Pentru generația care și-a petrecut adolescența în jurul anului 2016, perioada respectivă a însemnat un boom de expresivitate. De la penny board-uri turcoaz, la printuri cu galaxii pe orice, până la aplicații de genul Musical.ly și We Heart It, anul 2016 ne-a aruncat în conceptul de aesthetic, iar cel mai mare compliment posibil era să te numească cineva Tumblr Girl sau Tumblr Boy (şi să-ți pună melodia lui Jay-Z).
Un iPhone 6 era cel mai cool lucru posibil, dar dacă nu aveai unul, un iPhone 4 (cu spatele spart și crăpăturile colorate cu carioci, că duuh, Tumblr Girl) încă era perfect pentru a-ți posta make-up-ul glam pe Instagram (obligatoriu cu filtru Retrica) sau trendul ăla nou și foarte aesthetic de pe Musical.ly. Poze Polaroid, pahare Starbucks, coronițe cu flori, ochelari rotunzi și o obsesie ciudată de a ne acoperi fața în poze cu mâna, privind înapoi acum, poate ni se pare cringe, but God, we were cringe and free. Să mai spun că am auzit că generația mai mică decât noi consideră 2016… vintage?… retro?…
Mă rog, ideea e că am avut și noi perioada noastră de glorie și, în 2026 (10 ani mai târziu, Jesus!), ne amintim cu drag și puțin yikes de anul 2016. Iar Coachella nu face decât să ne cânte în strună.
Coachella reînvie vibe-ul din 2016 și îl aduce în prezent sub o formă „actualizată”. Moda boho, make-up influențat de stilul popularizat de Kylie Jenner și artiști care au definit acea perioadă (Justin Bieber, Disclosure, Major Lazer și mulți alții), transformând nostalgia pentru 2016 într-un adevărat trend.
Sabrina Carpenter. De la concert la spectacol narativ.
Punctul culminant al zilei I de Coachella a fost concertul Sabrinei Carpenter. Trebuie să recunosc că nu eram la curent cu fenomenul creat de noul ei album și mă așteptam ca, în timp ce urmăresc concertul (online, evident), să mă plictisesc de moarte.
Dar l-am savurat. De la scena de deschidere până la final, Domnișoara Tâmplar a transformat un concert pop convențional într-un spectacol hibrid, în care limbajul muzical este completat și susținut de instrumente specifice teatrului și cinematografiei.
Un prim lucru important e că show-ul nu e construit ca un concert clasic, unde ai doar piese una după alta. De la început (opening), intri direct într-un vibe de film noir, ca și cum ai deschis un film, nu un concert. Nu e făcut să te hype-uiască instant, ci mai degrabă să te bage într-o poveste. Practic, ești invitat într-o lume construită, unde artista nu mai e doar ea, ci devine un personaj, iar scena devine un fel de platou de film. Așa, concertul se transformă într-un fel de storytelling live.
Și partea vizuală duce ideea asta mai departe. Tot universul „Sabrinawood” arată ca o versiune stilizată de Hollywood, nu doar ca un decor random de fundal. Se schimbă spațiile, apar elemente noi, intrările sunt super dramatice (gen momentul cu mașina vintage), deci totul pare regizat ca un spectacol mare, nu doar un live obișnuit. Scena nu e doar locul unde cântă, ci face parte din poveste.
Ca vibe general, tot show-ul merge pe o estetică camp, adică exagerat, puțin ironic și foarte conștient că e „extra”. Nu încearcă să pară realist, din contră, îți arată clar că e un spectacol construit. Și fix asta îl face interesant, nu doar te uiți, ci intri și tu în jocul ăsta dintre ce e real și ce e jucat.
În final, teatralitatea nu e doar un layer în plus peste muzică, e practic baza întregului show. Totul e gândit ca un mix între concert, film și teatru, iar rezultatul e ceva mult mai complex decât un performance pop clasic. Genul de show care arată cât de mult se amestecă formele artistice acum.
Justin Bieber. Concert ca experiență emoțională, nu ca narațiune
Nici domnul Bieber nu a dezamăgit, spre uimirea mea, trebuie să recunosc. Chiar dacă nu a fost un show grandios ca cel al Sabrinei, ne-a făcut pe toți să picăm pe jos aducând în program piesele lui emblematice mai vechi, transformând scena într-o adevărată dimensiune nostalgică.
Performance-ul lui Justin Bieber de la Coachella nu mizează pe teatralitate în sensul clasic, spectaculos sau narativ, ci pe o formă mult mai subtilă, construită în jurul emoției și al conexiunii directe cu publicul.
Unul dintre cele mai importante elemente ale acestui performance este felul în care Bieber își construiește prezența scenică. El nu joacă un personaj, ci o versiune intensificată a propriei identități, mai vulnerabilă, mai deschisă, mai aproape de public. Hometown boy-ul rănit în aripă care ne gâdilă sufletul. Această „autenticitate performată” devine principalul instrument teatral, în loc de decoruri complexe sau momente regizate excesiv, accentul cade pe voce, pe gesturi și pe relația directă cu mulțimea.
Vizual, show-ul e destul de clean. Nu ai mega decoruri sau concepte complicate, dar ai lumini bine gândite, pauze fix unde trebuie și momente care cresc și apoi explodează. Practic, energia vine din el și din crowd, nu dintr-un setup fancy. La un moment dat nici nu mai e doar concert, devine un fel de experiență colectivă, unde toată lumea e pe aceeași frecvență.
Per total, teatralitatea la Bieber nu vine din ceva over the top, ci din cum reușește să te bage într-o stare și să te țină acolo. E mai puțin despre spectacol și mai mult despre feeling, și
tocmai de asta funcționează atât de bine.
Efectul „Coachella”
Coachella nu e numită degeaba „Olimpiada Influencerilor”. Festivalul are foarte multe efecte asupra modei, retailului, modului în care se fac reclame și-n fond, ce se vinde şi ce nu. Plecând de la ce poartă artiştii pe scenă, la activările de brand, ținutele festivalierilor, unpaid ads şi culminând cu colecțiile noi Stradivarius, Bershka şi Pull & Bear, efectul Coachella…merită studiat.
Cine ce a purtat şi de ce?
Unexpected choices. Sabrina Carpenter în patru ținute custom made Christian Dior by Jonathan Anderson, FKA Twigs în custom Guvanch, Addison Rae în Agent Provocateur, parteneriate pe care nu le-ai fi prevăzut dar care au făcut furori. Ce mi-a plăcut să văd a fost o întoarcere la stil personal atât la cântăreți cât şi la alți oameni importanți din industrie care au venit doar să privească show-ul, gata cu old money.
Cred totuşi că cea mai smart decizie de fashion din tot festivalul a fost colaborarea dintre Justin Bieber şi RHODE, brandul soției lui, care a dus la vânzări de 5.04 milioane de dolari pentru brandul de haine al lui Justin SKYLRK doar în primul weekend de Coachella. Absolut nebunesc cum un parteneriat collateral poate împinge aşa mult brandul personal al cuiva. Să nu uităm că era îmbrăcat într-un trening. Faptul că a fost cel mai bine plătit headliner (10 milioane de dolari a primit) şi că show-ul lui a fost cu adevărat imersiv au ajutat de asemenea ambele branduri. La petrecerea de lansare a noului balsam de buze RHODE, designul a fost unul futuristic dar somewhat vintage, aducând oamenii în vibe-ul adevărat Coachella.
Cum a ajuns Coachella să fie asociată cu stilul boho?
Coachella Valley Music and Arts Festival a devenit treptat un simbol al stilului boho printr-un mix de context cultural, influențe din modă și expunere masivă pe social media. La început (sfârșitul anilor ’90 – începutul anilor 2000), Coachella era mai mult despre muzică alternativă și indie. Dar locația în deșertul din Coachella Valley a creat un cadru vizual foarte specific: căldură, praf, apusuri spectaculoase. Asta a favorizat haine lejere, fluide și practice, exact estetica boho (rochii vaporoase, franjuri, pălării largi, ochelari mari).
Momentul de cotitură a venit în anii 2010, când vedete și influenceri au început să transforme festivalul într-o „defilare” de stil. Celebrități precum Vanessa Hudgens (adesea numită „regina Coachella”) au popularizat look-ul boho: coronițe de flori, dantelă, bijuterii etnice. În paralel, branduri precum Free People sau H&M au lansat colecții inspirate direct de festival, amplificând trendul. Acum tot ce vezi pe Instagram sau Pinterest sunt oameni care încearcă să se întoarcă la acea estetică, mai mult sau mai puțin într-o manieră reuşită.
Brandurile de fast fashion beneficiază de trendurile de genul acesta prin intermediul cloutului şi demand-ului care se face. Doar trecând prin mall săptămâna asta am văzut cum toate magazinele aveau aceleași haine la vânzare, cu prețuri şi etichete diferite, bineînțeles Coachella co-signed. În aceste contexte, ținutele nu sunt alese întâmplător, ci fac parte din strategii atent orchestrate, gândite pentru a genera vizibilitate pe Instagram și alte platforme. Brandurile capitalizează pe ideea de „festival look” ca moment unic, încurajând achiziții impulsive care rareori sunt reutilizate. În plus, vizibilitatea masivă a influencerilor creează un efect de replicare: publicul simte nevoia să țină pasul, chiar dacă asta înseamnă consum excesiv de haine ieftine sau trenduri efemere. În loc să fie despre creativitate sustenabilă, moda de festival ajunge adesea să reflecte logica fast fashion-ului accelerat.
În final, Coachella Valley Music and Arts Festival rămâne un trendsetter major, nu doar în fashion, ci și în felul în care cultura, performanța artistică și marketingul se intersectează. Este un spațiu unde muzica, imaginea și identitatea digitală se contopesc, influențând global nu doar ce purtăm, ci și cum consumăm experiențe şi cum ne raportăm la ce e virtual şi ce e real. Însă, odată cu această putere vine și o responsabilitate: direcția pe care Coachella o imprimă culturii contemporane poate inspira inovație și expresie, dar poate la fel de ușor să amplifice superficialitatea și consumul excesiv.
