Eu în mijlocul camerei mele. Știu că trebuie să plec în weekend în Vamă. Merg cu mai mulți prieteni din organizația studenților, deci o să fie frumos. O să stăm cu cortul, deci o să fie mai frig. Nu am mai fost niciodată nici în Vamă, nici cu cortul. Nu știu cum ar trebui să fie. Știu că aș avea o geantă pentru tot bagajul ăsta, dar nu, nu pare potrivită. N-am sac de dormit și nici izopren. Sunt pe ultima sută de metri – trebuie să merg la cumpărături. Nu am energie. Mă sperie. Se face prea mult bagaj. Nu e loc de el. Nu știu cum e bine. Cred că mi-ar fi fost mult mai comod dacă aș fi stat într-o cameră, unde să am tot confortul și loc pentru fiecare lucru. Aș fi preferat să stau acolo fără griji decât să simt tot stresul ăsta. Mă văd parcă într-o cameră unde aș putea să stau relaxată. Ce tare ar fi dacă aș veni de pe plajă și m-aș pune la odihnă fără să-mi fie prea cald sau prea frig. Și mai ales mă sperie cum ar trebui să-mi împachetez bagajul ca să-mi încapă totul pentru cazarea în camping. Îmi dau seama că într-un fel sau altul, sunt un om al confortului și începe să-mi fie frică de faptul că nu m-aș putea adapta, poate, la cort. M-am pierdut prea mult în gânduri. Vreau doar să dorm. Pare că nu mai am timp. E heavy. E mult.

[Stop]

Simțeam că merg în direcția greșită. Trebuie să mă bucur și să-mi schimb perspectiva. Vreau să-mi ofer și să trăiesc experiența asta, ca și când un twist nu e de ajuns. Eu iubesc marea – de ce atâta anxietate? Lumea acolo e liniștită – îmi spun – și valurile mă relaxează. O să apară sigur clasicele răsturnări de situație și o să-mi schimb poate părerea despre statul în camping. Dar până să-mi schimb părerea trebuie să îmi formez una, iar acum este momentul potrivit. Iau atitudinea asta. Vine seara și totul e în sfârșit pregătit. Am entuziasm intens. Mă gândesc că după noaptea asta pe drum, o să alerg iar pe nisip și o să las valurile să mă acopere iar. Apoi de la Constanța la Mangalia nu ar trebui să fie mult. Nici din Mangalia în Vamă. 

Lucrurile stau de fapt altfel. Ne hotărâm ca din Constanța să facem un fel de treasure hunt pentru a găsi locația. E o experiență nouă, așa că nu poate merge perfect. Mai greșim drumul. Nu nimerim mereu indiciile. Bagajul e greu, dar ne distrăm. Parcă e mult mai interesant decât un drum basic.  Ajungem în camping. Vremea nu vrea să țină cu noi. Părea mereu că montatul unui cort nu e greu. Se face misiune imposibilă din cauza vântului. Cerem ajutorul și în final reușim. Oricât de greu ar fi fost drumul, mă gândesc că poate ar fi fost mai relaxant să avem un drum direct, dar nici o experiență nouă nu strică niciodată. Ajung, până la urmă, să-mi dau seama că un drum mai lung și mai greu poate să-mi devină o a doua opțiune preferată. 

Mergem pe plajă. Îmi reamintesc cât mi-am dorit să mă simt așa liberă. Îmi iau camera cu mine și mă simt mândră de cadrele pe care le-am tras. Nu sunt atentă și valul îmi acoperă picioare. Râdem. Lângă noi e televiziunea, care ne surprinde fericirea.

Mă întorc de pe plajă și mă gândesc la ce somn mă așteaptă după atâta drum. Întotdeauna am avut impresia că statul la cort e ceva care implică multă liniște și odihnă. Nu-mi mai fac niciun plan, deci, pe seara asta. Mă gândesc că o să stau liniștită și că voi amâna distracția pe următoarea zi. Dar e greu să faci asta când după 5 ore de somn, mă trezesc prietenii să-mi spună „Hai pe plajă!”. Îmi dau seama că a trecut cam mult timp și s-a făcut noapte. Las orice clipă de odihnă pe care mi-am propus-o și zic „Vin!”. Îmi doream de mult să stau noaptea pe plajă. Nu am avut ocazia până acum. Mi se pare amuzant cum se produce încă un twist și mă adaptez. E momentul să profit de invitație.

Noaptea pe plajă mi-a dat o altă stare de spirit. E liniștitor să povestești acolo, după ce simți un pic din agitația localurilor. Am așteptat așa răsăritul; nu avea rost să merg în camping, când mai era atât de puțin. Îmi aduc aminte de faptul că eram aproape să renunț la ideea de a locui în cort și zâmbesc. Să stau în camping e o experiență faină, chiar dacă uneori mă scoate prea tare din zona de confort. Mă stresează să nu am bagajul lângă mine. Parcă seara e frig și dimineața prea cald. Dar în toată neliniștea asta, rămân detașată. Abia acum învăț cum ar trebui să meargă lucrurile. Îmi dau seama că până la urmă e ok să-ți placă și la hotel, dar și la cort.

În camping viața e la relanti. Unii pregătesc grătarul, alții caută să se distreze în felul lor. Seara stăm adunați și scoatem fiecare cele mai amuzante povești pe care le-am trăit. Stăm la o masă ca niște mătuși și unchi. Pe masă niște semințe și câteva sticle de Coca-Cola. Povestim, cântăm la chitară, zâmbim. 

Facem ce facem și ajungem din nou pe plajă. De data asta nu îmi mai pasă de muzica ce se cântă în cluburi. De obicei iubesc să dansez pe tot felul de piese, e una dintre opțiunile mele preferate de a mă distra. În seara asta, în schimb, prefer celălalt stil de relaxare: să stau de povești și să fie un cadru liniștit. Uneori încerc să-mi dau și eu seama în ce stil de distracție mă incadrez, ca și cum ar trebui să fie o singură opțiune. Apoi îmi amintesc că e mai interesant să fac ce simt pe moment și să am mai multe variante preferate. Mă așez pe nisip și discut cu câțiva prieteni tot felul de lucruri mărunte. Așa se face 3 dimineața. Aprindem un foc de tabără. Începem noi să cântăm, apoi doi străini aleg să facă și ei atmosferă cu noi. Cântăm. Niște lacrimi îmi curg pe obraz. Nu mi-au plăcut niciodată sfârșiturile. Mă gândesc că experiența asta nu va mai fi la fel și data viitoare. 

Am plecat la un moment dat de pe plajă, până la un magazin. Aflu mai târziu că s-a cântat „Epilog” – este piesa mea preferată de la orice seară de chitară. Asociez lipsa mea de la piesa asta cu faptul că încă nu s-a sfârșit. Îmi spun că ăsta e doar începutul și că mai este timp.

Pe la 5 dimineața mă pornesc înapoi spre Cluj. Nu am nici măcar o oră de somn, dar ce contează dacă m-am simțit atât de liniștită? 

Îmi spun că prima mea experiență din camping nu se uită niciodată. Îmi amintesc din nou de raționamentul meu dinainte de excursia asta și la modul în care nu m-aș fi gândit că ar putea să-mi placă să locuiesc în ambele medii. De multe ori în viață mi se pare că o singură opțiune preferată e prea boring. E ok ca din toate variantele posibile, să ai mai multe pe care să le îndrăgești. 

Îmi spun că a fost frumos și că am trăit. Zilele astea s-au simțit „ca un riff de chitară pe plajă-n Vamă la 5”.

Și pentru că gusturile noastre sunt la fel de variate ca playlistul pe care îl ascultăm, ca prietenii pe care îi avem, ca experiențele pe care le trăim, de ce să ne mulțumim cu o singură variantă preferată? Coca‑Cola a lansat în România nu una, ci două variante noi de băuturi cu aromă revigorantă de citrice: Coca‑Cola cu gust de Lămâie și Coca‑Cola cu gust de Lămâie Verde.