Pentru că uneori nu poți (și nici nu trebuie) să alegi între două arome de înghețată atunci când în cornet (sau în pahar) e loc pentru amândouă…aceeași regulă se aplică și în cazul unor decizii puțin mai importante. Precum planurile de carieră.
Dăm astfel startul, pe final de vară, unei serii de interviuri cu oameni care jonglează cu și la granița dintre domenii diverse. Oameni care poate te vor inspira și pe tine să descoperi noi conexiuni între pasiunile tale și să nu renunți la visul din copilărie, oricât de greu ar părea „să faci o meserie” din el.
Prima din seria „Crossroads: dialoguri interdisciplinare” este Maria Ghement, absolventă a Universității de Arhitectură „Ion Mincu”, studiind și 2 ani de Urbanism în cadrul aceleiași Universități. Proiectele sale trasează săgeți (cu dublu sens) între artă și arhitectură.
Care a fost prima: arta sau arhitectura?
Am avut liber la pictat pe pereți și la făcut experimente încă de mică. Am adus în casă ambalaje găsite pe stradă de la electrocasnice ca să-mi fac cazemată în camera.
Apoi, a venit etapa de schimbat spațiul din jurul meu: un mijloc de a lua prin surprindere. „A lua prin surprindere” a fost și a rămas scopul căutărilor mele. În contextul designului de expoziții, arta și arhitectura sunt în aceeași măsură instrumentele cu care lucrez ca să generez experiențe noi.
În ce măsură te dedici astăzi fiecărui domeniu în parte?
Timpul alocat este echivalent, fără ierarhie. De cele mai multe ori, lucrurile se pot suprapune aleatoriu, așa că răspunsul va fi diferit în fiecare an. Am nevoie sa produc tot timpul și sar de la una la alta. Nivelul de detaliu pe care îl caut este altul de fiecare dată: zoom in, zoom out. Spații, bijuterii, texte.
După proiecte tehnice care se întind pe o perioadă îndelungată, mă duc și modelez portelan, pilesc argint și montez pietre. După ce am făcut o serie de bijuterii, apare un proiect nou de expoziție: mă apuc de studiu și de adunat gândurile în scris: schițe, suduri, pauză, montaj.
Ce provocări ai întâmpinat de-a lungul timpului, în cadrul expozițiilor, îmbinând conceptele artistice cu funcționalitatea arhitecturală? Cum le-ai depășit?
Mizez pe dispoziția de a găsi o soluție de fiecare dată și de a comunica cu echipa pe tema asta.
Cum îți imaginezi viitorul spațiilor în care arta și arhitectura se îmbină în mod ideal?
Ateliere cu intrare liberă, înălțime mare, multe locuri de stat, un espressor bun, lumină indirectă venită de pe Nord, boxe și o curte interioară plină cu plante mari.
Utilizezi emoția în practica ta? Dacă da, cum abordezi crearea de spații care evocă răspunsuri emoționale?
Analizez profilul spațiului, al lucrărilor, al artiștilor dar și al spectatorilor. Caut punctele comune, diferențele și elementele de contrast. Le iau pe toate și le transform într-un scenariu pe care îl traduc într-un “discurs al spațiului”. (o umanizare a unui element inițial pur tehnic). Câteodată mă distrez. Asta înseamnă să faci experimente destul de des. Bine că am cu cine și unde (@/SAC Bucharest). Construcția unui parcurs / peripeții te ajută să obții răspunsuri în funcție de dozajul dintre așteptările și descoperirile utilizatorilor atunci când interacționează cu spațiul.
Care a fost cel mai valoros sfat pe care l-ai primit de-a lungul călătoriei tale? Ce sfat ai oferi tu mai departe cuiva la început de drum?
E bine că îmi pui întrebarea asta, că sunt plină de sfaturi, vorba aia: „Nimeni, nimic: ”
- Curaj.
- Rabdare, rabdare, rabdare. (se câștigă prin antrenament)
- Raportează-te la propriul tău ritm și la propriul tău randament.
În fiecare an să îți propui să faci ceva ce este important pentru tine cel /cea de peste 6 ani, și să fii sigur ca o sa îți mulțumești când o să te uiți înapoi. Niciun an fără un scop îndeplinit (personal sau profesional).
Dacă nu îți iese din prima, încearcă până reușești.
Ce ai vrea să fii întrebată într-un interviu, însă nu a făcut-o nimeni până acum? 🙂
Ce sfaturi am pentru persoanele cu anxietate:
Recomand sa o iei după tine, că e a ta și nu ai încotro: o să lucrezi cu o stare proastă, însă o sa mai avansezi puțin.