dar soția sa nu mai simțea la fel. „Ne-a îndepărtat unul de celălalt, nu ne-am mai regăsit, pentru că pe mine m-a atras din ce în ce mai mult și am dorit din punctul ăsta de vedere, din ce în ce mai mult fără să am rezonanță din cealaltă direcție neapărat.” Pasiunea pentru muzica goth l-a făcut să se simtă tot mai izolat de ceea ce fusese viața lor comună. În cele din urmă, acest drum diferit l-a condus spre o despărțire: „Am ajuns la divorț și fiecare a luat-o pe drumul lui.”

Astfel, această pasiune personală l-a adus pe Alexandru pe calea unei noi cariere, iar muzica goth a devenit mai mult decât o simplă pasiune: a devenit drumul său de viață. Alexandru Ciorbă a adoptat numele de scenă Padre, un nume care astăzi este cunoscut pe scena locală. El povestește despre cum a ajuns să-și aleagă numele de scenă. Deși ar fi dorit să fie cunoscut sub numele de „CONTRAST”, pentru a reflecta contrastul între viața sa de teolog și cea de DJ, cei care îl cunoșteau deja îl strigau „Padre”. „Cunoscuții îmi spuneau Padre, nu-mi spuneau Alex sau Alexandru, îmi spuneau Padre datorită faptului că fusesem preot. Ei așa m-au și cunoscut, încă nu demisionasem și era simplu, Padre în sus și Padre în jos.” spune el. Deși inițial a avut alte idei, „toată lumea strigându-mă Padre și fiind cunoscut deja sub numele acesta am lăsat-o așa pentru că avea rezonanță”. Chiar dacă și-ar fi dorit un „no name”, numele de „Padre” s-a impus natural și a devenit parte din identitatea lui publică. Padre subliniază cu sinceritate că nu se consideră un DJ, chiar dacă imaginea sa publică îl asociază cu acest rol, simte că identitatea sa depășește eticheta aceasta, iar muzica și stilul său sunt doar o parte din ceea ce reprezintă el: „În primul rând, eu nu mă consider un DJ. Într-adevăr, imaginea care se vede este aceea de DJ, dar nu mă consider așa.” 

Foto: Facebook / Alexandru Ciorbă

Perioada de după divorț a fost una dificilă și depresivă, dar și una de căutare și reconstrucție. Însă, în loc să cedeze în fața dificultăților, Padre a găsit refugiu în muzică și în stilul goth, care i-a oferit o formă de auto-exprimare și eliberare. „M-am regăsit în felul acesta”, spune el, referindu-se la modul în care muzica goth și comunitatea alternativă i-au oferit un nou sens. Pentru el, acest stil nu este doar despre muzică, ci și despre un mod de viață. „În ceea ce privește imaginea mea, vestimentația mea, în ceea ce privește spațiul în care locuiesc, le-am amenajat și le-am făcut singur, așa cum mi-am dorit, în acest stil.” 

Pe afișele evenimentelor, el preferă să folosească ”MUSIC BY PADRE” nu ”DJ PADRE”. Aceasta este o alegere deliberată, un mod prin care subliniază că muzica nu este tot ce face. „N-aș putea zice că a fost un moment exact de inspirație, ci un eveniment”, explică Padre, referindu-se la cum a început să se implice mai activ în scena goth. Totul a început cu participarea la petreceri și evenimente în Cluj, un loc în care a descoperit comunitatea alternativă. Printre aceste evenimente se număra și un local numit „Umbra de noapte”, care era dedicat scenei goth. Acest local a fost pentru Padre locul unde a învățat despre muzica gotică și a cunoscut oameni cu aceeași pasiune. „Aș putea să enumăr pe degete care se considerau « gotheri » în acel local”. De-a lungul timpului, unii au renunțat la această parte a identității lor, alții au continuat să participe la evenimente, dar Padre rămâne dedicat acestui stil de viață. „Eu mi-am trecut asta în cotidian și am preferat să merg mai departe.” explică el, fără regrete, alegând să îmbrățișeze stilul goth ca pe o parte autentică a ființei sale. În acea perioadă, Padre a ajuns să se împrietenească cu proprietarii localului, iar această legătură l-a ajutat să se adâncească și mai mult în cultura goth. Totodată, aceștia au fost cei care l-au încurajat să exploreze mai mult. „Ei au văzut că sunt foarte pornit pe chestia asta. Am plecat împreună în Germania la Întâlnirea Internațională a Scenei Gotice, intitulat Wave-Gotik-Treffen, un festival extraordinar, unde am luat contact efectiv cu scena gotică.” A fost un moment definitoriu pentru DJ, o oportunitate de a trăi și învăța direct de la sursă. „Am văzut manifestându-se la concerte, evenimente culturale. E cu totul și cu totul altă mâncare de pește.” spune Padre despre muzica goth de la festival. Aceasta a fost o experiență din care a putut să înțeleagă pe deplin ce înseamnă cultura goth și cum aceasta este mai mult decât o simplă subcultură muzicală – este un mod de viață. În acești ani, Padre a devenit tot mai legat de scena goth, iar călătoriile și experiențele i-au oferit o înțelegere profundă a acestui univers. Astfel, Padre, nu doar că a învățat muzica, dar și-a construit o viață în jurul acestui stil, transformându-l într-o pasiune care i-a schimbat complet direcția. Această călătorie a fost despre mai mult decât descoperirea unui gen muzical: a fost despre reconstrucția unei identități și găsirea unui loc autentic într-o lume care nu-i oferea răspunsuri clare.

Totul a început dintr-o nevoie de a crea, de a aduna oameni care împărtășeau aceleași pasiuni și dorințe. „Cum ar fi să încercăm într-o seară să facem ceva în ceea ce privește alternativul?” a fost întrebarea care a dat startul primelor petreceri. Cu un laptop vechi, folosit pentru a mixa piesele descărcate de pe internet sau cerute pe CD-uri, Padre și-a început aventura muzicală, sprijinit de prieteni și oameni care îl încurajau. „Primele ediții au fost puse cu Winamp 2.1.” rememorează el cu umor. În această perioadă, a învățat mult despre muzică, dar și despre viața de noapte și comunitățile alternative: „Am învățat muzică, m-am împrietenit cu proprietarii localului, evenimente, concerte” explică Padre, referindu-se la perioada în care frecventa „Umbra de noapte”. „Ei m-au inspirat și ei m-au învățat, de asemenea ei m-au și ajutat în perioada aceasta gri menționată mai sus.” spune el despre prietenii săi, adăugând că aceștia au fost esențiali în procesul său de adaptare. 

Padre nu a simțit niciodată o presiune să își justifice tranziția în fața celor din jur. „Nu am simțit nevoia de a mă justifica, dar dacă sunt întrebat, răspund”, spune el, cu o atitudine sinceră și calmă. În perioada dificilă din viața sa, când schimbările erau evidente și curiozitatea celor din jur la fel de mare, a avut parte de multe interviuri. „Au fost foarte multe interviuri în presa locală, pe Internet, dar nu m-am ferit să spun lucrurile acestea”, adaugă el.

Foto: Facebook / Alexandru Ciorbă

Deși nu căuta să își explice decizia de a renunța la preoție, Padre a simțit că este important să răspundă întrebărilor celor care nu înțelegeau. Motivele sale sunt clare: dezamăgirea față de modul în care biserica acționa atunci când era vorba de oameni care aveau nevoie de ajutor. „M-aș fi așteptat ca biserica să își ofere sprijinul când aveam nevoie, dar am întâlnit doar dezinteres”, spune el, subliniind cât de puternic l-au afectat reacțiile celor din instituția religioasă. În ceea ce privește întrebările legate de corectitudinea schimbării sale, Padre nu se simte niciodată constrâns să urmeze normele impuse de societate.  Padre spune că nu îl interesează să se poarte sau să vorbească într-un fel doar ca să nu supere pe cineva sau ca să pară corect în fața societății. El preferă să fie sincer și să spună ce gândește, chiar dacă asta nu e pe placul tuturor.  Alexandru consideră frumusețea ca fiind relativă, pentru el esențial este să fie fidel propriilor sentimente și alegeri, fără să țină cont de așteptările altora legate de modul în care ar trebui să arate sau să se comporte. 

Padre nu consideră muzica ca fiind doar distracție, ci și o formă de exprimare personală. „Sunt un personaj care în continuare crede în existența lui Dumnezeu și are anumite valori creștine la care țin cu tărie”. În viziunea sa, esența credinței se află în „Hristos, cel care a murit și a înviat pentru iertarea noastră”, iar biserica, fie ea ortodoxă, catolică sau protestantă, are același scop: „să-i apropie pe oameni de Dumnezeu”. A ajuns la concluzia că religiile „nu fac altceva decât să considere că buna conviețuire și bunul comportament îți asigură un trai bun” și, dincolo de viața de aici, „o fericire veșnică”. Pentru el, „să faci bine oricui” și „să răspunzi fără ură sau judecată” sunt valori esențiale.

Foto: Facebook / Alexandru Ciorbă

Deși pare că stilul său goth este complet diferit de valorile religioase cu care a fost învățat, Padre subliniază că muzica sa are un mesaj profund. Fiecare playlist pe care îl creează este atent gândit, fiecare piesă are o semnificație pentru el, chiar dacă publicul nu o înțelege întotdeauna. O experiență memorabilă s-a petrecut într-o seară la un party, unde o piesă a reușit să-l emoționeze profund. „Mi-am adus aminte un episod la un party, m-am emoționat din cauza unei piese. Claudiu de la Timișoara, un prieten bun, a venit, a urcat repede pe scenă, m-a luat în brațe și mi-a spus schimbă imediat genul, cuvintele și piesele pentru că e nevoie de altceva, lucru zis și făcut.” Primul său eveniment oficial ca DJ a fost o experiență de neuitat, despre care Padre își aduce aminte cu un zâmbet. A fost un început neașteptat, aproape „accidental”, care a marcat începutul unei cariere de succes în muzica electronică. Totul a început cu o problemă tehnică: „Eu aveam calculatorul în mașină, veneau ceilalți din București, au fost niște probleme tehnice, cum se întâmplă tot timpul, aproape.” Așa că, într-un moment de improvizație, laptopul său a devenit soluția de urgență: l-a legat direct pe mufa jack prin amplificare și a avut grijă să meargă, până ce s-au rezolvat problemele tehnice. Aceasta a fost prima sa interacțiune cu publicul în calitate de DJ, o „întâmplare” care a durat aproximativ o oră și jumătate, dar care a stârnit deja o reacție pozitivă din partea celor prezenți. „Reacționa sala pentru că lumea care stătea și aștepta a început să se manifeste.” își amintește el, remarcând că, în ciuda situației improvizate, totul a decurs bine. Desigur, piesele alese pentru acea seară au fost un amestec de influențe care i-au fost deja familiare din „Umbra de noapte”. „Piesele alese în primul eveniment au fost tot ceea ce învățasem în « Umbra de noapte », cele care știam că prind la public.” povestește Padre. Piese ca cele de la Depeche Mode sau Billy Idol au fost pe placul publicului și au ajutat la crearea unei atmosfere vibrante. Și-a dat seama că echilibrul între underground și piese mai accesibile poate face diferența într-un party.

Padre vede o conexiune profundă între educația sa și muzica goth, chiar dacă la prima vedere ar putea părea o punte între două lumi diametral opuse. „Văd foarte legate teologia și scena gotică”. Muzica religioasă și cea gotică au multe în comun, susține Padre: „Slujbele sunt cântate. În biserică există cor, eu am și cântat în foarte multe formații corale bisericești și nu numai. În biserica romano-catolică, e orgă. Ambele creează o muzică frumoasă, e somptuos, iar genul de muzică pe care l-am atins mai devreme, este la fel oarecum, cu voce de soprană, cu cor în spate.” Mai mult, Padre subliniază că unele dintre studiile sale de teologie au avut o influență directă asupra identității sale goth. „Tind să spun că am studiat limbi clasice, latină, greacă veche și sunt o grămadă de chestii din subcultura gotică scrise în latină.” Altă legătură pe care o vede între teologie și stilul goth este utilizarea de semne și simboluri, precum crucea. „Terapeutul meu din vremea respectivă spunea că dacă nu făceam teologia, nu eram nici « gother », dacă pot să folosesc termenul acesta.” își amintește el, amintind de un moment revelator din viața sa. 

Foto: Facebook / Alexandru Ciorbă

Padre a învățat să-și aleagă muzica în funcție de starea de spirit pe care o trăiește, iar această conexiune este esențială în momentele în care își pune laolaltă playlisturile pentru evenimente. „Tot timpul există o legătură între starea de spirit și muzică.” spune el, subliniind că, în funcție de cum se simte, poate opta pentru o atmosferă energică sau pentru o selecție muzicală mai calmă, meditative. Un aspect important pentru Padre este legătura pe care o creează între el și public. În timpul evenimentelor, nu se mulțumește doar să stea pe scenă și să mixeze, ci preferă să se implice activ în atmosfera serii. „Îmi place să mă duc să salut lumea, îmi place să dansez împreună cu sala, îmi place să fiu în mijlocul lor.” Când vine vorba despre un „eveniment ideal”, Padre are o viziune clară, dar diferită de ce ar putea părea un „eveniment de succes” în mod convențional: consideră că nu ține de spațiu, ci de tehnică și condiții. Trebuie „să ajungi la acel moment în care îți aduci aminte de evenimentul respectiv după ani de zile.” adaugă Padre, subliniind că momentele mici, dar semnificative precum întâlnirile cu prietenii sau discuțiile la o bere după eveniment, fac ca o noapte să fie memorabilă. „Ne-am distrat și am vorbit, am petrecut noaptea împreună, asta face un eveniment să fie reușit.”

Padre a avut parte de o experiență remarcabilă la ARTmania, în 2014, un eveniment care l-a pus față în față cu trupa Canoxaimanst, emblematică pentru scena gotică. „Mi s-a spus târziu că o să am colegi de pupitru formația Canoxaimanst, motiv pentru care eram foarte anxios cu privire la aceasta.” Depre acele momente Padre glumește, cu un râs autoironic, spunând: „Eram cu expresie și ghilimele « apă la curuț ». Te rog frumos să mă crezi, eram cu laptopul meu cuplat direct la jack și ceilalți, tehnică, CD-uri, chestii, playere.” A reușit să țină publicul conectat și entuziasmat, chiar dacă tehnologia sa nu era pe măsura unui DJ profesionist. „Formația respectivă s-a retras mai devreme, până dimineața, am mai stat cu organizatorii la o poveste, « la una mică » vorba aia.” adaugă el, amintindu-și cu plăcere de acele momente de relaxare după un eveniment reușit. Când vine vorba despre viziunea sa de a fi „unic și specific”, Padre face o alegere îndrăzneață: „Am schimbat tehnica, m-am întors în timp la tehnica anilor ‘70,”. Pentru a crea o atmsoferă cât mai autentică, Padre a început să aducă înapoi magnetofoanele și benzile în cadrul evenimentelor sale: „Îmi car magnetofoanele cu mine, îmi fac playlisturile pe benzi, le repar, le învârt, le sucesc… Este un pic altfel, mă bucură că atrage, mă bucură că place publicului”. Chiar și cu riscul unor mici greșeli tehnice, fiindcă benzile sunt vechi și uneori capricioase, Padre simte că acest stil adaugă o „tușă” aparte mixajului său. „Îmi iubesc de-a dreptul magnetofoanele, am vreo trei care funcționează la ora asta în colecție.” spune el cu un zâmbet larg, completându-și povestea cu un sentiment de mândrie față de pasiunile sale. 

„Comunitatea nu este la fel,” explică el, referindu-se la diversitatea publicului din diferite orașe. Padre nu face evenimente numai la Cluj, este invitat și la București și la Timișoara. El susține că publicul nu este la fel peste tot, la Cluj, de exemplu, are mai multă libertate să pună muzică cu influențe din metal alternativ sau gothic metal, în timp ce în alte locații trebuie să fie mai atent la selecția pieselor, oamenii fiind mai severi în alegeri. Un alt aspect important pentru Padre este felul în care își construiește playlisturile. „La Cluj probabil că i-am învățat mai degrabă să fie aplecați către aria de metal alternativ, gothic metal și așa mai departe.” 

Totodată, Padre nu uită de perioada copilăriei sale, pe care o aduce în muzica pe care o pune, chiar dacă nu este la fel de apreciată în alte părți. „Am desfășurat ani de zile un proiect de muzică retro, fiind oarecum muzica copilăriei, muzica cu care am crescut.”  Copilăria sa a fost marcată ca nume mari precum Modern Talking, ABBA, Madonna, Michael Jackson și David Bowie, care i-au marcat formarea ca DJ și ca om. Padre nu este doar un DJ care pune muzică, el se inspiră din viața sa, din trecutul său și chiar din teologie, care îl ajută să-și înțeleagă și să-și exprime sentimentele. „Teologia este cea care mă mai inspiră.” spune el, explicând că viziunea sa despre Dumnezeu este una prietenoasă, mai degrabă decât o viziune a unui Dumnezeu pedepsitor. „Sunt persoană inspirată de evenimentele din trecut, însă sunt la fel de conștient că evenimentelor neplăcute din trecut trebuie să le dăm drumul, mai întâi să le acceptăm, după care să le dăm drumul și le putem da drumul exprimându-le într-un oarecare fel. Public, fac asta prin muzică, în privat prin ceea ce scriu, fie că sunt schițe, fie că sunt poezii sau fie că sunt doar un soi de panseuri, pe care le scriu neorganizat.” adaugă el. Când vine vorba despre cum ar descrie vibe-ul muzicii sale, Padre nu caută să se definească în mod rigid: „Nu știu cum l-aș descrie pe Padre.” mărturisește 

sincer. „Încerc să fiu o persoană energică, comunicativă, deschisă proiectelor mai mari sau mai mici.” De asemenea, Padre este mereu dornic să interacționeze cu oamenii, să discute și să învețe de la ei, chiar dacă se simte obosit. Unul dintre cele mai satisfăcătoare momente pentru Padre este atunci când vede că muzica lui rezonează cu publicul.

Foto: Facebook / Alexandru Ciorbă

„Faptul de a avea priză la public, creează un sentiment de satisfacție, creează un sentiment de reușită,” spune el, recunoscând că atunci când oamenii dansează pe muzica sa, când rezonează cu vibe-ul pe care îl transmite, este o senzație unică. „Când se rezonează cu muzica, când ai prins publicul, când ai comunicat… e o anume trăire care are o oarecare profunzime.” adaugă acesta cu un zâmbet. Un alt element distinctiv al stilului său este tehnica veche pe care o folosește, care nu este doar o alegere practică, ci și o parte din stilul său unic, care adaugă o vibrație aparte fiecărui eveniment: „Dacă mi-am făcut o bandă așa cum trebuie, pot să rulez patru piese una după alta fără să fie necesar să urc la pupitru”.

Pentru Padre, comunitatea muzicală și publicul său sunt mai mult decât simple elemente de decor într-un eveniment, sunt esențiale pentru ceea ce face: „Înseamnă foarte mult publicul, înseamnă foarte mult comunitatea muzicală.” Chiar și în perioada dificilă a pandemiei, atunci când evenimentele au fost limitate și distanțarea socială a făcut imposibilă întâlnirea cu publicul, Padre a simțit dorul de acea interacțiune. Aprecierea publicului, chiar și pentru gesturile mici, este un lucru pe care îl prețuiește foarte mult. „Mă duc la alte evenimente, îmi place că atunci când cineva ia legătura cu mine.” Mai mult decât atât, Padre este foarte atent la modul în care se prezintă, la interacțiunile cu cei din jur. Îi place să se prezinte elegant, să vorbească frumos și politicos. 

În ceea ce privește momentele memorabile din cariera sa, Padre este sincer și recunoaște că fiecare eveniment are un impact asupra lui, dar primul său eveniment a fost cu adevărat special. „Primul eveniment este cel special. Primul este cel care mi s-a imprimat foarte tare.” Chiar dacă nu pare, Padre este o persoană destul de anxioasă și se simte uneori greu în fața publicului. Emoțiile nu îl părăsesc niciodată, chiar dacă a căpătat experiență în timp.

Foto: Facebook / Alexandru Ciorbă

„Sunt o persoană destul de anxioasă, ies destul de greu în oraș, mă manifest public destul de retras, deși nu pare. Când am scena în față e cu totul și cu totul altceva, e un soi de ‘forcing’ de a ajunge acolo.” 

Padre are o pasiune neobișnuită pentru mașinile vechi și în special pentru Trabantul său, pe care îl are încă din vremea studenției. „În vremea studenției l-am luat pentru că era ieftină și ușor de întreținut.” Dincolo de detaliile tehnice, ceea ce contează este legătura emoțională pe care a dezvoltat-o cu acest vehicul. „Astăzi, toată lumea știe, « a Trabantul lui Padre » și « Padre cu Trabantul lui » adaugă el, cu o notă de mândrie. „Făceam excursii cu el și fac de altfel, mă duc încoace încolo, am bătut toată țara cu Trabantul.” Acesta este doar un alt exemplu al pasiunii lui pentru lucrurile mici care îi dau un sentiment de unicitate, ceea ce este clar că și publicul său apreciază. „Îmi place să am o tușă deosebită, ceea ce creează în ceilalți un sentiment deosebit.” spune Padre, referindu-se atât la muzica pe care o pune, cât și la felul în care se prezintă și interacționează cu cei din jur.

Așadar, povestea lui Padre nu este doar despre muzică, ci despre cum poți să-ți regăsești sensul în viață, să renunți la ceea ce te limitează și să îți urmezi calea. Despre cum poți să alegi să fii tu însuți, chiar și atunci când drumul pare plin de incertitudini.