*Acest articol conține descrieri explicite ale abuzului asupra copiilor, violenței bazate pe gen și cruzimii față de animale. La sfârșit, este furnizată o listă de organizații care sprijină drepturile femeilor și protecția împotriva violenței în ambele țări.
Adelina, o fată bulgară de 17 ani, poartă o poveste terifiantă de violență pe viață. ,,Lovituri, aruncări, palmă, bătaie, smulgerea părului, vânătăi, lovituri cu cureaua, fiind dată afară din casă’’— acestea sunt cuvintele dure pe care le folosește pentru a descrie copilăria ei. Agresiunea tatălui ei a fost necruțătoare, vizând nu doar pe ea, ci și pe sora și mama ei, de la care acum este divorțat.*
În ciuda divorțului, el rămâne obsedat de fosta soție, continuând un ciclu de abuz psihologic și fizic. În anii ei de început, cruzimea tatălui ei nu a cunoscut limite — a omorât hamsterul ei, a aruncat-o pe sora ei pe o mașină parcată, amenințând că îi va rupe gâtul câinelui. ,,Asta m-a afectat cu adevărat mental’’ spune ea, dezvăluind ani de coșmaruri și probleme cu somnul care au determinat-o să folosească sedative.
Deși situația imediată s-a îmbunătățit, tatăl ei continuă să hărțuiască familia, făcând apeluri amenințătoare constante. Într-un incident deosebit de terifiant, el a sunat-o pe sora ei, pretinzând că a omorât-o pe Adelina și pe mama lor după ce fosta soție nu i-a răspuns la telefon. „Sunt deja speriată” spune Adelina. „Asta e ca un film de groază. Scapă de sub control. Nu știu dacă ar putea să se întâmple ceva fatal într-o noapte.”
În România vecină, copilăria Mariei a fost marcată de comportamentul din ce în ce mai distrugător al mamei sale, un tipar pe care inițial a avut dificultăți să-l recunoască. „Lucrurile s-au înrăutățit în jurul vârstei de 12 ani, când părinții mei s-au separat. Aceasta a fost cea mai rea perioadă, deși abuzul se întâmpla chiar și înainte de asta” spune ea. Ce a început ca abuz emoțional a escaladat treptat în violență fizică. Existau nopți în care era dată afară din casă, doar pentru a fi lăsată să revină cu ezitare câteva ore mai târziu. Inconveniențele minore provocau palme sau bătaie. Deși aceste incidente fizice erau sporadice, abuzul emoțional — insulte constante și atacuri verbale — rămânea o prezență constantă și sufocantă în viața ei.
Poveștile Adelina și Maria reflectă experiențele dureroase ale multor fete care au suferit abuzuri domestice sau de alt tip. În Bulgaria și România, fetele adolescente se confruntă cu violență pe scară largă, însă eșecurile sistemice le lasă adesea fără protecție sau justiție. Deficiențele legale, serviciile de suport subfinanțate și stigma persistentă fac dificil pentru supraviețuitori să caute ajutor. În ciuda activismului în creștere, schimbările reale rămân lente, deoarece prea multe fete încă suferă în tăcere.
Violență pe scară largă
În România, 42% dintre femei au experimentat violență fizică și/sau sexuală de la vârsta de 15 ani, în timp ce procentul în Bulgaria este de 28%, conform statisticilor din 2024 furnizate de Institutul European pentru Egalitate de Gen. 48% dintre femeile bulgare care au suferit violență fizică sau sexuală din partea oricărui agresor în ultimele 12 luni nu au spus nimănui, în timp ce cifra în România este de 34%.
Într-un raport recent, UNICEF afirmă că “violența împotriva femeilor și fetelor, inclusiv practicile dăunătoare, este una dintre cele mai răspândite încălcări ale drepturilor omului la nivel mondial.”
În scopul acestui articol, autorii au dezvoltat un sondaj în august anul trecut. Completat de 64 de respondenți în Bulgaria și 60 în România, acesta prezintă o imagine similară.
Sondajul arată că violența este adesea comisă de bărbați sau băieți. În 69,2% din cazuri, agresorul a fost de sex masculin — cel mai adesea cineva cunoscut de victimă. În România, 40% dintre cei care au experimentat violență au raportat că agresorul era un coleg de clasă, un cunoscut apropiat sau un prieten. În Bulgaria, un procent și mai mare, 51,7%, a raportat că a experimentat violență din partea unui prieten. 69,2% dintre fetele chestionate în Bulgaria și 58,5% în România au raportat că au fost martore la violență împotriva unei alte fete.
Cifrele vorbesc de la sine, dar ridică întrebarea: de unde provine această violență? Psihologul român Andreea Ștefiuc explică faptul că bărbații s-au bazat istoric pe forța brută pentru supraviețuire, ceea ce a dus la normalizarea utilizării violenței pentru a exercita control, inclusiv asupra femeilor. În ciuda progresului social, acest comportament a fost transmis din generație în generație. Abia recent, femeile din lumea occidentală au început să conteste această normă, dar procesul de vindecare a acestor tipare adânc înrădăcinate este încă în curs de desfășurare. Ea subliniază că societatea încă învață cum bărbații pot îmbrățișa puterea fără a recurge la violență sau reprimare.
Experții susțin că sistemul patriarhal nu doar că alimentează violența împotriva femeilor și fetelor, ci și că promovează toleranța societală față de aceasta. Kalina Drenska, fondatoarea ONG-ului feminist bulgar LevFem, explică faptul că această violență nu este doar rezultatul stereotipurilor dăunătoare sau al cazurilor izolate de agresiune, ci este de fapt mai profund înrădăcinată. „Ea provine din sistemul patriarhal în sine, deoarece poziționează femeile ca fiind subordonate bărbaților” spune ea.
Stigma cultural descurajează victimele să vorbească, temându-se de judecată sau de repercursiuni. Mulți martori ezită să intervină, întărind o cultură a tăcerii. Această mentalitate se reflectă și în blamarea victimelor în Bulgaria — conform unui studiu UNICEF și Coram, 51,6% dintre respondenți cred că o fată poartă o parte din responsabilitate pentru a fi violată dacă consumă alcool, ia droguri, se comportă provocator, are mai mulți parteneri sexuali sau rămâne afară târziu noaptea.
Experții, psihologii și asistenții sociali intervievați pentru această poveste sugerează că lipsa de înțelegere a ceea ce constituie agresiune și violență este un factor cheie.
„Multe dintre fetele care vin la mine și au experimentat o formă de violență nu o recunosc întotdeauna ca atare. Ele o percep adesea ca pe o parte normală a relației, mai degrabă decât ca pe o violență aplicată asupra lor” spune Valeria Simeonova, o psihologă bulgară care lucrează cu profesori și copii cu vârste între 7 și 18 ani, în special cu cei care au tulburări de anxietate. De asemenea, ea afirmă că aproape toți cei pe care îi tratează în terapie au experimentat o formă de violență.
„Motivul inițial pentru care fetele vin la terapie nu este abuzul, dar adesea, prin munca noastră în terapie, acesta iese la suprafață într-un fel sau altul” spune Andreea Ștefiuc.
Maria Boeva, care lucrează la o linie națională de asistență pentru supraviețuitorii abuzului în Bulgaria de mai bine de 6 ani, este de acord și că violența împotriva fetelor este o problemă tabu și ceva despre care „ar trebui să vorbim”.
Supraviețuitorii se confruntă cu bariere sistemice
Victimele violenței domestice și bazate pe gen din Bulgaria și România se confruntă cu obstacole semnificative atunci când caută ajutor. Deficiențele legale înseamnă că legile sunt slab aplicate, procesele judiciare sunt lente, iar instanțele nu reușesc adesea să clasifice clar cazurile de agresiune ca fiind viol.
Un raport de inspecție judiciară publicat în iulie 2021 evidențiază probleme grave în modul în care procurorii și judecătorii români gestionează cazurile implicând supraviețuitori ai violenței sexuale cu vârste între 10 și 14 ani. Raportul dezvăluie prejudecăți adânc înrădăcinate și o lipsă de soluționare adecvată în fața unor astfel de infracțiuni.
Un studiu din 2019 expune și mai mult această eșec sistemic în România: statistic, există doar o șansă din 4 ca o instanță națională să clasifice infracțiunea de viol ca atare. Aceste constatări fac clar că nici fetele, nici femeile nu sunt protejate adecvat în societatea noastră.
Violența poate avea efecte traumatice de lungă durată, adesea purtând consecințe severe în viața de adult. De exemplu, Adelina are coșmaruri, iar situația de acasă îi afectează viața școlară. Pentru unii, impactul este și mai profund — Maria se luptă în continuare cu cicatricile emoționale lăsate de abuzul mamei sale. „Nu am reușit să trec complet peste asta — consecințele sunt încă vizibile și mi-au lăsat o amprentă adâncă. Dar acum, sper că, odată cu timpul, totul se va estompa”, spune ea.
Asistența instituțională și psihologică pentru fetele care trec prin violență este crucială, la fel cum este și încercarea de a limita această violență în primul rând.
În Bulgaria și România, există câteva centre de stat care ajută femeile care au experimentat violență domestică, unde pot aduce și copiii lor. Totuși, serviciile de suport limitate, care pot include adăposturi și consiliere, lasă victimele cu puține opțiuni. Eșecurile în aplicarea legii persistă, poliția adesea respingând plângerile sau îndemnând la reconcilierea cu abuzatorii.
Când Adelina și mama ei au sunat la poliție după ce tatăl ei a încercat să intre în casă, nu a venit niciun ajutor din cauza lipsei documentației oficiale a abuzului. „Asta te distruge și mai mult”, explică Adelina. „Înseamnă că poliția nu te va ajuta, instanța nu te va ajuta, nimeni nu te va ajuta.”
În absența politicilor de stat, câteva organizații non-profit au intervenit pentru a umple golul, oferind o gamă de servicii de la consiliere și suport pentru sănătatea mintală până la adăposturi și asistență juridică.
La un moment dat, situația din casa Mariei cu mama ei a devenit insuportabilă. A luat decizia curajoasă de a căuta refugiu la tatăl ei. „Am fugit la tata pentru că am văzut că lucrurile se înrăutățesc din ce în ce mai mult”, spune ea. „Pur și simplu nu mai știam ce să fac. Dacă rămâneam cu ea, nimic nu s-ar fi schimbat.”
Acum, trăind cu tatăl ei, Maria lucrează activ la procesul de vindecare. „Încerc să lucrez la mine”, spune ea, „să înțeleg că acele cuvinte sunt doar cuvinte și sunt spuse cu intenția de a mă doborî.”
În ciuda ratelor alarmante de violență împotriva fetelor adolescente și femeilor, există raze de speranță.
În 2023, o fată bulgară de 18 ani pe nume Debora a fost brutal agresată de un fost iubit presupus. Răutatea atacului — fata a fost înjunghiată de mai multe ori cu un cuțit tip snap-off — și inacțiunea autorităților au stârnit o serie de proteste în zeci de orașe din întreaga țară. De fapt, amploarea protestelor a fost aproape fără precedent. Mii de bulgari au ieșit în stradă pentru a-și exprima sprijinul pentru victimă, dar și pentru a cere ca abuzatorii să fie trași la răspundere. Incidentul a forțat Bulgaria să facă schimbări legale rapide.
În România, ONG-urile conduc campanii de conștientizare care subliniază responsabilitatea comunității în combaterea violenței domestice. Mesajele evidențiază că nu este doar o chestiune privată și îndeamnă martorii să acționeze. Centrul Filia organizează ateliere și proteste, inclusiv celebra marș „Împreună pentru Siguranța Femeilor”. În plus, în 2022, România a lansat un proiect pilot folosind brățări electronice pentru a monitoriza infractorii și a impune ordinele de protecție.
Ajutorul din partea prietenilor și familiei este crucial în perioadele dificile, iar a arăta grijă și interes poate schimba totul. „Cred că cel mai important lucru este o întrebare simplă: ‘Ești bine?’ Cred că cel mai important lucru este să fii prezent emoțional pentru cineva care trece prin ceva de genul acesta”, spune Maria din România.
CUTIE:
Strada este goală în timp ce merg spre casă de la școală. Se face întuneric, norii stau jos, iar vântul îmi flutură părul peste față. Trotuarele, de obicei aglomerate, sunt pustii, făcând ca cei un kilometru până acasă să pară nesfârșit.
Pașii răsună în spatele meu. Un bărbat. Se apropie. Pot simți privirea lui asupra mea în timp ce îmi strâng cheile între degete — o armă improvizată. E chiar în spatele meu acum, respirația lui aproape că îmi atinge gâtul. Oare voi reuși să ajung acasă în seara asta?
Apoi, el trece pe lângă mine. O ușurare mă inundă, dar frica persistă. Această rută, acest sentiment — totul este prea familiar. Nu am o altă cale spre casă. Mâine, voi merge pe aceeași stradă după școală, întrebându-mă din nou dacă voi ajunge în siguranță.
Unii ar putea numi această scenă dramatică, dar pentru multe fete între 13 și 18 ani, aceasta este viața de zi cu zi: navigând prin frică, incertitudine și anxietate. O plimbare simplă devine un joc de ruletă rusească. Cele mai multe ori nu se întâmplă nimic, dar posibilitatea de a fi fluierată, hărțuită sau și mai rău, plutește mereu.
În Bulgaria, 40% dintre femei raportează că nu se simt în siguranță mergând singure pe afară noaptea. În România, numărul este și mai mare — 8 din 10 femei.
Toate acestea provin din pericole reale, deoarece știrile despre cazuri de viol, hărțuire sau chiar crimă circulă zilnic. Cele mai multe dintre timp, justiția nu este realizată pentru minori (în special fete) care sunt victime ale violenței sexuale. Potrivit unui raport publicat de Centrul Filia, 60% dintre crimele sexuale din 2020 au fost comise împotriva minorilor.
Notă: Numele Mariei și Adelina au fost schimbate pentru a le proteja identitatea
Organizații care sprijină drepturile femeilor și protecția împotriva violenței în România:
Asociația pentru Libertate și Egalitate de Gen (A.L.E.G.) – A.L.E.G. lucrează pentru a preveni și aborda violența împotriva femeilor prin oferirea de servicii de suport, consiliere juridică și programe de conștientizare privind egalitatea de gen și drepturile femeilor.
CENTRUL FILIA – O organizație feministă care militează pentru drepturile femeilor, FILIA abordează probleme precum violența domestică și hărțuirea sexuală. Aceștia oferă suport și advocacy pentru femeile afectate de violență.
Asociația Necuvinte – Concentrată pe combaterea violenței domestice, Necuvinte oferă suport juridic, psihologic și social supraviețuitorilor abuzului. De asemenea, se implică în advocacy politic și campanii de conștientizare.
CASA Ioana – Organizația oferă adăpost și servicii de suport pentru femeile și copiii care fug de violența domestică și de lipsa de adăpost, ajutându-i să-și reconstruiască viețile.
Organizații care sprijină drepturile femeilor și protecția împotriva violenței în Bulgaria:
Fundația Animus – Animus oferă suport psihologic și social femeilor și copiilor care sunt victime ale violenței. Aceștia operează un centru de criză și o linie de asistență pentru victimele violenței domestice și traficului.
Centrul de Criză Turnovgrad – Această instituție oferă suport de urgență și adăpost pentru victimele violenței domestice, traficului de persoane și altor forme de abuz.
Fundația P.U.L.S. – Sprijinind copiii, tinerii și adulții afectați de violență, P.U.L.S. oferă asistență prin intermediul unui centru de reabilitare socială și integrare.
Asociația Samaryani – Organizația sprijină persoanele care au experimentat violența. Aceștia operează un Centru Consultativ și Informativ și o linie de asistență.
Acest articol face parte din proiectul Beyond Borders, organizat de Asociația Jurnaliștilor Europeni din Bulgaria în parteneriat cu publicația românească Gen, revistă, cu sediul în București. Inițiativa este cofinanțată de Uniunea Europeană. Opiniile și punctele de vedere exprimate aparțin însă exclusiv autorului (autorilor) și nu le reflectă neapărat pe cele ale Uniunii Europene sau ale Agenției Executive pentru Educație și Cultură a Uniunii Europene. Nici Uniunea Europeană și nici autoritatea finanțatoare nu pot fi considerate responsabile pentru acestea.
